Iubirea lui Dumnezeu este cea dintâi poruncă evanghelică, așa cum Însuși Mântuitorul ne învață:,,Și apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”. Și: ,,Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta„. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta: ,,Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. ”( Marcu, 12, 28-31)
Aceste porunci vor fi criterii de judecată atunci când vom trece la cele veșnice. Dușmanii mântuirii noastre știu acestea și caută să ne vicieze relația cu Dumnezeu și cu aproapele prin diverse metode.
În legătură cu iubirea lui Dumnezeu, conferințele părintelui Elpidie Vaianakis din Grecia au adus o nouă modă printre credincioșii ortodocși participanți. Mai exact, Părintele Elpidie le-a spus acestora că pot să-i spună în mod repetat lui Hristos așa: ,,Iisuse, te iubesc!” La prima vedere, acest lucru pare firesc și de aceea ideea aceasta are succes mai ales în rândul tinerilor.
La o analiză mai profundă, vedem că lucrurile nu stau chiar așa. Mulți dintre noi avem sentimente superficiale chiar și în relațiile interumane. Conform Dicționarul explicativ, verbul ,,a iubi” înseamnă ,,a fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană (de sex opus).” Iubirea interumană presupune o implicare afectivă puternică, susținută prin tot ce facem pentru persoana iubită.
Nu toți suntem capabili de o astfel de iubire și trebuie să recunoaștem asta și să căutăm să învățăm acest lucru tăind patimile sufletești care ne împiedică să ne iubim aproapele așa cum ni se cere: ca pe noi înșine. Dacă ne apucăm să facem declarații de iubire unei persoane și nu suntem în stare să ne demonstrăm iubirea prin întregul comportament în raport cu acea persoană, ne dovedim niște mincinoși, iar acest lucru se va observa mai devreme sau mai târziu.
Iubirea lui Dumnezeu presupune o luptă cu noi înșine pentru despătimire, iluminare și îndumnezeire. Dumnezeu se află ascuns în primul rând în poruncile Sale, iar lupta cu noi înșine pentru respectarea acestora poate fi făcută de frica iadului, pentru a obține un loc în Rai sau pur și simplu din iubire față de El. „Fericit cel ce îl dorește pe Dumnezeu precum cel îndrăgostit nebunește își dorește iubita.” – scrie Sfântul Ioan Scărarul. Respectarea poruncilor divine din iubire față de Dumnezeu presupune o anumită noblețe duhovnicească pe care puțini o au, iar Dumnezeu cunoaște tainele oricărei inimi, așadar nu-L putem minți. A-i spune că-L iubim în timp ce noi nu depunem o nevoință pentru a face voia Sa înseamnă să deprindem fariseismul.
O altă modă este să ni se spună că Iisus ne iubește pur și simplu, la nesfârșit, fără nicio condiție. Este adevărat că „Iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu.” (Arsenie Boca) Dintr-o iubire fără margini Hristos S-a răstignit pentru noi și ne -a lăsat posibilitatea de a dobândi Duh Sfânt în vederea mântuirii. Și această iubire se revarsă cu dărnicie peste noi, păcătoșii, mai întâi în timpul vieții pământești. Însă, dacă nu răspundem acestei iubiri cu iubire și nu agonisim Duh Sfânt, putem auzi când trecem la cele veșnice ca și fecioarele neînțelepte replica înspăimântătoare: ,,Nu vă cunosc pe voi.” (Matei, 25, 12) Așadar Dumnezeu este bun , dar este și drept, iar, dacă nu dobândim Duh Sfânt, Hristos nu ne cunoaște, indiferent de câte ori I-am spune noi că Îl iubim.
De aceea, e de preferat să ni se spună cum să dobândim Duh Sfânt, ce să facem în mod concret în acest scop. Sfântul Lavrentie de Cernigov ne îndeamnă să deprindem Rugăciunea lui Iisus în aceste vremuri. În cărți precum ,,Mântuirea păcătoșilor”, scrisă de Agapie Criteanu, ,,Scara” de Ioan Scărarul etc., ni se spune cum să luptăm cu fiecare patimă sufletească ori trupească.
Sfântul Apostol Pavel ne ajută să înțelegem ce înseamnă să-l iubim pe Dumnezeu: ,,M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. ( Galateni, 2, 20) Nouă ni se cere să ne răstignim doar patimile, deoarece acestea ne fac incapabili de a-L primi pe Hristos în inimile noastre.
Dumnezeu să ne ajute pe toți să-L iubim cu adevărat în viața aceasta pentru a putea să ne bucurăm de iubirea Lui și în veșnicie! Amin.
Sora Pelaghia