Părinţii din vechime ai Bisericii nu aveau nici un amestec cu ereticii. Dimpotrivă, se fereau de ei ca de unii care s-au dat satanei şi au strâmbat adevărul revelat al lui Dumnezeu. Este binecunoscută întâmplarea aceea când Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan s-a nimerit a fi sub acelaşi acoperiş cu ereticul Cerint. S-a grăbit să iasă de-acolo, împreună cu ucenicul său, nu cumva să se dărâme acoperişul peste ei.
Din viaţa scrisă a Sfântului Episcop Evsevie, aflăm că acesta, trăind în vremea arienilor, a fost izgonit de ei de la Turma pe care o păstorea în cetatea Samosatelor, şi în locul său a fost adus un altul, Evnomie, eretic arian recunoscut. Cum s-a comportat poporul dreptcredincios al lui Dumnezeu faţă de acest impostor e pilduitor pentru toate veacurile: ,,Acela, venind în cetate, nimeni nu i-a dat cinstea ce i se cuvenea unui episcop; pentru că n-a ieşit întru întâmpinarea lui nici un om, nici bogat, nici sărac, nici meşter, nici lucrător de pământ, nici bărbat, nici femeie, nici bătrân, nici tânăr, nici măcar un copil, deoarece toţi cetăţenii erau dreptcredincioşi şi nu voiau să cinstească pe episcopul cel răucredincios, nici să se binecuvânteze de el şi nici să-l vadă’’.
După ce a luat în stăpânire locaşul episcopiei şi biserica, ,,oamenii nu se mai duceau la biserica aceea, neiubind pe ereticul care era într-însa arhiereu şi nimeni nu mergea nici la el în casă, nici în biserică, nici la casa arhierească’’.
Se spune că odată Evnomie a mers la baia cea de obşte şi a invitat pe cei prezenţi, care aşteptau afară, să intre şi ei. N-au dat curs chemării ereticului, ci au aştepatat până ce acesta a părăsit baia, şi numai după aceea au intrat şi au vărsat apa din baia în care se spălase Evnomie, socotind-o spurcată, şi după curăţirea acelei băi au intrat în apă. Văzând că poporul nu-l iubeşte şi nu-l vrea, Evnomie a părăsit cetatea şi s-a dus întru ale sale.
Arienii au trimis pe un altul, Luchie, care şi elcăzuse în aceaşi erezie. Acesta a trecut prin cetate în careta sa şi din întâmplare mingea cu care se jucau nişte copii a trecut pe sub cai şi pe sub caretă. În nevinovăţia, lor au strigat că mingea s-a spurcat, de aceea au aprins un foc şi au ars-o. ,,Astfel, nu numai oamenii în vârstă, dar şi copiii cei mici se îngreţoşau de acel episcop eretic, care era o urâciune a pustiirii în locul cel sfânt’’(După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 369 -376).
La acestea ar fi bine să ia aminte cei care se însoţesc cu ereticii vremurilor noastre, sub cuvânt mincinos că îi iubesc şi vor să se unească cu ei.
Presbiter Ioviţa Vasile
Cât mai acceptăm minciuna în nebunia Covid?
Valentin Boeru
„Ceva nu este în regulă. Undeva, cineva minte și nu cred că o face dezinteresat. Dacă la mijloc nu sunt interese imense, peste capul nostru, despre care vom afla foarte târziu sau deloc, poate că sunt banii. Mulți. Foarte mulți. Nu ni-i putem imagina la cât de mulți sunt. Nu știm a-i scrie, și nici a-i citi. Și o mare minciună care ne tăvălește prin spaimă și ne îngheață gândirea și reflexele.
Până aseară, nimeni din România nu știa că au existat peste 16.600 de reacții adverse la vaccinare. Abia după ce o televiziune a dat lucrurile în vileag, a ieșit Valeriu Gheorghiță, șeful campaniei de vaccinare, să spună adevărul. Adevărul lui.
Nimeni nu bagă mâna în foc dacă este o realitate care nu a mai putut fi ascunsă, sau a fost doar o formă de a calma lucrurile. Unduitor, colonelul a recurs la aceeași tactică de învăluire. Procente, termene de raportare, cazuri cu denumiri pe care nici 1 la sută nu le-au priceput, agenții unde se raportează acestea, într-un cuvânt rețeta exactă prin care să nu devoaleze lucrurile ascunse, de fapt. O aiureală de cap perfectă. Era cu mult mai simplu să se spună că au murit atâți și că au fost afectați grav sau poate mai ușor atâți. Câtă vreme nu se întâmplă asta, e o minciună prin omisiune.
