Dar ce putem şti despre acest om, antihristul? Nu-i putem cunoaşte cu exactitate originea. Tatăl lui este cu desăvârşire necunoscut, în vreme ce mama lui este o femeie spurcată care făţăreşte fecioria. El va fi un evreu din seminţia lui Dan. Avem şi un indiciu al acesteia în faptul că Iacob, atunci când a murit, a spus că Dan va fi în posteritate un şarpe la drum, viperă la potecă, muşcând călcâiul calului; şi va cădea călăreţul pe spate, aşteptând mântuirea Domnului (Fac. 49, 17). Acesta este un indiciu metaforic că el va lucra cu răutate şi viclenie.Ioan Teologul vorbeşte în Apocalipsă despre mântuirea fiilor lui Israel, anume că înaintea sfârşitului lumii vor veni la Hristos o mulţime de evrei; numai că tribul lui Dan nu se regăseşte în enumerarea triburilor care se vor mântui.
Antihrist va fi foarte înţelept, foarte priceput în comunicarea cu oamenii. El va fi fermecător şi plin de afecţiune. Sfântul Apostol Pavel spune că antihristul nu poate apărea decât atunci când va fi înlăturat „Cel care îi stă împotrivă”. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuieşte acest verset spunând „că cel care îi stă împotrivă” este dreapta putere Dumnezeiască. O asemenea putere se luptă cu răul. Taina fărădelegii care se lucrează în lume nu doreşte acest lucru, nu doreşte o autoritate care duce război împotriva răului; din contră, doreşte o autoritate a nedreptăţii, iar atunci când va reuşi să împlinească aceasta, atunci nimic nu va mai sta în calea venirii lui antihrist.El nu va fi numai inteligent şi fermecător, va fi compătimitor, un filantrop care face binele de dragul întăririi puterii sale. Iar atunci când şi-o va întări suficient, astfel încât întreaga lume să-l recunoască, atunci îşi va arăta adevărata faţă. Îşi va alege Ierusalimul ca şi capitală a sa, deoarece aici a fost locul în care Mântuitorul S-a descoperit pe Sine şi Dumnezeiasca Sa învăţătură, iar întreaga lume a fost chemată la fericirea bunătăţii şi a mântuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos, răstignindu-L în Ierusalim, în vreme ce, sub antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii care va cunoaşte autoritatea lui antihrist. Odată atinsă culmea puterii, Antihrist va cere ca oamenii să-i recunoască realizările sale ca pe ceva pe care nicio altă putere pământească şi niciun alt om nu le pot atinge, va cere ca oamenii să se plece lui ca unei fiinţe superioare, ca unui dumnezeu.
Soloviov descrie foarte bine caracterul activităţii sale de conducător suprem. El va face ceea ce le este plăcut oamenilor cu condiţia ca ei să recunoască autoritatea lui supremă. El va îngădui ca Biserica să existe, permiţându-i să-şi ţină dumnezeieştile slujbe, va făgădui construirea de temple măreţe – cu condiţia să fie recunoscut ca „fiinţă supremă” şi să fie venerat. El va avea o ură personală împotriva lui Hristos. El va trăi prin această ură şi se va bucura să-i vadă pe oameni cum se leapădă de Hristos şi de Biserică. Va fi o cădere masivă de la credinţă; chiar şi mulţi dintre episcopi vor trăda credinţa, îndreptăţindu-se pe ei şi arătând spre măreaţa poziţie pe care o va avea Biserica.
Căutarea compromisului va fi o dispoziţie caracteristică a oamenilor. Sinceritatea spovedaniei va dispărea. Oamenii îşi vor justifica inteligent propria cădere, o astfel de dispoziţie generală va fi susţinută de o răutate plină de afecţiune. Oamenii se vor obişnui cu apostazia de la adevăr şi cu dulceaţa compromisului şi a păcatului.
