A fi profesor este este o misiune nobilă, în măsură să influențeze pozitiv sau negativ o întreagă societate. De aceea, a investi în educație este cel mai bun lucru pe care îl poate face un popor. Cu o condiție! Educația să se subordoneze poruncilor lui Dumnezeu și valorilor creștine.
Atunci când profesorul se abate de la poruncile divine și se face instrumentul prin care se impune o ideologie, el rămâne un simplu instrument de propagandă și se face pricină de sminteală pentru o întreagă societate.
Când am aflat că domnul profesor Andrei Nae, lector la Facultatea de Limbi Străine, a mers la cursuri îmbrăcat în fustă, mai întâi am fost cuprinsă de revoltă, apoi de greață, iar apoi mi s-a făcut pur și simplu milă de el. Și m-am rugat:
– ,,Doamne, ai milă de zidirea Ta! Doamne, înțelepțește-l!
Doamne, nu-l lăsa să fie un simplu instrument de propagandă a ideologiei LGBT, ci ajută-l să-și redobândească demnitatea de profesor!”
Probabil, dorința de promovare și de ieșire din anonimat i-a sucit mințile. Totuși, Mântuitorul a spus pentru fiecare dintre noi:
,,Vai de cel prin care vine sminteala!” Așa că promovarea lumească pe astfel de criterii atrage după sine pedeapsa veșnică.
Profesorul nu doar informează, ci și formează caractere prin exemplul personal, prin modul cum vorbește, cum se comportă și prin valorile pe care le promovează.
Oare conducerea Universității ce opinie are legătură cu acest ins care aduce prejudicii grave imaginii unui dascăl adevărat? Dar studenții? Aaaa! Cred că e vorba despre o încercare de impunere forțată a acestui tip de comportament. Profesorul respectiv profită de raportul profesor-student pentru a fi acceptat dintr-o oarecare slugărnicie a studenților, chiar dacă ei nu sunt de acord cu acest tip de comportament…
Totuși, noblețea obligă! Un om cu un caracter nobil, plăcut lui Dumnezeu, este prețuit și lasă în urmă amintiri frumoase, pe când un om cu un caracter îndoielnic, nesigur pe sine și dornic de a ieși în evidență chiar și făcând pact cu necuratul, poate fi cel mult acceptat în anumite circumstanțe…
Doamne, ajută ca tinerii să aibă profesori cu frică de Dumnezeu! Amin.
Sora Pelaghia
După „profu'” de la Univ. Buc., a apărut și domnu’ milițian, tot din Buc., declarat căsătorit. Mai e și o „profă” de la un colegiu, tot din Buc., care vorbește despre creștinopați.
Altul, profesor la Colegiul Sf. Sava, tot din Buc., violează copii.
„Geniul” vieții, zilele trecute, tot în Buc., la fel, viola copii.
ȘI TOȚI ĂȘTIA SCAPĂ FĂRĂ ABSOLUT NIMIC!
Nu știu dacă unii dintre ei nu sunt plătiți pentru a accelera acceptarea oficială a lgbtq+. A se vedea fereastra Overton.
Ei apar în domenii cheie; nu cu mult înainte, ciolacucu a zis că nu e nicio problemă, că el are prieteni gay, doar că România nu e pregătită s-accepte, ÎNCĂ. Dar uite că accelerează, la fel cum a spus ȘI despre digitalizare: vrem sau nu, cu forța, atunci.
Locuiesc în mizeria de oraș numit capitală, și nu știu cum să fac să îmi iau tălpășița, pentru că devine insuportabil din mult prea multe puncte de vedere.
Am citit demult că oamenii vor fugi din orașe, văzând ce lucruri odioase se întâmplă în orașe. Iată că se întâmplă as we speak.
În Spania, de un an sau doi, e legalizată zoofilia (mă iertați!), iar un nefericit de la noi a zis că e de acord, atâta vreme cât animalul nu e rănit.
NU EXISTĂ AȘA CEVA!
Domnul și Dumnezeul nostru să ne aibă în paza Sa!
Niciodată, de când mă știu, n-am vrut să ies în evidență. Cu nimic. Dacă, în tinerețe sau adolescență, am avut exces de ceva, a fost exclusiv că așa am simțit atunci, însă niciodată, dar niciodată pentru a impresiona pe cineva. Nu am cunoscut dorința de validare din partea nimănui, niciodată. Și, niciodată, nu am avut instinct de a urma unui grup, dimpotrivă. Greșit sau nu, n-am niciun dubiu că asta m-a salvat din multe, fără să realizez. Iar ăsta-i un câștig.
Acum, mai mult decât oricând, îmi doresc să fiu un nimeni, o încuiată la minte într-o open minded society. Sper să am tăria să fiu și paria, când se vor strânge rândurile, căci deja e târziu…
Doamne, miluiește!
.. fuguța la țară, la sat, sau într-un oraș mai mic , unde e mai liniște… zonă de deal sau munte, aer mai curat, radiații mai puține. Bucureștiul îi zonă accesibilă tuturor prostiilor și nebuniilor
Știu. Caut soluții pentru a face asta.
Tovarășul Ciubotea , împreună cu toată crema progresisto -neomarxista, la palatul patriarhiei aceștia l-au vizitat și l-au felicitat