102 ani de la naşterea Sfântului Cuvios Părinte Justin Pârvu, ziua în care îl prăznuim cu evlavie şi cinste pe SfântulSfinţit Mucenic Haralambie.
Sfinte Mare Mucenic Haralambie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătoşii! Amin
Sfinte Cuvioase Părinte Justin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătoşii!! Amin
„Dacă ne-am mai mişca noi, românii, şi am crea o unitate aşa, să ştiţi că s-ar face lucruri multe şi bune. Dacă s-ar pune ortodocşii noştri numai o săptămână să se roage, păi întoarcem şi Dunărea înapoi, nu numai Iordanul. De aceea ne-a şi lăsat Domnul în grădina asta, unde a ştiut ce să semene Sf. Andrei. Noi ne adăpăm direct de la izvoarele acestea apostolice. Mă uit numai în zonele astea ale noastre, începând de la Rarău, Călimani, toţi munţii aceştia sunt presăraţi cu nişte nevoitori, care duc pe umerii lor toată povara păcatelor mulţimii.
Ortodoxia şi neamul nostru au coexistat încă din primele veacuri ale Creştinismului şi de atunci Ortodoxia a fost sufletul acestui neam. De aceea noi am şi dăinuit în istorie cu demnitate până astăzi, datorită binecredincioşilor noştri voievozi şi tuturor mărturisitorilor şi rugătorilor acestei ţări, care au preferat mai bine să moară decât să vândă credinţa predată nouă de Sfântul Apostol Andrei şi au fost totdeauna conştienţi că aceasta este cinstea şi puterea neamului, şi nu altceva. Datorită faptului că am păzit credinţa nevătămată mai rezistă acest neam în istorie, acum.
Dragi credincioşi, vă aduc în atenţie faptul că de noi depinde soarta acestui neam, de noi depinde predania pe care o vor moşteni fiii fiilor noştri, de noi depinde mântuirea acestui neam. Învăţaţi de la eroii şi martirii noştri cum s-au luptat să ne păstreze nouă, celor de azi, învăţătura strămoşilor noştri. Ei nu au tăcut, dragii mei, niciodată când a fost vreme de mărturisire, când vrăjmaşii Ortodoxiei năvăleau asupra credinţei noastre. Chiar dacă mulţi au tăcut, mari oameni de stat, mari feţe bisericeşti, poporul credincios nu a tăcut, totdeauna s-au găsit oameni de valoare, învestiţi cu putere de sus, care să mărturisească Adevărul.
România este o ţară binecuvântată şi iubită de Dumnezeu, şi aceasta nu o spun cu mândrie, şi Dumnezeu, aşa cum a vrut şi până acum să păstreze acest neam neştirbit şi credincios Lui, aşa şi acum vrea să ne păzească de greutăţile şi nelegiuirile ce se vor abate asupra întregii lumi. Pământul acestei ţări este sfânt prin Martirii şi Sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc, iar sângele şi rugile lor s-au suit până la Tronul lui Dumnezeu. România a şi rămas de altfel ţara ortodoxă care şi-a păstrat tradiţiile şi evlavia mai mult decât toate celelalte ţări ortodoxe. Ne-au luat agricultura, ne-au luat comerţul, ne-au luat toate bogățiile şi aurul acestei ţări, dar nu ne-au luat credinţa, nu ne-au luat tradiţiile şi evlavia creştină. De aceste realităţi dau mărturie şi pelerinii străini, chiar episcopi, patriarhi şi mitropoliţi care rămân impresionaţi de evlavia acestui popor, ce continuă să îşi păstreze obiceiurile într-o lume modernă de azi.
Unitatea cea mai puternică a unei naţii este credinţa, legată de Biserică şi prin ea să luptăm.”
Texte selectate şi editate de Dr. Gabriela Naghi
Ascultati cu atentie ,cu mare atentie cine tradeaza.Oricum Diana ramane erou.
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=5349428891741887&id=100000244883745&sfnsn=mo
Marea mărturisitoare a închisorilor comuniste, Aspazia Oțel Petrescu:
„Dragostea pentru oameni a Părintelui Justin nu se împiedică de pragul care există între vremelnicie și eternitate”
„Duhovnicul Neamului a fost ostaș al lui Hristos
Părintele Justin a fost un foarte mare creștin, dar a fost un creștin luptător, un creștin ostaș. Dacă ar fi să-i dau o etichetă, deși am oroare de lucrul acesta, a fost ostaș al lui Hristos. S-a înrolat în oastea lui Hristos și a luptat sub acest drapel. Noi ne-am considerat ca o cruce, brațul vertical fiind dragostea pentru Părintele veșnic, iar cel orizontal fiind dragostea pentru neam. Dumnezeu m-a scos dintr-un anumit pământ, dintr-un anumit popor, și n-a făcut-o că așa a avut El fantezii atunci, ca Aspazia Oțel să se numească ortodoxă și româncă. Am un locușor al meu în misiunea pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o, punându-mă anume în acest loc și dându-mi această etnie. Altfel, mă făcea să mă nasc într-un neam internațional, care are de toate în el.