Antihristul va îngădui oamenilor totul, numai „să cadă la pământ şi să se închine lui”. Nimic nou. Împăraţii romani erau tot aşa de dispuşi a da creştinilor libertate, numai să recunoască divinitatea împăratului şi autoritatea divină supremă; ei i-au martirizat pe creştini numai pentru că aceştia declarau: Închinaţi-vă lui Dumnezeu şi numai Lui să-I slujiţi.Întreaga lume i se va supune lui, după care el îşi va descoperi ura împotriva lui Hristos şi a Creştinismului. Sfântul Ioan Teologul spune că cei care îl vor venera vor avea o pecete pe frunte şi pe mâna dreaptă. Nu este clar dacă acesta va fi un semn pe trup sau este o expresie metaforică a faptului că oamenii vor simţi în minţile lor necesitatea venerării lui antihrist şi a supunerii voinţei lor faţă de el. Iar atunci când întreaga lume va manifesta o încredere desăvârşită în el – atât a voinţei cât şi a conştiinţei – atunci cei doi drepţi pomeniţi mai înainte (Enoh şi Ilie, n.e.) vor apărea printre oameni şi vor propovădui fără frică credinţa, demascându-l pe antihrist.”
Înfricoşătoarea Judecată nu ştie de martori sau de acte de acuzare. Totul este întipărit în sufletul oamenilor, iar aceste întipăriri, aceste cărţi, vor fi deschise. Totul va deveni limpede pentru fiecare în parte şi pentru toţi, iar starea sufletului omului îl va trimite fie la dreapta, fie la stânga. Unii merg spre bucurie, alţii spre groază. Când cărţile se vor deschide, va deveni limpede pentru toţi că rădăcinile tuturor patimilor se găsesc în sufletul omului. Aici îl vom vedea pe beţiv, pe desfrânat; unii ar putea crede că atunci când trupul moare şi este îngropat, moare şi păcatul. Nu. Înclinarea a fost în suflet, iar pentru suflet, înclinarea a fost dulce. Iar dacă sufletul nu s-a pocăit de acel păcat şi nu s-a lepădat de el, va veni la Înfricoşătoarea Judecată cu aceeaşi dorinţă pentru dulceaţa păcatului şi nu-şi va mai putea stăpâni niciodată dorinţa. Va fi suferinţa urii şi a răutăţii. Aceasta este starea iadului. Gheena focului este viaţa lăuntrică; este flacăra patimii, flacăra slăbiciunii şi a răutăţii; şi va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor răutăţii neputincioase”.
(Extras din cartea Noi minuni ale Sfântului Ioan de San Francisco, Editura Sofia)
Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi
Părintele Efrem Katounakiotul: Autocontrol – râvnă, împrăștiere – concentrare.
Să nu te lași pe tine necercetat nici un ceas. În fiecare ceas să te inspectezi, să te cercetezi, să te controlezi.
În acest moment ești în bună rânduială? Tu, ca monah, dacă ești silitor, dacă ești nevoitor, te vei supune pe tine însuți unui control atent, întrebându-te: cum am petrecut toată ziua?
Pe un bolnav nu îl urmărește numai medicul, ci însuși bolnavul se cercetează pe sine să vadă dacă, luând medicamentele pe care i le-a prescris medicul, se simte mai bine. Nu numai gheronda va urmări pe fiecare, ci și tu însuți te vei urmări pe sineți.
L-am întrebat de multe ori și pe gheronda Iosif cum a ajuns la această stare. Zice: Să-ți spun ceva: Am adâncit mult îndemnul: „cunoaște-te pe tine însuți”. Ce ești tu? Nimic. Nu ești nici cât un vierme. Nimic. A venit harul, te-a ridicat, ai devenit înger. A plecat harul, te-ai întors la aceleași. Da, dar nu-mi spune, cum putem să atragem harul?
De tine depinde să ai o minte lină și liniștită, de tine depinde. Nu depinde de ispită, dacă te atacă, sau de comportamentul celui împreună-nevoitor cu tine, al celui ce este în obște cu tine. Tu însuți vei deveni pricina mântuirii tale, tu însuți vei deveni pricina nemântuirii tale. De tine depinde.
Când tu vrei mântuirea ta, când te silești pe tine, toate vin prin rugăciune. Este lucru știut că în primele zile când venim în obște avem râvnă ca întreg Athosul. Aveți grijă ca această râvnă să nu slăbească, să nu se stingă, fiindcă atunci nu este bine. Poți să sporești, să mărești această râvnă? Vrednic de laudă ești.
