Am vãzut cã spuneţi cã pot sã foloseascã cãlugãrii pe mireni, sã-i sfãtuiascã, fãrã sã-i judece. Ce înţelegeţi prin: „fãrã sã-i judece”?
– Adicã: nu-i judeca pentru faptele lor rele, pânã într-atât. Decât numai atât, sã iasã în evidenţã cã nu e bine ce face, generalizând fapta lui rea. În tot cazul, sã nu judece: „Vai, ticãlosul, uite ce-a fãcut!” Înseamnã cã-l judeci şi-l condamni. Şi asta e o greşealã. Dar când vorbeşti de greşelile cuiva, îndreptând, cu sfaturile pe care le dai, pe cineva, cã „nu e bine sã faceţi aşa şi aşa”, dacã cineva e vizat cã a fãcut, tocmai el, aceste lucruri pe care le dai ca exemple, n-ai pus rãutate. Şi va înţelege şi el cã nu e rãutate. Dar nu e bine sã judeci, pe oricine ar fi.
Mi-amintesc, din Pateric, de un pustnic, care a zis despre unul din sat, cã acela e rãu. Şi el era un pustnic vechi. Şi a întrebat, când l-a vizitat un consãtean de-al lui: „Al lui cutare tot aşa rãu este?” „Tot aşa, pãrinte”. Şi a zis: „Of, of, of!” – l-a judecat. Şi a plecat. La douã zile a venit îngerul şi i-a spus: „Pãrinte, a murit omul acela despre care voi aţi spus cã e rãu. Şi m-a trimis Dumnezeu sã te întreb: unde sã-l ducem? În Rai sau în iad? Cã tu l-ai judecat”. Şi atunci el şi-a dat seama cã l-a judecat şi a fãcut o mare greşealã. Şi toatã viaţa a dus o luptã de pocãinţã mare şi cu dorinţa sã-i dea Dumnezeu un semn cã este iertat. Şi nu-i dãdea deloc.
Iatã, vezi ce-a fãcut? Toatã osteneala lui, în pustie, a stins-o prin judecarea altuia. Şi acela era un mirean. Şi erau fapte rele cele pe care le fãcea. Dar nu trebuia sã-l judece!
Dar dacã cineva este eretic, trebuie judecat?
– Acum, dacã este eretic, se poate vorbi pe faţã, cãci judeci erezia în sine, care nu trebuie cruţatã cu nimic, chiar dacã – sã zicem – un episcop are o greşealã din aceasta. Trebuie înfruntat. Cã nu episcop înfrunţi, ci eretic înfrunţi.
Dacã este eretic, îl judeci. Au fost judecaţi toţi ereticii ca Arie, toţi aceştia care au greşit şi au fost condamnaţi de Sinoadele ecumenice şi locale.
(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 1, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 111-112)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
Pe postul Trinitas tv pedala de accelerație a propagandei pro recensământ este apăsată tot mai tare, tavaraș Bănescu de la un timp in o portavoce a sistemului, dar și pe celelalte publicații ale patriarhiei, basilica, lumina procedura este întocmai
Am inteles.Pe vremea comunistilor ierarhia din Romania era data cu sistemul varianta comuneasca si hirotoniile erau valide si nu erau eretici si i-am iertat ,i-am trecut cu vederea.Oare nu stim ca ierarhi erau pusi sa danseze cu comunistii la chiolhanuri?Cu cruci si engolpioane la gat.Am aflat de un mare ierarh Iosif Gafton.Mare personalitate.A fost si loctiitor de patriarh cand patriarhul Justinian Marina care isi are locul sau in istorie s-a retras la man.Cheia.Stiti ca la o man. din Bucuresti e mormantul sau.M-am dus si i-am sarutat mormantul.In biserica era tacere de mormant.Ceea ce va povestesc nu stiu daca se va bucura devreo credibilitate .Cum stateam linistit si ziceam si eu o mica rugaciune pt.odihna sufletului sau mi-au atras atentia(dupace am terminat rugaciunea) zgomote ciudate .Ascult discret sa vad cam de unde vin .Si de unde credeti ca veneau?Din mormantul patriarhului Justinian.Am profitat ca nu era nimeni in biserica decat eu si sotia si am pus urechea pe mormant.Auzeam cadiri in mod destul de clar.Auzeam rugaciuni liturgice de la sfintele liturghii,auzeam prigoana lui de pe holurile patriarhiei,auzeam clar cum il injurau securistii acolo in gura mare,auzeam din cand in cand gura aceluiasi securist:”ne-ai tradat,popo,nu o sa scapi”.Auzeam hirotonii de preoti,de arhierei.De multe ori nu mai era nevoie sa mai pun urechea pe piatra pt.ca se auzea destul de limpede.Auzeam cum se destainuia la cate cineva de incredere.Si auzeam destul de des cuvintele lui acestea:”mai,mai,mai eu nu sunt cel care ma descriu unii vrute si ne-vrute.Ma chinuie comunistii astia,leprele astea in fel si chip.Daca joc teatru cu ei,ca nu am incotro nu inseamna ca sunt cu ei.Nici pe departe.Dar nu am ce face,mai.Daca ma cert cu ei ne desfiinteaza ca Biserica.Cel mai greu lucru de facut este cumpana,bat-o pustiul.”Tot vocea patriarhului se auzea de pe holuri:”vine securitatea,mai,ascundeti proiectele arhitectilor pentru bisericile mele.Ascundeti!Ascundeti acum tot ca ne rad astia,banditii”.Auzeam o voce de femeie:”mai puteti,preafericite?” „De astia nici in mormant nu scap,sunt ca raia dupa mine,nu pot sa respir,nu pot sa ma misc in voie.Nu pot sa fac nimic fara stirea lor,duca-se”.Auzeam cum era batut regulat de securitate.Se auzea:”Au.Ma doare.Au.”Si trei insi tipau la el si il injurau de Dumnezeu.Auzeam cum se ducea la o manastire de maici si intrerupea imnul”Pre Stapanul…”si le zicea:”mai imprastiate putin ,maicutele mele ca vine securitatea”.
As sta toata ziua sa va povestesc.Era un diacon care il certa pe patriarh.Eu asa am auzit.La sedintele Sf.Sinod el plange la toate pe care le-am auzit.Tinea discursuri plangand.Le spunea sinodalilor ca daca nu se lasa cenzurat securitatea desfiinteaza Biserica.
Atat am avut de spus.Fapt real.