Presa străină abordează subiectul Covid cu mai multă lejeritate și mai mult curaj.
„Persoanele complet vaccinate au cu până la 885% șanse mai mari de deces din cauza Covid-19 decât persoanele nevaccinate”,
„Vaccinurile Covid cu ARNm pot da complicații la inimă” sau „Cea mai mare minciună: eradicarea pandemiei prin vaccinare – Dr. Mark Sircus” (www.activenews.ro).
Sunt lucruri care trebuie știute de toată lumea, nicicum să fie ascunse. De ce Valeriu Gheorghiță, Raed Arafat sau alți susținători fanatici ai vaccinării nu au curajul să vorbească despre temele acestea delicate? Ce este în spate și nu trebuie să știm, deși subiectul ne privește pe toți? Se miră autoritățile de ce românii nu se înghesuie la vaccinare?
De ce ar da năvală, când politica de până acum a fost ascunderea adevărului? Câtă încredere să ai când încă se raportează morții de anul trecut? Și nu se raportează, ci se REPORTEAZĂ. Unde au fost ținuți până acum, în ce registre și cui au folosit?
Ce socoteli s-au făcut pe seama lor și a noastră? Ce îi oprește pe Gheorghiță, Arafat, Cîțu și Iohannis să spună adevărul și despre cum am murit până acum, și cum o să murim de aici înainte, chiar dacă ar fi să ne vaccinăm de 20 de ori pe zi? Avem dreptul să știm asta, căci nu ne aflăm în proprietatea statului ca niște bunuri oarecare.”
Întrebări rămase fără răspuns pe care și le pune tot românul de bună credință.
Continuă campania abjectă de vaccinare forțată sub ochii noștri.
Se bucură fiecare într-ascuns că a scăpat(încă)și la el n-a ajuns tăvălugul care pune în balanță vaccinul și dreptul de a munci. Se încalcă ilegal dreptul constituțional la muncă. În curând frățiile voastre să vă asteptați ca intrarea in biserică să fie condiționată în același mod.
Pr. Zacharias Adamakis: „Marea majoritate a clerului din Creta a fost în favoarea vaccinării”
Plângerea făcută de profesorul de pneumologie al Universității din Creta, Nikos Tzanakis, într-un interviu acordat Radio Crete a provocat tulburare.
Domnul Tzanakis a spus că sunt numeroase plângerile cetățenilor, că duhovnicii lor îi „amenință” că, dacă nu vor fi vaccinați împotriva coronavirusului, le vor refuza mărturisirea și împărtășirea !
Răspunzând aceeași temă, președintele Uniunii Asociațiilor Clerului din Biserica Cretei, pr. Zacharias Adamakis, a declarat că marea majoritate a clerului din Creta au fost în favoarea vaccinării, lucru care a fost repetat la adunarea generală a bisericii.
Pr.Adamakis a vorbit despre cazurile individuale ale unor clerici, care în niciun caz nu reprezintă majoritatea preoților insulei.
„Vrem să ieșim la amvon și să-i pe vedem toți credincioșii, acolo că sunt sănătoși”, a spus el, adăugând că Biserica din Creta, din primul moment, a fost în favoarea vaccinării împotriva coronavirusului.
https://www.romfea.gr/oikoumeniko-patriarxeio-ts/arxiepiskopi-kritis/44414-p-zaxarias-adamakis-i-syntriptiki-pleiopsifia-ton-klirikon-tis-kritis-exei-taxthei-yper-tou-emvoliasmoy
„Ministrul adjunct de interne, Stelios Petsas, s-a întâlnit cu Arhiepiscopul Atenei și al întregii Grecia, Ieronim, la Sfânta Arhiepiscopie a Atenei.
În cadrul ședinței, s-a făcut referire la cooperarea bisericii la acțiunile guvernului și ale guvernului local, pentru accelerarea vaccinării și s-a cerut aportul Bisericii la realizarea obiectivelor programului de vaccinare.
Este necesar ca slujitorii Bisericii să vorbească inimilor credincioșilor, recomandând acestora vaccinarea ca fiind cea mai puternică armă pe care o au în mână împotriva pandemiei.”
Manipulare mârșavă și colaboraționism ca în vremea regimului comunisto-masonico-satanist!