Părintele Justin a fost pentru foștii deținuți politic un fel de pater familiae
Părintele Justin a fost omul iubirii, și puterea lui de iubire față de oameni, în special, a fost fără limite. Părintele a fost pentru noi, foștii deținuți politic, un fel de pater familiae, pentru că familie este toată lumea asta pătimitoare pentru atitudinea pe care a luat-o față de ateismul comunist. Noi am rămas orfani. Dar, în același timp, sunt convinsă că Părintele nu ne părăsește și că dragostea lui de oameni este atât de mare, încât nu se va împiedica de pragul care există între vremelnicie și eternitate.
A fost o confirmare că a avut dreptate Căpitanul Mișcării când a spus că nu este suficient să spui o rugăciune și să ții o relație personală cu Dumnezeu. Trebuie să fii și luptător. Era împotriva resemnării care vine dintr-o anumită comoditate a creștinului, care spune: eu mă retrag în mine, mă lupt, îl înving pe diavol în mine, pentru că așa trebuie, așa ni s-a trasat. Pentru toate acestea, lupta în comun cu neamul meu, cu cei în mijlocul cărora eu trăiesc este cu mult mai eficace, duce la rezultate mai bune. Ori, Părintele Justin a zis că trebuie să fim oastea care luptă ca Hristos să biruie în tot amalgamul ăsta de rătăciri. A fost un creștin luptător, foarte activ. Părintele a avut foarte puține ore de odihnă, numai Dumnezeu Sfântul știe dacă și orele acelea îi erau acordate, dacă nu în clipa aceea părintele Justin stătea de vorbă cu Părintele său veșnic. Plângea păcatele celorlalți. Când s-a întâlnit cu camarazii săi în ceruri, cred că s-a strigat un „Prezent” de s-au mirat îngerii!
Părintele se mistuia pur și simplu de jalea oamenilor care veneau cu dureri!
Cineva m-a întrebat de ce Părintele a suferit atât de mult, căci era sfânt încă din viață, de ce a trebuit să sufere atât de mult? Și am spus: măi fraților, dar el a luat asupra lui toate poverile voastre. Pe toți pe care v-a dezlegat, de la toți el și-a însușit ispășire pentru voi. Păi, cum să nu sufere? Pentru voi suferă. Hristos trebuia să sufere? Doar era puritatea desăvârșită, era iubirea desăvârșită și era cuvântul înțelepciunii, și cu toate astea cât de mult a suferit, pentru că și-a însușit păcatele lumii întregi. Și nu numai pentru atunci, ci pentru totdeauna. Pentru ca să plătești o asemenea izbăvire, o asemenea portiță de salvare a oamenilor, nu merită să suferi cum a suferit El?
Așa a suferit și Părintele.
Se mistuia pur și simplu de jalea oamenilor care veneau cu dureri. A suferit efectiv pentru fiecare durere care a fost lepădată la picioarele lui. Era o suferință care venea din dragoste, din foarte mare dragoste pentru aproapele, pentru nefericitul care a căzut în groapă aproape fără să fie conștient că e acolo și că e vai de capul lui. Iar Părintele Justin a dat binecuvântări, a ispășit pentru oameni, pentru toți care au venit cu căderi, cu suferințe mari din cădere, pentru că bolile, încercările mari sunt plata păcatului.
Vom avea miracole care vor atesta că Părintele Justin nu renunță la ajutorul pentru oamenii necăjiți
Înainte de operație, Părintele Justin a spus: „Oare ce ar fi mai de folos pentru voi ca să vă pocăiți: să mor sau să mă fac bine?”. Cum tâlcuiți aceste cuvinte?
Probabil că la lucrul acesta se gândea: oare cine va mai lua asupra lui atâtea poveri? Lucru pe care l-a exprimat atât de simplu și atât de cutremurător maica Teodosia: „Tu cum de poți să le mai duci/Atâtea cruci, atâtea cruci?”.
Cred că Părintele Justin și-a pus întrebarea: cine va mai lua poverile lor, ca ei să știe că poverile acelea au fost luate?
