Pentru Martirii primelor veacuri ale creştinismului, demnitatea de creștin valora mai mult decât viața și de aceea se dădeau pe sine torturii şi morţii dornici să-L imite pe Iisus. Îndumnezeirea omului este demnitatea supremă posibilă nouă datorită iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Sfântul Vasile cel Mare ne spune că „pentru desăvârşirea vieţii este necesară imitarea lui Hristos.” (Despre duh, cap. XV) De asemenea, Sfântul Apostol Pavel ne avertizează: ,,Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Epistola către Evrei 12:14) Iar Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamnă: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să-Mi urmeze Mie” (Evanghelia după Luca 9:23)
Observăm că în ultima vreme se dau legi care ne pun în pericol demnitatea de creștini. Hristos ne-a cerut să ne lepădăm de egoismul nostru și să ne supunem stăpânirii dacă stapânirea se supune lui Dumnezeu. Dacă stăpânirea nu se supune lui Dumnezeu, atunci ni se cere să ne apărăm demnitatea de creștini spre slava numelui Său, știind că nu putem sluji la doi domni: ,,Cu preț ați fost cumpărați; Nu vă faceți robi oamenilor.” (I Corinteni, 7, 23) Așadar, am fost cumpărați cu PREȚUL jertfei Mântuitorului.
Prin acordarea CNP, am fost numiți ,,persoane fizice” și ne-am obișnuit să ne considerăm așa… Sistemul face abstracție de sufletele noastre, dar Hristos ne-a creat să fim PERSOANE DEPLINE, cu suflet chemat la mântuire și cu trup. Așadar, acordarea CNP a constituit un atac dur la adresa demnității noastre creștine, deși nu l-am perceput la timp ca atare. După CNP, a apărut cartea de identitate în care CNP a devenit mai important decât numele, deoarece calculatorul lucrează cu numere, nu cu nume… Am acceptat și așa ceva, deși trecerea de la nume la număr este o problemă cu urmări grave pe plan duhovnicesc, așa cum scrie în Apocalipsă, capitolele 13 și 14, de care se fac răspunzători toți cei implicați, toți cei care trebuia să vorbească și au tăcut.
Trecerea la documente electronice agravează situația, deoarece NUMĂRUL de om primește SEMN (666). Vaccinarea oamenilor a adus cu sine codul MAC, un alt număr, care se poate depista și în rândul celor decedați, din cimitire. Încet și sigur Sistemul găsește modalități de a atribui numărul de om pe mână sau pe frunte…
Deja se fac legi care ne fac total dependenți de FIARĂ, adică de inteligența artificială care ar putea decide dacă trăim sau nu, dacă și cu ce să ne hrănim, dacă și unde călătorim, ce cumpărăm, ce medicamente are voie să ne prescrie medicul etc. Ni se răpește astfel nu doar demnitatea de creștin, ci libertatea și posibilitatea de a ne mântui.
Toate aceste măsuri apar pe fondul îndepărtării creștinului de Dumnezeu. Păcate mari precum avorturile și homosexualitatea au fost legiferate fără o reacție consecventă din partea creștinilor. Desfrânarea și vrăjitoria de asemenea au atins cote alarmante. Neamul românesc se complace în păcate de moarte pentru care plătește scump: ,,Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când își urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu; când Îl trădează, să se gătească de pedeapsă.” (Arsenie Boca)
Și, uite-așa,creștinul poate deveni o persoană fizică lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care muncește, adică sclav. Spre deosebire de sclavia din primele veacuri creștine, sclavia antihristică pune stăpânire și pe sufletele oamenilor prin controlul minților acestora. Aceasta este sclavia despre care în Apocalipsă, capitolul 14, ni se spune: ,,Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.”( Versetele 9-11)
Numai întoarcerea acestui neam la pocăință mai poate amâna pedeapsa divină care ne așteaptă. Numai postul și rugăciunea mai pot slăbi puterea dușmanilor văzuți și nevăzuți care deja se cred stăpâni pe sufletele și pe trupurile noastre. Nu întâmplător Stareții din Optina se rugau împotriva pecetluirii astfel:
,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, păzește-ne de înșelăciunea vicleanului Antihrist, a cărui venire se apropie, și ne izbăvește de toate uneltirile lui. Acoperă-ne pe noi și pe toți dreptmăritorii creștini de mrejele lui cele viclene, în tainica pustie a mântuirii Tale. Nu ne lăsa pe noi, Doamne, să ne îngrozim de frica diavolească mai mult decât de frica lui Dumnezeu și să ne depărtăm de Tine și de Biserica Ta cea sfântă. Dă-ne, Doamne, mai bine să pătimim și să murim pentru sfânt Numele Tău și Credința cea adevărată, decât să ne lepădăm de Tine și să primim semnul mârșavului Antihrist și să ne închinăm lui. Dă-ne nouă, zi și noapte, lacrimi să plângem greșalele noastre și îndură-Te de noi, Doamne, în ziua Înfricoșătoarei Tale Judecăți.Amin.”