Ai grijă ca nu cumva această râvnă, înțeleg râvnă la ascultare, la rugăciune, la osândirea de sine, priveghere la slujbă, să nu slăbească, să nu te ia somnul acasă la tine. Să te cercetezi pe sine însuți, toate acestea sunt socotite râvnă. Dacă râvna se răcește, atunci să știi că nu umbli bine. De aceea, îndreptează-te pe tine însuți, ca să nu se răcească această râvnă, această fierbințeală.
Fericit este fratele care reușește să-și mențină râvna de la început și până la sfârșitul vieții lui, fiindcă nu știi câți ani vei trăi în mănăstire. În ziua de astăzi este greu, este foarte greu.
sursa: http://anavaseis.blogspot.ro/2011/01/blog-post_1379.html
Părintele Arsenie Papacioc: Să respecţi aceste 3 lucruri ca să ai bine şi să te mântuieşti!!!
Ne dați un cuvânt de folos?
Uite, vă spun trei lucruri pe care să le respectați și să știți că sunteți oameni care pot nădăjdui mântuirea:
1. Să fiți bine mărturisiți. Vă dați seama că asta este taina care ne mântuiește. Căci „ce veți dezlega voi, dezleg și Eu! ” Taina e făcută pe un temei în Sfânta Scriptură, gata! Si păcatele astea nu se mai pomenesc nici la Judecata de apoi, nici la vămi. Va să zică, s-a terminat! Bine mărturisiți. Că dacă ești bine mărturisit, începi să te cercetezi: eu am înjurat, eu am gândit așa, eu am făcut aceea. Începi să te cerni si să te subțiezi și să te aduni și să te dezlegi. Așa. Chiar vă rog să notați păcatele, când le-ați făcut, ca să nu le uitați. Nu e ușor, că satana îți pierde creionul, n-ai hârtia la tine, și uiți.
Ce trebuie să vă mai spun? Să nu lăsați numai pe preot să vă întrebe. El vă întreabă după un anumit fel de a întreba. Dar tu știi subtilitatea păcatului, sau nu-știu-ce. Deci, să fiți bine mărturisiți. Pentru că dacă ești bine mărturisit nu mai poți păcătui și nădăjduiești în mântuirea ta. Asta este una.
2. Să căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru că se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Și se spune așa de preot: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi”. Și se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge: Și vă dați seama, unde poți să fii, chiar dacă ești mort, chiar dacă ești viu ești salvat; se pomenește și pentru morți și pentru vii. Și cât te costă? Căutati să fiți pomeniți la Liturghie. Fie că vă cunoaște un preot sau vă cunoaște duhovnicul, fie că frățiile voastre dați la Liturghie, dar să fiți pomeniți. Asta e totul.
Liturghia nu este o lucrare omenească, dragii mei. Nici îngerească. E direct divină! Pentru că nu poți tu să transformi acolo. El este Cel ce este! Și dacă ar fi cu putință să se deschidă cerurile și chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multă lumină și mai multă așezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, căci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugăciune, când facem Vohodul: „Și fă, Doamne, să intre cu noi și îngerii care îți slujesc împreună cu noi!”
Deci preotul are autoritate. Pentru că ei sunt acolo: o gloată de îngeri! E Hristos, ce te joci?!
Deci, căutați să fiți pomeniți la Liturghie.
3. Să faceți milostenie, pomană. Dați de pomană. O, dacă ați ști!… Și Vlahuță spune: „Mila e toată Scriptura!”
Cel mai mare lucru posibil ăsta este. Pentru că atunci înseamnă că iubești. Și, iată, înseamnă educație. Domnule, dacă spune: „însutit veți primi”, nu te teme că sărăcești. Vrei să te îmbogățești? Dă! Dar ce, urmărim să ne îmbogățim?
Mă doare inima de cel sărac. Nu te doare inima de el, deloc?
Eu am fost surprins de un cerșetor, care era fără picioare, pe stradă. Si ăsta aștepta să îmi vărs buzunarele, nu glumă. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat să n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de mașină. Și i-am spus: „Frate, nu te supăra, n-am nimic, dar îți dau o mână caldă!” „O, părinte, așa ceva nu mi-a dat nimeni”.
