De vorbă cu un popă a infestat cu morbul ecumenismului (I)

Convorbirea a avut loc la mine acasă, fiind vizitat de un prieten și coleg de Seminar, aflat în trecere. Știindu-mă îngrădit de erezie m-a provocat, insinuînd subtil că aș face parte din oarece dizidență, fără legătură cu Biserica. I-am spus răspicat: Eu nu voi părăsi niciodată Biserica lui Hristos, pentru că e singura în care ne putem mîntui or, eu nu vreau să-mi pierd mîntuirea. Din Biserică să plece ereticii, care o tulbură cu învățăturile lor strîmbe și cu faptele și acțiunile lor necanonice. Imediat mi-am precizat statutul: Sunt slujitor în Biserica Ortodoxă Romană, fiu al Episcopiei Sălajului, îngrădit de ereticul episop Petroniu, avînd dreptul sfînt de a fi păstorit de un ierarh ortodox. Precizările mele ferme l-au descumpănit oarecum. Omul stăpînea bine tezele ecumeniste. Aceasta a fost introducerea, urmată de discutarea unor subiecte concrete.
1.Zice ecumenistul nostru: De ce spunem noi că doar ortodocșii se vor mîntui, cînd Sfanta Scriptură ne învață că Duhul suflă unde voiește, și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine, ori încotro se duce (Ioan 3, 8). Voia să spună că lucrarea Duhului se poate răsfrînge și asupra celor din afara Bisericii, adică a ereticilor sau păgînilor. Remarca mea este aceasta: nu putem cuprinde cu mintea noastră lucrarea Dumnezeiască a Duhului Sfant, dar știm cu certitudine încotro nu se duce: la eretici, schismatici, apostați, păgîni, atei, etc., cei care petrec orbește în întunericul diavolului, nevrînd să vină la lumina lui Hristos. Aceștia sunt mincinoși, în vreme ce Mantuitorul ne vorbește de Duhul Adevărului (Ioan 15, 26). Merge, oare, Duhul Adevărului să se amestece cu minciunile rătăciților? Doamne, ferește. Te-ai lăudat că ești atașat Sfintei Scripturi. Aceasta ne spune deslușit Că este un singur Domn, o singură Credință și un singur Botez (Efeseni 4, 3). Credința adevărată este cea data Sfinților odata pentru todeauna (Iuda 1, 3). Și ceilalți nu se vor mîntui?, mă întreabă. Nu.
2.A urmat expunerea teribilă a ereziei iconoclaste, în stare pură. A zis dumnealui: Evreii au cea mai curată religie, deoarece ei au așezat în templul lor exact ce le-a poruncit Dumnezeu, pe cînd noi ortodocșii am pus în biserici tot felul de picturi, deoarece păgînii care veneau la Hristos aveau nevoie să vadă acele imagini, și doar așa au putut să creadă! Mărturisesc că în acest punct al discuției m-am blocat. Trebuia să-i răspund: Noi avem în bisericii icoane, începînd cu cele ale Mantuitorul Hristos și a Maicii Sale, deoarece au viețuit pe pămînt printre oameni, au fost văzuți de ochiul omenesc și chipurile Lor sfinte ne-au rămas, le privim cu drag, le cinstim. Nu rostim noi ăn biserică rugăciunea ,,Precuratului Tău chip ne închinăm, Bunule…?’’ Vor fi avînd evreii cea mai curată credință, dar au două mici cusururi: a) nu cred în Mantuitorul lumii și b), L-au răstignit pe Cruce.
3.,,Gîndește-te că romano-catolicii sunt un miliard și o sută de mii, în vreme ce noi ortodocșii (el, ortodoxul!) abia suntem două sute cincizeci de milioane. Nu e firesc să ne unim cu ei?’’ Nu! Biserica nu e acolo unde sunt mulți. E acolo unde este Adevărul, pe care pot să-l mărturisească mulți sau puțini. Papistașii sunt eretici, nu trăiesc în Adevăr, și-atunci unirea se poate face între ereticii din Ortodoxie și papistași, nicidecum între ortodocșii smeriți , nebăgați în seamă, și papistașii care ne-au persecutat atîta amar de vreme, și-acum vor să ne piardă, înghițindu-ne.

Presbiter Iovița Vasile