Fără sprijinul total al ierarhiei Bisericii, trădătoare a credinței și a Împăratului Hristos, nici un regim totalitar nu ar fi reușit nicăieri in lume, să câștige pentru o vreme controlul asupra vieții oamenilor.
https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/44413-synantisi-petsa-arxiepiskopou-miliste-stis-kardies-ton-piston-gia-tous-emvoliasmoys
Doamna Gabriela, pai aici este pur serghianism, intradevar citești publicații din blogosfera elenă și te inspaiminti ceea ce se petrece și acolo
Sfântul Ioan Maximovici: Despre cum va fi sfârșitul lumii
fragment
„Cine este Antihrist?
Dar ce putem şti despre acest om, Antihristul? Nu-i putem cunoaşte cu exactitate originea. Tatăl lui este cu desăvârşire necunoscut, în vreme ce mama lui este o femeie spurcată care făţăreşte fecioria. El va fi un evreu din seminţia lui Dan. Avem şi un indiciu al acesteia în faptul că Iacob, atunci când a murit, a spus că [Dan] va fi în posteritate un şarpe la drum, viperă la potecă, muşcând călcâiul calului; şi va cădea călăreţul pe spate, aşteptând mântuirea Domnului (Fac. 49: 17). Acesta este un indiciu metaforic că el va lucra cu răutate şi viclenie.
Ioan Teologul vorbeşte în Apocalipsă despre mântuirea fiilor lui Israel, anume că înaintea sfârşitului lumii vor veni la Hristos o mulţime de evrei; numai că tribul lui Dan nu se regăseşte în enumerarea triburilor care se vor mântui.
Antihrist va fi foarte înţelept, foarte priceput în comunicarea cu oamenii. El va fi fermecător şi plin de afecţiune.
[..]
Sfântul Apostol Pavel spune că Antihristul nu poate apărea decât atunci când va fi înlăturat „Cel care îi stă împotrivă”. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte acest verset spunând „că cel care îi stă împotrivă” este dreapta putere dumnezeiască.
O asemenea putere se luptă cu răul. Taina [fărădelegii] care se lucrează în lume nu doreşte acest lucru, nu doreşte o autoritate care duce război împotriva răului; din contră, doreşte o autoritate a nedreptăţii, iar atunci când va reuşi să împlinească aceasta, atunci nimic nu va mai sta în calea venirii lui Antihrist. El nu va fi numai inteligent şi fermecător, va fi compătimitor, un filantrop care face binele de dragul întăririi puterii sale. Iar atunci când şi-o va întări suficient, astfel încât întreaga lume să-l recunoască, atunci îşi va arăta adevărata faţă.
Îşi va alege Ierusalimul ca şi capitală a sa, deoarece aici a fost locul în care Mântuitorul S-a descoperit pe Sine şi Dumnezeiasca Sa învăţătură, iar întreaga lume a fost chemată la fericirea bunătăţii şi a mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos, răstignindu-L în Ierusalim, în vreme ce, sub Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii care va cunoaşte autoritatea lui Antihrist.
Odată atinsă culmea puterii, Antihrist va cere ca oamenii să-i recunoască realizările sale ca pe ceva pe care nicio altă putere pământească şi niciun alt om nu le pot atinge, va cere ca oamenii să se plece lui ca unei fiinţe superioare, ca unui dumnezeu.
Soloviov descrie foarte bine caracterul activităţii sale de Conducător Suprem. El va face ceea ce le este plăcut oamenilor cu condiţia ca ei sa recunoască Autoritatea lui Supremă.
El va îngădui ca Biserica să existe, permiţându-i să-şi ţină dumnezeieştile slujbe, va făgădui construirea de temple măreţe – cu condiţia să fie recunoscut ca „Fiinţă Supremă” şi să fie venerat. El va avea o ură personală împotriva lui Hristos. El va trăi prin această ură şi se va bucura să-i vadă pe oameni cum se leapădă de Hristos şi de Biserică. Va fi o cădere masivă de la credinţă; chiar şi mulţi dintre episcopi vor trăda credinţa, îndreptăţindu-se pe ei şi arătând spre măreaţa poziţie pe care o va avea Biserica.
Căutarea compromisului va fi o dispoziţie caracteristică a oamenilor. Sinceritatea spovedaniei va dispărea. Oamenii îşi vor justifica inteligent propria cădere, o astfel de dispoziţie generală va fi susţinută de o răutate plină de afecţiune. Oamenii se vor obişnui cu apostazia de la adevăr şi cu dulceaţa compromisului şi a păcatului.
Antihristul va îngădui oamenilor totul, numai „să cadă la pământ şi să se închine lui”. Nimic nou. Împăraţii romani erau tot aşa de dispuşi a da creştinilor libertate, numai să recunoască divinitatea [împăratului] şi autoritatea divină supremă; ei i-au martirizat pe creştini numai pentru că aceştia declarau: Închinaţi-vă lui Dumnezeu şi numai Lui să-I slujiţi.