Și-mi zic: „Am brodit-o! Am biruit!”
Ei, vreau să vă spun: nu fiți nepăsători. Și nu asteptați să-i întâlniți. Căutați-i. Căutați-i, pentru că, găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Și rupeți din voi cu orice chip.
Acum, milostenie nu înseamnă numai să lași din traistă; ai un coleg care suferă, care nu știu ce, care e trist: „De ce ești trist? De ce ești trist?” Și îl mângâi. Și nu îl lași deloc. Și înseamnă că ai făcut o milostenie cu el. Și îi dai un cuvânt de folos: „Lasă, mă, că a murit tata, lasă, dragă, că știe Dumnezeu. Nu te omorî.
Hai să fim liniștiți, hai să-l pomenim, să-l ajutăm acolo (că putem să-l ajutăm după cum trăim)”.
Și pentru că mi-ați cerut cuvânt de folos, vă spun o istorioară. Un ucenic era supărat că părintele lui, care era pe patul de moarte, nu l-a binecuvântat, ca și el să se mântuiască. Cuvântul de binecuvântare, pe care îl primiseră toți ceilalți frați, era ăsta: „Mântuiește-te! ”
Și i-au spus părintelui: „Uite, ucenicului nu i-ai spus cuvântul de folos”. „Chemați-l încoace!”
Și atunci i-a spus părintele, cum vă spun și eu vouă acum: „Mântuiți-vă! Mântuiți-vă! Mântuiți-vă!”
Extras din Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Arsenie, Vol. II, Ed. Episcopiei Romanului, 1997
Dumnezeu îngăduie toate necazurile pentru o deplină curăţire duhovnicească…
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
– Părinte, mereu sunt înştiinţată de suferinţa celor din familia mea. Se vor termina vreodată necazurile lor?
– Fă răbdare, sora mea, şi nu-ţi pierde nădejdea în Dumnezeu. Din toate încercările prin care am auzit că trece familia voastră, am înţeles că Dumnezeu vă iubeşte şi îngăduie toate necazurile acestea pentru o deplină curăţire duhovnicească a familiei. Dacă privim cu ochi lumeşti încercările familiei tale, apăreţi ca nişte oameni nefericiţi.
Însă de le vom privi duhovniceşte, sunteţi fericiţi, iar în cealaltă viaţă vă vor invidia toţi cei care s-au considerat fericiţi în viaţa aceasta. În felul acesta se nevoiesc şi părinţii tăi, deoarece nu cunosc sau nu înţeleg să se nevoiască duhovniceşte cu mărime de suflet. Cu toate acestea, în încercările familiei tale, precum şi ale altor familii se ascunde o taină, deşi se face atât de multă rugăciune. Cine a cunoscut judecăţile lui Dumnezeu? Dumnezeu să-şi întindă dreapta Sa şi să pună capăt încercărilor.
– Părinte, nu se poate ca oamenii să-şi revină în alt fel şi nu prin încercări?
– Mai înainte ca Dumnezeu să îngăduie o încercare, a căutat să-i îndrepte cu blândeţe, dar aceia nu au înţeles şi de aceea El a îngăduit ispitirea. Vedeţi, când un copil este sucit, la început tatăl său îl ia cu binişorul, îi face toate mofturile, dar, văzând că nu se schimbă, atunci se poartă cu asprime faţă de el, ca să se îndrepte. Tot astfel şi Dumnezeu, adeseori, atunci când cineva nu înţelege de bună voie, îi dă o încercare ca să-şi revină. Dacă nu ar fi existat puţină durere, boli etc., oamenii ar fi devenit fiare, nu s-ar fi apropiat deloc de Dumnezeu.
Viaţa aceasta este mincinoasă şi scurtă; şi puţini sunt anii ei. Şi bine că sunt puţini, căci repede vor trece amărăciunile, care ca nişte medicamente amare ne vindecă sufletele noastre. Vezi, medicii le dau sărmanilor bolnavi care suferă medicamente amare deoarece se însănătoşesc cu amarul, iar nu cu dulcele. Vreau să spun că, precum sănătatea se dobândeşte prin amar, tot astfel şi mântuirea sufletului tot din amar iese.
