Există un moment în Slujba de sfințire a bisericii în care episcopul și preoții din sobor de adună în jurul mesei din altar și o spală cu apă de trandafir, urmand apoi a fi împodobită cu acoperămintele dinainte pregătite.
Circulă o fotografie consternantă, în care o vedem pe Elena Lasconi în sobor, între episcop, (pare a fi Calinic de la Arges), și un preot. Dumneaei își așează frumos mînuța, cu unghiile vopsite în roșu, pe viitoarea sfîntă masă, și face ceea ce numai mînă sfințită de cleric trebuie să facă. Dumnezeule Mare!
Asistă la scenă și indivizi de parte bărbătească, ce par a fi distinsele autorități locale, în batjocura și disprețul Sfintelor Canoane și cu înalta ,,binecuvîntare’’ a pseudo-episcopului.
Am ajuns să spunem că nu ne mai miră nimic, după ce am văzut tineri practicînd artele marțiale în fața Sfantului Altar al bisericii din cartierul orădean Velența. Și totuși, un lucru ne miră: cum îi mai rabdă Dumnezeu.
Presbiter Iovița Vasile
AUR
SOS
R
Frați de cruce malteză, toți.
Ceea ce i s-a „întâmplat” D. Șoșoacă, o proPULSează pe Lascoconi.
Bine… degeaba. E la derută, pentru amețiții care au speranța fundamentată pe altceva decât credința-n Dumnezeu.
Ciolacu va fi numit președinte de cfi.
Odinu’ de la garnizoană se execută pe burtă.
Mascarade curcubeice pentru to(n)ți & toa(n)te.
Doamne ajută
Frumoase jocurile de cuvinte, mai ales că exprimă niște adevăruri dureroase. Cu ani în urmă, am propus ca presedinte să fie numit prostul satului. Ne-ar aduce o sumă de avantaje, în comparatie cu Iohannis al lui Lazurcă.
Doamne, ajută!
Literele celor trei ong-uri menționate mai sus formau o anagramă – așa le așezasem, dar „nu mi-a dat voie stăpânul online”, ci le-a așezat după propria-i inteligență. Artificială.
Apropo de Lasconi, Calinic de la Pitești îi face reclama electorală, acesta a poftito in altar,
Pe Basilica se mulțumește din suflet guvernului, zicanduse că, colaborarea dintre biserica și guvern este una benefica
Am bănuit că ar fi Calinic de la Curtea de Arges, deși nu prea dădea înălțimea. Spun preoții argeșeni că acest Calinic merge beat la Sfanta Liturghie și chiar am văzut un filmuleț ce dovedește lucrul acesta. Ce să mai aștepti de la asemenea indivizi?
Poa’ să-i facă oricine… orice. Curcubela La$coni intră-n turu’… trei.
Nu vă pierdeți timpul cu indivizi din fauna politică. Cărțile sunt făcute. Americanii au decis și au dat mutarea în plic. De ce vă irosiți vremea cu acești oameni de nimic.
Gîndurile noastre, spre Dumnezeu.
Așa este, părinte, dar cred că mă mint pe mine însămi atunci când îmi etalez păruta virtute, și-atunci, aleg asumarea: ceea ce sunt, cu tot ce „vine la pachet”, inclusiv cu „grija cea lumească” pe care i-o port lui Lasconi, spre exemplu.
Nu știu dacă voi putea, vreodată, să-mi armonizez sentimentele cu voința, voința cu faptele, iar faptele cu vorbele pe care le spun.
Mântuitorul a descris și a condamnat toate formele de afișare fariseică a virtuții. Fariseilor, care erau mari iubitori ai prescripțiilor religioase de tot felul, le-a reproșat accentul pe care aceștia-l puneau pe respectarea formală a legii dumnezeiești, ei neglijând partea nevăzută – sufletul – și schimbarea lăuntrică, pe care ar fi trebuit să și-o asume fiecare, în acord cu voința lui Dumnezeu: „Acum, voi fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie…” (Luca 11, 39)
Consecința acestei atitudini este că ajungem să ne facem datoria de creștini, în mod meschin, nici pe jumătate. Și nu din toată inima, nu „cu mărime de suflet”, cu generozitate, așa cum învăța Sfântul Paisie Aghioritul.
Ne-o spune și Aristotel. Iubitorul de adevăr este „un om fără ocolișuri, sincer și în fapte și în cuvinte”. Adevăratul iubitor de adevăr pășește pe calea de mijloc, situată între două extreme – la un capăt se află lăudăroșenia, iar la celălalt falsa modestie.
Personal, cred că (ori)cine se minte pe sine, minte pe toată lumea.
Doamne, miluiește.