Întreaga lume i se va supune lui, după care el îşi va descoperi ura împotriva lui Hristos şi a Creştinismului. Sfântul Ioan Teologul spune că cei care îl vor venera vor avea o pecete pe frunte şi pe mâna dreaptă. Nu este clar dacă acesta va fi un semn pe trup sau este o expresie metaforică a faptului că oamenii vor simţi în minţile lor necesitatea venerării lui Antihrist şi a supunerii voinţei lor faţă de el. Iar atunci când întreaga lume va manifesta o încredere desăvârşită în el – atât a voinţei cât şi a conştiinţei – atunci cei doi drepţi pomeniţi mai înainte vor apărea printre oameni şi vor propovădui fără frică credinţa, demascându-l pe Antihrist.”
„Judecata finală
[..]
Înfricoşătoarea Judecată nu ştie de martori sau de acte de acuzare. Totul este întipărit în sufletul oamenilor, iar aceste întipăriri, aceste cărţi, vor fi deschise. Totul va deveni limpede pentru fiecare în parte şi pentru toţi, iar starea sufletului omului îl va trimite fie la dreapta, fie la stânga. Unii merg spre bucurie, alţii spre groază.
Când cărţile se vor deschide, va deveni limpede pentru toţi că rădăcinile tuturor patimilor se găsesc în sufletul omului. Aici îl vom vedea pe beţiv, pe desfrânat; unii ar putea crede că atunci când trupul moare şi este îngropat, moare şi păcatul. Nu. Înclinarea a fost în suflet, iar pentru suflet, înclinarea a fost dulce. Iar dacă sufletul nu s-a pocăit de acel păcat şi nu s-a lepădat de el, va veni la Înfricoşătoarea Judecată cu aceeaşi dorinţă pentru dulceaţa păcatului şi nu-şi va mai putea stăpâni niciodată dorinţa. Va fi suferinţa urii şi a răutăţii. Aceasta este starea iadului.
Gheena focului este viaţa lăuntrică; este flacăra patimii, flacăra slăbiciunii şi a răutăţii; şi va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor răutăţii neputincioase.”
extras din cartea Noi minuni ale Sfântului Ioan de San Francisco, Editura Sofia.
DESPRE ECUMENISM: „Toți cei care vorbesc de unirea bisericilor nu cunosc nici mentalitatea ortodoxului și nici înălțimea Ortodoxiei”.
„Aș vrea să spun aici ceva despre faptul că în vremea de acum o mare parte a Creștinismului din lume înclină a primi una din cele mai primejdioase erezii, ce pretinde că în zilele noastre nu mai este o singură Biserică, care să fi păstrat deplin adevărul învățăturii lui Hristos, care stăpânește deplin cunoașterea tainei sfintei vieți harice în privința moralei-nevoinței, erezie care socotește că multe din «bisericile» care se numesc ale lui Hristos au har egal, și deci trebuie să se facă o unire a «bisericilor» într-un oarecare program de obște al tuturor.
Mi-am îndreptat cuvântul către cele de mai sus numai pentru a-ți spune că mult aș dori (și mă rog lui Dumnezeu) să nu te lași înșelat de ele, ci să fii adânc convins în inimă și în minte că există pe pământ acea una adevărată Biserică pe care Domnul a întemeiat-o, că acea Biserică păstrează nestricată învățătura lui Hristos, că ea în întregul ei (iar nu în vreunul din mădularele ei) deține deplinătatea cunoașterii și a harului și este negreșalnică.
