Domnul SofronieDrincek nu va păţi nimic. Confraţii lui întru erezie se vor mobiliza exemplar şi vor avea grijă să nu-l atingă nici măcar cu o floare. Cum să pedepseşti un vajnic ecumenist, când tu însuţi eşti ecumenist până-n măduva oaselor? Cum să pedepseşti un eretic, când tu însuţi ai semnat documentele eretice ale sinodului II tâlhăresc din Creta? Şi dacă a apostaziat, e singurul pseudo-episcop în această situaţie? De la sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe Române nu mai avem nicio aşteptare. Membrii lui au ucis posibilitatea exprimării sinodale a Bisericii noastre. În vremuri normale, la ora aceasta Drincek Sofronie ar fi fost caterisit, anatemizat şi excomunicat. Vor găsi ei tertipuri ca să tergiverseze luarea unei hotărâri radicale, mizând pe trecerea vremii şi pe uitarea credincioşilor.
Să nu-şi facă iluzii. Ocupanţii scaunelor episcopale de orice rang sunt sub observaţia noastră, preoţi şi credincioşi, şi nu vom înceta să semnalăm toate fărădelegile pe care le comit împotriva Sfintei Credinţe Ortodoxe.
Ştiţi care e secretul rezistenţei noastre? Părinţii şi credincioşii noştri au căutat, înainte de toate, să se situeze de partea Adevărului. Şi Adevărul nostru e Însuşi Iisus Hristos, Întrupat în istorie, cum bine spunea poetul Ioan Alexandru.
Al doilea secret. O mică insulă, numită Parohia Schit-Orăşani din judeţul Botoşani. Parohia aceasta e numită aşa pentru că acolo era pe vremuri un schit cu monahii cu viaţă sfântă. Cimitirul acesteia stă pe Sfinte Moaşte şi e sfinţit de secole de rugăciune ale iubitoarelor de Hristos, care în Credinţă s-au săvârşit. Pseudo-ierarhii deţin controlul asupra tuturor parohiilor şi Mănăstirilor din România, în care şi-au numit slugi preasupuse, dispuse să implementeze ereziile din Creta. La Schit-Orăşani stă de strajă un Preot umil, Părintele Ioan Ungureanu, care ori de câte ori vine primejdia, se refugiază în rugăciune. Şi rugăciunea-şi dă roadele. Dumnezeu a lăsat această mică insulă, de mai puţin de două sute de suflete, ca să ruşineze pe puternicii zilei din BOR. Şi ,,puternicii’’ nu mai au odihnă. Conştiinţa morală îi mustră zi şi noapte. Zadarnic se ascund în spatele unor ,,realităţi’’ de carton.
Credincioşilor noştri care semnează petiţia pentru judecarea sinodală a Domnului Drincek Sofronie le spun atât: nu dezarmaţi pentru faptul că suntem puţini. Sfântul Maxim Mărturisitorul, ştiind că este de partea Adevărului, a fost în stare să se pună în cumpănă cu toţi ereticii lumii: ,,Chiar dacă toată lumea ar începe să se împărtăşească cu patriarhul, eu nu pot să mă împărtăşesc cu dânsul, pentru că ştiu că Duhul Sfânt, prin Apostolul Pavel, a dat anatemei chiar pe îngeri, dacă ar fi propovăduit într-alt chip, aducând ceva nou în Credinţă’’ (Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, pag. 472).
Sfântul Maxim Mărturisitorul a mustrat trei Patriarhi ai Constantinopolului pentru erezie. Numele lor? Serghie I, Pir I, Pavel II. Deznodământul: cei trei patriarhi eretici s-au pierdut în adâncimile iadului, Sfântul Maxim Mărturisitorul străluceşte în rândul Sfinţilor lui Dumnezeu.
Să nu creadă patriarhul Daniel că poate ocoli Legile lui Dumnezeu, câtă vreme se complace în erezie.
Pseudo-ierarhii români vor face zid împrejurul lui Drincek Sofronie. Deznodământul nu va fi acesta.
Deznodământul stă în ştiinţa şi în puterea lui Dumnezeu.
Pesbiter Ioviţa Vasile .