Că așa le ia Părintele în continuare, suntem siguri de lucrul acesta. Vom avea miracole care vor atesta lucrul acesta, pentru că Părintele nu renunță la ajutorul pentru oamenii necăjiți.
Putem spune că am câștigat un mare mijlocitor în Împărăția lui Dumnezeu.
Absolut, absolut. Iar problema lui era: va putea să facă tot atât de mult bine? Căci oamenii nu știu să trăiască mistic, să trăiască în ascuns, cum spunea Părintele Arsenie Boca. Or ști acolo că eu în continuare mă nevoiesc pentru ei?”
Selecții dintr-un interviu luat de Florin Palas
Va aduc la cunostinta ce va urma:
1.Arestarile in masa.Fiecare cetatean roman, apt de munca trebuie sa aiba dosarul electronic patat( cu o cat de mica condamnare cu executare de:6 zile,de 30 de zile,de 6 luni ,de 1 an;ma refer la condamnari ca un fel de gaselnite,chiar daca tu ai fost cuminte si nu ai facut nimic.Se vor cauta gaselnite:ca nu frecventezi bisericile unde fac slujbe ecumenisti,chipurile pt ca esti terorist in sensul ca prin felul tau de a te comporta cauzezi conflicte sociale,deci tulburi pacea aceea ecumenista,vazuta de ei ca pace.O alta gaselnita:esti banuit de terorism,planeaza asupra ta suspiciunea de terorism pt ca nu ai act de identitate biometric;asadar,la momentul anchetei facute de instantele militare,tu,ca anchetat poti fi suspectat de terorism pt ca actele teroriste care se vor savarsi de libieni si marocani,vor cadea in carca ta,pt ca vor zice ca aia nu vor fi prinsi iar prinsul fara documente esti tu si cine garanteaza ca nu ai fi tu acel terorist.Alta gaselnita vor fi anchetele organelor de control militare „din greseala”, anchete care se vor extinde la majoritatea oamenilor de rand care vor fi saltati cu pusca noaptea din pat).
2.O data climatul de teroare militara instaurat(ei vor numi aceasta DISCIPLINAREA POPULATIEI CA SA NU MAI FIE REACTII POPULARE DELOC),urmeaza pasul 2:taierea definitiva si in scurt timp a tuturor pensiilor,alocatiilor,tichetelor de masa,a oricaror tip de indemnizatii si sporuri.Aici vor fi proteste masive dar pregatirile de razboi cu achizitiile de armament vor merge mai departe.Acum,ofiterii si soldatii vor avea dreptul sa impuste mortal pe oricine nu se lasa somat.Acum in Europa vor domni trupele americane ca sefi si trupele altor natii pe plan secund dupa bunul lor plac.Sa vedeti ce cruzi vor fi americanii si cate crime vor face,in masa.Rusii vor fi stapani de pamanturi in Basarabia,Moldova,Buzau,Dobrogea.
3.Urmeaza marile Diktate de la Washington.Acum Washingtonul va ceda Ardealul ungurilor,Moldova si Basarabia rusilor iar Dobrogea,bulgarilor.Vor fi proteste mari in toate orasele si in Israel pt simpatie fata de Romania.
In curand se va termina,spune mitr.Neofit de Morfou:
https://youtu.be/zo8kWAoFD_0
DAR vor urma altele:cele care vi le am spus cu arestarile in masa pt ca ei vor sclavi,nu oameni normali care sa ceara cat au muncit.
Iar despre sfarsitul mucenicesc al Sf Justin Parvu,cum l au terminat ei ascultati cu multa atentie:
https://youtu.be/pBvMxIRCq40
Acum va intristati ca nu va mai fi o Diana Sosoaca sa ne apere?Nicio problema,Dumnezeu nu inceteaza sa trimita,sa scoata in ac bejenie continuu oamenii Sai.O face pana la punctul terminus, adica pana la capat, pt trezire, continuu.”Nu va lipsi sceptrul” din popor.Dupa Diana urmeaza ceva ofiter militar pt incurajarea poporului pt ca urmeaza razboi,nu?
Împotrivirea la ispite
Atâta vreme cât trăim pe pământ, nu putem fi scutiţi de necazuri şi de încercări. De aceea este scris în cartea lui Iov: „Ispită este viaţa omului pe pământ”. Nu se află om atât de desăvârşit şi de sfânt care să nu aibă, uneori, ispite – de care nu putem fi cu totul scutiţi.