Că ceea ce unora li se pare a fi nedeplinătate a învățăturii nu este altceva decât nesecată și nemărginită bogăție a ei, care lasă încă putința unei elaborări științifice, ceea ce însă nicidecum nu contrazice cele spuse mai sus în privința faptului că deține deplinătatea cunoașterii. Cele rostite în Soboarele a toată lumea, ca formă finală a învățăturii Bisericii, nu pot fi supuse niciunei schimbări, toată elaborarea științifică ce urmează trebuind neapărat să se acorde cu ceea ce a fost deja dat de dumnezeiasca descoperire și de învățătura Bisericii Sobornicești a toată lumea”
Arhim. Sofronie, Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu, Scrisori de la Athos către D. Balfour, nr. 11, Reîntregirea, Alba lulia, 2006, pp. 158-160
CUVIOSUL PĂRINTE JUSTIN PÂRVU: DESPRE PUTEREA PĂCATULUI ASUPRA COPIILOR NOȘTRI
„.Noi mai avem, însă, salvarea mărturisirii, acum cât suntem în viață, ca să scăpăm de toate tainele acestea mari acoperite aici, ca să nu se descopere dincolo, să le spovedim aici. Că mare durere este pentru un creștin care trăiește 30-40-50 de ani, 60 de ani și nu se spovedește și iată că intră cu mașina într-un accident și moare acolo. Și toate păcatele celor nespovediți rămân asupra copiilor lor. Rămân și le trag copiii, de aceea și în viață, povestesc unii dintre creștini: „Nu mai pot scăpa, n-am spor, n-am niciun progres, n-am nicio prindere, sunt lipsit de orice posibilitate, muncesc, învăț, dar bat pasul pe loc”. Și dacă îl iei pe om și stai de vorbă cu el, de unde vine, ce neamuri are, ce morți: „Păi, ce să am? Bunicul meu, îmi povestea despre un frate al lui, s-a spânzurat”. „Hai să îți povestesc după aceea că altul s-a înecat, s-a aruncat în apă, altul că nu mergea la biserică, înjura, era rău, bătăuș, stricat”. Și atunci copiii aceștia trag toate ponoasele, trag toate urgiile, toate urmările rămân asupra lor.
De aceea, orice gândiți dumneavoastră, orice vorbiți, orice faceți apare pe înregistrarea aceasta. Dacă cipul te înregistrează așa, darămite Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu care este asupra noastră și care planează asupra vieții noastre? Și nu e o mișcare fără voia lui Dumnezeu. Niciun fir de păr nu cade fără voia lui Dumnezeu și atunci, cu atât mai mult viața noastră trebuie să fie foarte corectă, foarte cinstită.
De aceea a lăsat Biserica patru posturi pe an. Dar nu numai în cele patru posturi creștinul se poate spovedi. El se poate spovedi și în ziua de Paști și în ziua de Crăciun și în ziua de Bobotează. De ce, când ai o durere de măsele și nu poți dormi o juma’ de noapte, o noapte, imediat zici: „Hai la dentist, hai să-i punem ceva, s-o scoatem, ori o tratăm, că nu se mai poate!”. Ei bine, la fel trebuie să fie și cu păcatul săvârșit. Nu trebuie lăsat acoperit, că se depune uitarea peste el. Mâine vin altele și altele și în felul acesta se adaugă zi de zi la păcate și nu mai poți face nimic.
De aceea păcatele trebuie spovedite cât mai des și cât mai atent. Creștinii noștri aveau altădată la șold aici, o condică, un carnet, carnetul de zi, așa cum avem noi acum carnetul cu programul de lucru și acolo în fiecare moment își notau, după fiecare zi, făceau seara bilanțul păcatelor. La săptămână, când mergea creștinul la spovedit, acolo era oglinda lui și citea păcatele. Dar nu numai să citești ca pe o poezie și: „Gata m-am spovedit”. Părintele vine și dezleagă și s-a terminat spovedania. Nu, dragii mei! Fiecare păcat trebuie să fie cum scoți o rădăcină, o plantă cu o rădăcină adâncă înfiptă în pământ și tragi de ea să o scoți la suprafață, așa trebuie să fie și durerea sufletească a creștinului care-și spune păcatul. Că de abia acest păcat, care îi scos cu toată forța și regretul sufletesc, de abia acela este într-adevăr un păcat spovedit.[..]
Trebuie să fiți cu mare atenție, căci vom da seama înaintea lui Dumnezeu de orice cuvânt, de orice gând, de orice vorbă. Cuvântul trebuie să fie măsurat, să fie cântărit, să fie drept, fără sminteală. Omul să fie atent și să se uite în jurul lui, că te mai vede un copil în casa ta că fumezi, de pildă, și va fuma și el. Îi spui copilului la 18 ani: „Măi, să nu bei!”.
Păi, dacă tata vine acru acasă după 7-8-10 ore, ce-o să facă copilul acesta? Ăsta-i crescut deja, celula lui este stricată, alterată și așa se merge din tată în fiu, se tot duc cu treburile astea și păcatele astea și mai spun că nu au nimic.
Trebuie să fim atenți să nu fim mijloc de sminteală. Asta este sminteala: puterea păcatului asupra copiilor noștri.”
fragment
Articol publicat în Revista Atitudini Nr. 61; Cuvânt adresat unui grup de pelerini, m-rea Petru Vodă, iunie 2008