Publicațiile basilica și lumina vuiesc de realizările și doctoratele tovarășului Drincek, numindul poliglot, Bartolomeu are niște camarazi numai unul și unul in bor, începând cu tovarășul Daniel Ciobotea
Si ce daca are atatea studii si practica glossolalia? La ce-I foloseste daca s-a lepadat de Sfanta Credinta Ortodoxa?
Astazi in cuvantul sau de invatatura, Sfintia Sa, Parintele Claudiu a subliniat un fapt care m-a intristat profund…nepasarea in fata Marturisirii Adevarului, nepasarea in fata apropiatei schisme a Bisericii si a apostaziei unui membru al sinodului BOR prin delasarea si amanarea simplei semnaturi a Petitiei formulata de dl.teolog Mihai Silviu Chirila, pentru judecarea fostului Ierarh al BOR, acum al greco-catolicilor, Sofronie.
Cum s-au strans numai 100 si ceva de semnaturi cand trebuiau sa fie cateva mii cel putin?
Ne ingrijim numai de mantuirea noastra, bine este, dar nu ne mai preocupa binele Bisericii, al fratelui nostru, care nu se mai poate desprinde din hatisul minciunilor, anesteziat de duhoarea de nesuportat a ecumenismului satanic, facatura masonico-sionista.
Suntem convinsi ca lantul care ii leaga atat de strans pe unii slujbasi cu simbrie ai Patriarhului BOR, de Preotii si conducatorii obstilor monahale, are o origine intunecata anticrestina, o ratacire infricosatoare de la dreapta-credinta, din dorinta de a se situa deasupra tuturor, in ELITA BISERCEASCA, care s-a dorit a fi o elita intelectuala si diplomatica extraordinara, dar foarte departe de Dumnezeu.
Sinodalii BOR, continua sa propovaduiasca hotararile ereticescului sinod Creta, incalca cu ipocrizie fatisa si dezinvoltura canoanele, facand pasi mici dar siguri spre unirea cu papistasii,telul randuit se pare de stapanii din umbra.
Rareori suntem cu adevărat conștienţi de adevăratele consecinţe pe termen lung ale acţiunilor sau chiar ale gândurilor noastre, pentru că rareori ne privim faptele în lumina pe care o emană Adevărul.
Ecumenismul ca si ipocrizia este contagios și agresiv în puterea sa hipnotică. Fie că suferi din pricina ipocriziei, fie că o urăști sau lupţi împotriva ei, fie că ești preocupat de ea sau doar te uiţi la ea din afară, te expui pericolului de a fi contaminat.
Nu suntem cu ceva mai buni decat fratii nostri ortodocsi ramasi in ascultare fata de Patriarhul Daniel, aflat acum la implinirea a 12 ani de la intronizarea sa ca intaistatator al BOR.
Marturisirea este o lupta permanenta, ea nu se termina odata cu ingradirea de erezie, ci continua prin stradanie si pocainta, prin trezvie permanenta duhovniceasca, prin fapta rodnica a tot lucrul bun.
Lumea in care traim este marcata de ipocrizie, acest flagel care sub masca asa-zisului lucru bun, ascunde raul in forma sa cosmetizata cu abilitate si viclenie.
Fariseismul s-a născut ca o reacţie la ipocrizie, dar pe parcurs a devenit asemenea răului asupra căruia s-a concentrat.
*”Fariseismul este o groaznică otrava; fariseismul este o groaznică boală sufletească….Fiind strain de Dumnezeu, fariseul are nevoie sa para înaintea oamenilor slujitor al Lui;…
Totul în el e facatura, totul e nascocire! Faptele, cuvintele, viata lui sunt o necurmata minciuna. Inima lui, ca o otrava întunecata, este prea plina de toate patimile, de toate viciile, de chin neîncetat – si tocmai aceasta inima de iad sufla împotriva aproapelui simtamântul neomenos, ucigator, al smintirii si osândirii. Fariseul, îngrijindu-se sa apara drept înaintea oamenilor fiind dupa suflet fiu al satanei, vâneaza din Legea Lui Dumnezeu câteva trasaturi, se împodobeste cu ele, ca ochiul necercat sa nu recunoasca în el un vrajmas al lui Dumnezeu si, încredintându-i-se ca unui prieten al lui Dumnezeu sa-i cada jertfa. Fariseul osândeste in aproapele nu raul, nu pacatul, nu încalcarea Legii. Nu! Cum poate el sa osândeasca raul, al carui prieten si ucenic iubit este? Sagetile lui sunt îndreptate împotriva virtutii – însa pentru ca loviturile sa nimereasca mai bine, el cleveteste virtutea, îi pune în seama raul, se sminteste de acest rau si, parând a-l lovi, el ucide pe robul lui Hristos, pe care îl uraste.