Toţi sfinţii au trecut prin mulţime de ispite şi de suferinţe şi pe făgaşul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osândiţi şi au căzut. Nu este aşezare călugărească atât de sfântă şi nici loc atât de tras deoparte, unde să nu se afle împotriviri şi ispite. Omul cât trăieşte, nu-i niciodată întru totul ferit de ispite, căci avem sămânţa lor în noi din pricina poftei trupeşti în care am fost zămisliţi. Una vine după alta şi totdeauna vom avea ceva de suferit, fiindcă am prăpădit binele şi fericirea, cele de la început. Unii caută să fugă pentru a nu fi ispitiţi şi cad în ispite încă şi mai primejdioase.
Nu-i de ajuns să fugi ca să birui, ci răbdarea şi adevărata smerenie ne face mai tari decât toţi duşmanii noştri. Cel care, fără să smulgă rădăcina răului se fereşte numai de primejdii (prilejurile din afară), sporeşte puţin. Dimpotrivă, ispitele se întorc asupră-i încă mai grabnice şi mai cu putere.
Vei birui mai sigur puţin câte puţin printr-o îndelungată răbdare cu ajutorul lui Dumnezeu, decât printr-o asprime prea mare faţă de tine însuţi.
Mergi adesea după sfaturi când eşti ispitit şi nu judeca deloc aspru pe cel ce se află în ispită, ci mângâie-l aşa precum tu însuţi ai vrea să fi mângâiat.
Începătura oricărei ispite este nestatornicia duhului şi puţina încredere în Dumnezeu. Căci după cum o corabie fără cârmă e purtată ici şi colo de valuri, asemenea omul slab şi schimbăcios, care-şi părăseşte hotărârile pe care le luase, este tălăzuit de tot felul de ispite.
Se cade să veghem, mai osebit când se arată ispita, căci cu mult mai bine birui-vom pe vrăjmaş de nu-l vom lăsa să pătrundă în suflet, dându-l deoparte chiar în clipa când e gata să intre. Mai întâi se iveşte în minte un gând simplu, apoi o să vină o închipuire, pe urmă plăcerea, pornirea destrăbălată şi în sfârşit consimţirea. Aşa că, puţin câte puţin, duşmanul cuprinde tot sufletul, când n-a găsit împotrivire chiar de la început.
Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăției
Există un leac pentru toate bolile sufleteşti. Cei ce-l iau nu numai că se vindecă, dar devin şi sfinţi
Există un leac pentru toate bolile sufleteşti. Unii nu ştiu despre el, iar alţii îl cunosc, dar nu-l folosesc şi rămân netămăduiţi. Cei ce-l iau nu numai că se vindecă, dar devin şi sfinţi.
Acest leac este smerenia.
Prin leacul acesta, proorocii au profeţit viitorul.
Prin acest leac, Sfinţii Apostoli, din pescari ce erau, au devenit propovăduitori şi dascăli înflăcăraţi ai lumii.
Prin acest leac, Sfântul Spiridon, din păstor de oi cum era, a devenit episcop sfânt al creştinilor.
Acest leac a fost luat de Preasfânta Fecioară şi s-a învrednicit să devină Maica lui Hristos, care este Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit şi lipsit de păcat. Domnul ne îndeamnă ca toţi să luăm acest leac, pentru a afla odihnă aici pe pământ şi în ceruri!
Smerenia adevărată nu-l lasă pe om să cadă în păcat; dar, chiar dacă n-ar izbuti şi ar cădea, îl ridică imediat.
Acest leac vă sfătuiesc să-l luaţi pentru a vindeca de orice patimă. Dacă nu-l aveţi, cereţi-l de la Preabunul Dumnezeu şi o să vi-l dea.
Aşadar, prin smerenie şi prin răbdarea pe care aceasta o aduce, vă veţi mântui.
Domnul a spus: „Cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat de Dumnezeu. Cel ce are răbdare până la sfârşit, se va mântui. Prin răbdare vă veţi câştiga sufletele”.
De câte ori valurile repetate şi înfuriate ale ispitelor şi suferinţelor vor veni asupra noastră şi ne vom afla în primejdie de a pieri, să strigăm precum Petru: „Izbăveşte-mă, Doamne, că pier!”, şi în clipa aceea El îşi va întinde sfânta şi milostiva Sa mână şi ne va izbăvi.