Sora Pelaghia
MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: TREBUIE SĂ-ȚI FACI TIMP!
Trebuie să-ți faci timp, ca să-L cunoşti tu însuţi pe Hristos, să înveţi să comunici cu El şi după aceea să-l înveţi şi pe copilul tău, să-i vorbeşti de Biserică, de slujbe, de Dumnezeiasca Liturghie, de toată taina mântuirii în Hristos. Da, trebuie să-ți faci puţin timp. Nu spun să-ţi faci atâta timp cât îşi făceau sfinţii şi asceţii. De exemplu, Sfântul Arsenie: acesta din momentul în care soarele apunea până când răsărea din nou, de la apus la răsărit, şapte – opt ore întregi stătea drept, ţinea o batistă, plângea fără încetare şi se ruga la Hristos. Unde sunt astăzi oamenii rugăciunii? În toată Elada să cauţi, nu vei găsi. Poate doar în vreo peşteră din Sfântul Munte; acolo va fi vreun sufleţel sfânt care să stea toată noaptea, ca o lumânare aprinsă, să se roage şi să implore. Acum pentru alte lucruri își fac timp oamenii. Îmi spunea un poliţist: Treziţi-vă voi, predicatorii, lumea se pierde; de la apusul soarelui până la orele dimineţii doamne şi domnişoare joacă cărţi şi apoi se întorc acasă cu taxiul. Ore întregi pentru jocuri de cărţi, pentru fotbal, pentru chefuri păcătoase.
Iată de ce Hristos rămâne necunoscut. Dacă vrei să-L cunoşti pe Hristos, nu-ţi spun să faci ceea ce au făcut Sfântul Arsenie şi Sfântul Antonie. Ştiu că ai serviciu, eşti gospodină, eşti funcționar, eşti om de ştiinţă, eşti elev. Dar, din douăzeci şi patru de ore câte are o zi, economiseşte trei sferturi: un sfert ca să te rogi şi să vorbeşti cu Dumnezeu, un sfert ca să studiezi Sfânta Scriptură şi să-ţi vorbească Dumnezeu şi un sfert ca să vorbeşti tu altora despre Dumnezeu aşa cum a făcut samarineanca consătenilor ei.
***Într-o predică a sa spunea: „Eu voi pleca. Unde voi merge? Oriunde aş merge, dacă voi vedea că Ortodoxia este în primejdie, voi face revoluţie, voi trage alarma. Nu voi lăsa Biserica lui Hristos nici ateilor, nici masonilor, nici ecumeniştilor…”.
„Mă rog ca Dumnezeu să vă deschidă inimile şi urechile, ca să ascultați cuvântul lui Dumnezeu şi să vă luptaţi pentru tot ce e mare şi înalt. Nu inimi reci. Limba voastră să fie chitară, trâmbiţă, sabie de foc, ca să-L predicăm pe Hristos, pentru că El este şi El a rămas singura nădejde a lumii. Lui fie slava şi stăpânirea în veci. Amin.”
(fragment din Predica la prăznuirea Sfântului Apostol Andrei, din cartea „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”, vol. 2
SURSA:
VOLUMUL 21 DIN SERIA “Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani” https://acvila30.ro/a-aparut-volumul-21-din-seria-ne-vorbeste-parintele-augustin-mitropolitul-de-104-ani_3/