De multe ori, avem prostul obicei de a introduce în rostirea noastră nişte afirmaţii devenite automatisme, pe care le credem adevărate, chiar sclipiri de inteligenţă, când în fapt nu sunt altceva decât nişte minciuni ambalate atrăgător. Faptul este din ce în ce mai supărător, de aceea este bine să ne cântarim cu atenţie fiecare vorbă pe care-o rostim. Mă voi opri asupra câtorva din acestea.
,,E democraţie, facem fiecare ce vrem! Oare! Este adevărat că unii fac, într-adevăr ce vor, încălcând legile şi constituţia, deoarece, având puterea, nu-i paşte nicio primejdie. Dar dincolo de legile omeneşti nestatornice, avem Legea cea nepieritoare a lui Dumnezeu care nu ne îngăduie ca să face chiar ce vrem, chiar dacă nu suntem pedepsiţi imediat pentru încălcarea ei. Această Lege este o sumă de bune rânduieli necesare unei drepte vieţuiri a oamenilor. Încălcând-o fără încetare, ne vom atrage, în cele din urmă, pedeapsa lui Dumnezeu. Aşadar, nu trebuie să facem ce vrem, ci ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi.
Spunem că ,,nimeni nu s-a întors din moarte ca să ne spună ce este acolo”. Inexact! Din moarte s-au întors fiica lui Iair, fiul văduvei din Nain, Lazăr cel mort de patru zile, ca să nu cităm decât exemplele explicite din Noul Testament. Din moarte S-a întors Mântuitorul nostru Iisus Hristos, lăsându-ne Revelaţia sau Descoperirea Dumnezeiască, care ne arată cu limpezime ce este dincolo de viaţa pământească şi de moarte.
Necredincioşii, dar şi cei ce se pretind credincioşi, ne spun, la moartea cuiva, că acesta a trecut în nefiinţă. Doamne, ce aberaţie! Învăţătura Bisericii noastre ne spune desluşit că sufletele noastre sunt nemuritoare şi viază şi dincolo de moarte, având ştiinţă, simţire, voinţă, adică toate însuşirile unei fiinţe omeneşti. La moarte, trecem într-o altă formă a existentei noastre, aceea a despărţirii sufletului nostru de trup, nicidecum nu ne neantizăm.
,,Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gura lui’’. Iată o mostră de interpretare prostească a textului biblic. Lăsând la o parte faptul că textul biblic are o cu totul altă formă, vom spune că necredincioşii, ori cei răucredincioşi scot aceste cuvinte din context şi le folosesc spre a-şi justifica necredinţa şi lenea atunci când ar trebui să postească. Şi încă se mai pretind inteligenţi şi ştiutori! Mântuitorul vorbea, în textul citat, despre obiceiul iudeilor de nu mânca cu mâinile nespălate, zicând că se spurcă, nu de post.
Acum îţi dai seama, iubite cititorule, de ce a scris Apostolul Domnului: ,,Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale Domnului’’ (I Petru 4, 11). Nu ca ale oamenilor nesăbuiţi!
Preot Ioviţa Vasile