O poezie dedicată mărturisitorilor și mucenicilor care au pătimit în temnițele comuniste!
Ninge, Doamne, ninge florile de măr,
Dalbe lăcrimare pentru cei ce mor!
Să le faci un giulgiu cu miresme dulci,
Și la pieptul tău, Doamne, Tu să-i culci!
Ninge, Doamne, ninge flori de liliac,
Peste răstigniții ultimului veac!
Să se-așeze tainic, cu sfios suspin,
Peste locul unde-s rănile de spin!
Să trimiți din ceruri un alai de îngeri,
Să ne strângă-n cupe ale noastre plângeri!
Să ne pomenească sfinții-n rugăciune
Și să ne cădească gropile comune!
Să alungi tristețea mamelor cernite,
Să le-mbraci feciorii în odăjdii sfinte!
Să-Ți slujească-n ceruri Sfântă Liturghie
Fiindcă i-au născut spre mucenicie!
,,Să-Ți așterni Lumina, Doamne, peste noi,
Să ne-mbrace trupul fiindcă suntem goi!
Strajă de arhangheli să ne pui la uși
Și să ne desfacă lanțuri și cătuși!
Primită de la Ieromonahul Gherman
Sensibilă poezie! Și oarecum tristă, deși n-ar trebui. Fiindcă cei care au pătimit pentru Hristos sunt vii și mântuiți, mijlocind pentru noi păcătoșii.
Arsenie Boca parca a murit la Sinaia la casa, iar pr Ilie Cleopa in 1998 si nu in temnițele comuniste!
Parintel Arsenie Boca a fost în închisoare, a pătimit și a murit în urma bătăilor securitătii. Mai are relevanta faptul ca a murit la Sinaia?
Părintele Cleopa a trăit ani la rând într-un bordei din munți , fugit din calea barbarilor comuniști. Credeti ca i-a fost mai usor decât celor din închisori?