Extras din „Viața de familie” – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2017.
Ce este ţinerea de minte a răului ?
SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL
-Gheronda, ce este ţinerea de minte a răului? Să-ţi aminteşti răul pe care ţi l-a făcut cineva sau să simţi răutate pentru cel care ţi l-a făcut?
– Dacă îţi aminteşti răul şi te întristezi când acela care ţi l-a făcut o duce bine sau te bucuri când nu o duce bine, înseamnă că ai ţinere de minte a răului. Dacă însă, în ciuda răului pe care ţi l-a făcut celălalt, te bucuri de sporirea lui, aceasta înseamnă că nu ai ţinere de minte a răului. Acestea sunt criteriile după care te poţi cerceta pe tine însăţi în această privinţă.
În tot cazul, orice rău mi-ar face altul, eu îl uit. Arunc catastiful cel vechi în focul dragostei şi-l ard. Pe vremea luptelor de partizani din 1944, într-o zi au venit partizanii în satul nostru. Afară era foarte frig. Atunci mi-am spus în sinea mea: „Ce-or fi având să mănânce? Or fi flămânzi. Să le duc puţină pâine”. Când le-am dus-o, ei m-au luat drept iscoadă, însă mie nici prin gând nu mi-a trecut că acolo, prin munţi, ei poate că îi fugăreau pe fraţii mei. Ce a spus Hristos? „Să-i iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi să faceţi bine celor ce vă urăsc” (Matei 5, 44).
Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 223
Mitropolitul Hrisostom (Savvastos) a cerut vaccinarea obligatorie a populației
Mitropolitul Bisericii Greciei este încrezător că vaccinarea obligatorie nu încalcă drepturile omului.
Mitropolitul Hrisostom (Savvastos) al Bisericii Ortodoxe Messiniene din Grecia a spus că vaccinarea ar trebui să fie obligatorie pentru întreaga populație din Grecia, potrivit publicației Vima Orthodox.
Potrivit Mitropolitului Hrisostom , „vaccinarea obligatorie ar trebui aplicată tuturor. Nimeni nu poate fi exclus, nici măcar preoții, deoarece suntem cu toții vulnerabili la pericolul coronavirusului. ”
„Fiecare membru al societății, dacă nu dorește să semene moartea și distrugerea, trebuie vaccinat”, a spus Mitropolitul, menționând că vaccinările nu încalcă drepturile omului.
„Drepturile individuale sunt apreciate atunci când respect o altă persoană și când nu devin motivul morții sale. Trebuie să fii vaccinat pentru a intrerupe lanțul morții ”, a adăugat el.
Episcopul a fost de acord și cu poziția unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse, care i-au numit „păcătoși” pe cei care refuză vaccinarea. „În momentul în care o persoană provoacă moartea lui înșiși și semenilor săi, este un păcat”, a spus el.
În opinia sa, „vaccinarea este un mijloc de protejare a vieții tuturor oamenilor”, iar Biserica „prin instruirea și contactul personal al clerului cu credincioșii” va face totul pentru a încerca să-i convingă pe negaționiștii vaccinului că „nu există nimic metafizic în vaccinuri, fără superstiții sau teorii ale conspirației. „.
„Este îngrijorător faptul că mulți tineri cred în teoriile conspirației și în superstiții și vor refuza să fie vaccinați. Acest lucru este foarte periculos pentru întreaga societate ”, a spus Mitropolitul Hrisostom.
Răspunzând unei întrebări despre preoții din Creta care refuză să dea Sfânta Împărtășanie celor nevaccinați, mitropolitul a explicat că „nimeni nu are dreptul de a priva un credincios de Sfintele Taine pentru că a fost vaccinat sau pentru că nu a fost vaccinat” și „cei care fac acest lucru răspund în fața lui Dumnezeu, a Bisericii și a episcopului lor. ”
Anterior, UJO a scris că mitropolitul Hilarion (Alfeyev) consideră că o persoană care nu a fost vaccinată împotriva COVID va trebui să-și ispășească păcatul toată viața dacă îl infectează pe altul și acela moare.
https://spzh.news/ru/news/81133-grecheskij-ijerarkh-potreboval-obyazatelynoj-vakcinacii-naselenija