Fariseule! Tu duci la pedeapsa pe cel nevinovat de faradelegea pe care chiar tu ai nascocit-o? A ta este pedeapsa, ca si faradelegea!”
De aceea Domnul Slavei a accentuat: „Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.
Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască.
De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.“ (Luca 12;1-3)
Dupa puterile noastre slabe marturisim Adevarul, dupa puterile noastre nevrednice luam atitudine impotriva apostaziei manifeste a fostului Ierarh Sofronie, care este o palma peste obrazul intregii Ortodoxii. Daca nici macar atat nu suntem in stare sa facem, sa protestam impotriva leprei ecumeniste, aducatoare de moarte duhovniceasca, punandu-ne semnatura pe Petitie, atunci ce folos avem de ingradirea de erezie?
Cuvintele pline de amaraciune ale Mantuitorului ni se cuvin cu prisosinta, caci spune Domnul:
„De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni.
Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: „Cine ne vede? Cine ne ştie?”(Isaia 29;13,15)
Avem de foarte multe ori aceasta mandrie, de a ne proclama pe noi cei mai pacatosi, dar asta nu o facem din sinceritate. Poate numai atunci cand este Hristos de fata, in momentul Sfintei Impartasanii..in restul timpului ii multumim lui Dumnezeu ca nu suntem ca ceilalti credinciosi ramasi alaturi de Preotii Pomenitori si prin ingradirea de erezie, ne-a salvat de la pieire. Si iata ne facem rapitori, nedrepti si desfranati, caci devenim judecatori ai aproapelui, rapind lui Dumnezeu dreptul de a judeca cu dreptate, din pricina mandriei , pe care nu am reusit in totalitate sa o dezradacinam din adancul inimilor.
Sa ne ferim de gandirea fariseica fratilor, caci astfel fie ajungem in randul extremistilor care ii condidera pe toti eretici, cazand astfel in schisma, fie prin delasare si nepasare, ramanem in mocirla superioritatii sinelui propriu, din care cu greu se mai poate iesi.
Ce daruim celorlalti?
Iubirea, prin Marturisirea Adevarului, caci am cunoscut suferinta(stie cata Domnul), si prin durere am invatat sa iubim. Singura, adevarata Iubire, pe Dumnezeu Insusi.
„Dumnezeu pururea voieşte să-Şi descopere şi să ne arate iubirea Sa faţă de noi, ca şi noi, înţelegând şi respectând marea Sa bunătate, să voim să-L iubim pe El.“
Noi, cei care ne-am simţit iertaţi, sub îndrumarea Sfântului Duh, devenim mai iertători. Noi, cei care ne-am simţit cercetaţi, sub îndrumarea Sfântului Duh, am devenit mai cinstiţi. Noi, cei care ne-am simţit vindecaţi, sub îndrumarea Sfântului Duh, devenim mai iubitori vindecători ai altora.
Il iubim pe fostul Ierarh ortodox Sofronie, caci semnam Petitia.
Il iubim pe Patriarhul BOR, caci ii atragem atentia prin Petitie, fata de pericolul in care se gaseste Biserica.
Ii iubim pe fratii ortodocsi ramasi alaturi de Preotii pomenitori, ajutandu-i sa cunoasca aceasta abatere grava canonica a fostului Ierarh Sofronie, semnand Petitia.
Ii iubim pe Ierarhii sinodali care au caterisit nedrept Preotii lui Hristos, semnand Petitia, semnalul de alarma impotriva apostaziei in care a cazut fratele nostru, impotriva schismei care ameninta Biserica, Una Sfanta, Apostoleasca si Soborniceasca, “stâlp şi temelie a adevărului” (I Tim. 3, 15).
„A spune cuiva că-l iubeşti înseamnă a-i spune: „Tu nu vei muri niciodată“.-(Gabriel Marcel)
*Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte catre cei care vor sa se mântuiasca, (Experiente ascetice vol 2), Editura Sophia, Bucuresti, 2000
**Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 10, în Filocalia…, vol. VI