Extras din ”Ne vorbește părintele Filothei Zervakos”, Ed. Egumenița, pag. 323-333
Sa dezlantuit prigoana impotriva preotilor si monahilor antiecumenisti si a celor ingraditi de erezie, la Tesalonic 2 preoti au fost arestati, Pr Ignatie de la schitul Sf Paraschevi din satul Milochori este luat cu forta si internat cu forta intrun spital din zona Ptolemaida, exact ca la noi in vremea bolsevica
DOSTOIEVSKY ȘI PĂCATELE NAȚIEI
Pr. Stephen Freeman
Pentru mulți, ideea că suntem cumva responsabili pentru păcatele altora sau că suntem datori a ne pocăi în numele lor este contra-intuitivă și profund tulburătoare. Este distinct neindividualist. Cu toate acestea, este piatra de temelie a evlaviei ortodoxe. Dostoievski a prezentat o versiune foarte populară a acestei învățături în cuvintele personajului fictiv, Bătrânul Zosima, în romanul său Frații Karamozov. Bătrânul stareț a fost conturat, spun mulți, după bătrânii din Pustia Optina . Învățătura și povestea sa, cuprinse în roman, au sunetul autentic al Sfintei Ortodoxii și nu pot fi găsite nicăieri altundeva.
Iată un extras din Frații Karamozov, în care vorbește Părintele Zosima, asemenea sfinților Bătrâni.
„Iubiți-vă unii pe alții, părinților”, a învățat bătrânul (din câte își putea aminti Alyosha după aceea).
„Iubește poporul lui Dumnezeu. Căci nu suntem mai sfinți decât cei din lume pentru că am venit aici și ne-am închis în interiorul acestor ziduri, ci, dimpotrivă, oricine vine aici, prin faptul că a venit, se știe deja că este mai rău decât toți cei care sunt în lume, mai rău decât toți cei de pe pământ … Și cu cât un călugăr trăiește mai mult în interiorul zidurilor sale, cu atât trebuie să fie mai conștient de asta. Căci altfel nu avea niciun motiv să vină aici.”
„Trebuie să știe că este cel mai ticălos față de toți cei din lume, și este, de asemenea, vinovat în fața tuturor oamenilor, în numele tuturor și pentru toți, pentru toate păcatele omenești, ale lumii și ale fiecărei persoane, numai atunci va fi atins scopul unității noastre. Căci trebuie să știți, dragii mei, că fiecare dintre noi este, fără îndoială, vinovat în numele tuturor și pentru toți de pe pământ, nu numai din cauza vinovăției comune a lumii, ci personal, fiecare dintre noi, pentru toți oamenii și pentru fiecare persoană de pe acest pământ.”
„Această cunoaștere este coroana căii călugărului și a căii vremelnice a fiecărui om de pe pământ. Căci călugării nu sunt intr-un fel diferiți de oameni, ci sunt cum ar trebui să fie toți oamenii de pe pământ. Abia atunci inimile noastre vor fi pătrunse de o iubire infinită, universală și care nu cunoaște îndestularea. Atunci fiecare dintre noi va putea câștiga întreaga lume prin dragoste și va spăla păcatele lumii cu lacrimile sale …”
„Fiecare dintre voi să țină prietenie strânsă cu inima lui, fiecare să se spovedească neobosit. Nu vă fie frică de păcatul vostru, chiar și atunci când îl percepeți, cu condiția să vă pocăiți, dar nu puneți condiții lui Dumnezeu.”
„Din nou spun, nu fiți mândri. Nu vă mândriți înaintea celor smeriți, nu vă mândriți nici înaintea celor mari. Și nu urâți pe cei care vă resping, vă jignesc, vă umilesc și vă defăimă. Nu urâți ateii, învățătorii răului, materialiștii, nici măcar pe cei mai răi dintre ei și nici pe cei buni, pentru că mulți dintre ei sunt buni, mai ales în vremea noastră.”
„Amintește-ți astfel de ei în rugăciunile tale:„ Mântuiește, Doamne, pe cei pentru care nu se roagă nimeni, mântuiește Doamne, și pe cei care nu vor să se roage Tie.” Și adaugă imediat:„ Nu în mândria mea mă rog pentru asta, Doamne, căci eu însumi sunt mai ticălos decât toți …”
„Iubește poporul lui Dumnezeu, nu-i lăsa pe nou-veniții să-ți atragă turma, pentru că, dacă din lene și mândria ta disprețuitoare, din lipsa ta de interes, adormi, iar ei vor veni din toate părțile și vor prelua conducerea turmei.
Învățați neobosit Evanghelia oamenilor … Nu vă angajați în cămătărie … Nu iubiți argintul și aurul, nu-l păstrați … Credeți cu tărie și țineți-vă de Cruce. Înalț-o cât mai sus … ”
https://orthochristian.com/80350.html
Feodor Dostoievski – 11 noiembrie, 1821, Moscova- 9 februarie, 1881, Sankt Petersburg, Rusia