Episcopul Dimitrije, fiul duhovnicesc al episcopului Grigorie, a slujit la sărbătoarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Zavala, hramul mănăstirii. A luat cu el un pachet cu măști, pe care le-a distribuit oamenilor și a spus că doar cântăreții nu trebuie să le poarte.
Apoi i-a spus părintelui Vasilije să-şi pună o mască pentru a împărtăşi oamenii, lucru pe care l-a refuzat, de trei ori. Episcopul și-a luat apoi potirul și a spus: „Ei bine, voi împărtăşi eu atunci!” Și-a pus o mască și când a ieșit pe ușă, a început să ardă şi flăcările s-au extins peste trupul episcopului. Credincioșilor prezenți li s-a părut că focul provine de la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Episcopul a început să-și bată mâinile, potirul a căzut, a vărsat Împărtășania, a fugit în altar.
Martorii oculari spun că nu au văzut niciodată ceva mai rău în viața lor. Cu toate acestea, unii dintre credincioși oferă următoarea explicație a modului în care a avut loc incendiul: ,,Dimitrije a introdus inovația de a înmuia un șervețel cu alcool și de a șterge lingura de împărtășanie după fiecare utilizare.” În timp ce ieșea la Ușa Sfântă, primul care se apropia de împărtășanie a fost fratele nou consacrat, cu o icoană în mână și o lumânare aprinsă. Pentru că șervețelul, puternic îmbibat cu alcool, a intrat în contact cu flacăra lumânării, focul a izbucnit ca un fulger, arzând șervețelul, hainele și mâinile lui Dimitrije. A alergat la altar, a aruncat un șervețel, a vărsat Sfintele Daruri și abia a stins focul „.
Apoi a spus în predică că a fost o mare ispită pentru el. De asemenea, a încercat să glumească: „Aici ardeam, dar nu ardeam”. Dar, pentru prima dată, diaconul Rajković, care editează site-ul eparhial, nu a postat predica lui Dimitrije, deși o face în mod regulat. Apropo, ștergerea lingurii de împărtășire într-un șervețel îmbibat în alcool nu este singura inovație introdusă de Dimitrije. Acesta slujeşte alături de romano-catolici, îi pomeneşte la slujbe, respectă cu strictețe „măsurile sanitare”, se comportă despotic, de parcă ar fi proprietarul Bisericii, nu-i binecuvântează pe credincioşi, îi persecută pe călugării și preoții adevărați. Într-un cuvânt, el este un alt distrugător al Bisericii și o continuare consecventă a atrocităților părintelui său duhovnicesc, episcopul Grigorie.
Sursa:Borbazavera. Traducere: Google, cu adaptări
Urarea Cuviosului Părinte Justin:
„În anul acesta pe care l-am trecut, au fost și niște momente mai grele. Era cât pe ce să nu ne mai găsim la sfârșitul anului acesta. Dar, iată că Dumnezeu a făcut ca și anul acesta să ne cântăm, să ne urăm, să ne fericim pentru intrarea în noul an.
Mie mi-a părut bine că printre toate greutățile prin care am trecut împreună, au fost și ani cu mângâiere, zile frumoase, prin cântările voastre pe la biserică sau în alte părți, care au rămas în inima și în sufletele credincioșilor care vin și poposesc pe aici. Și acum, Dumnezeu să vă bucure, să vă dea înțelepciune, minte și râvnă după cele duhovnicești!
Românilor transmit toate urările de bine și Dumnezeu să-i îmbogățească, să aibă, săracul cetățeanul nostru, dragostea și bunătatea de a trăi frate cu frate în unitate și să mergem acolo la Sfânta Biserică, s-ascultăm o Liturghie, s-ascultăm colindele frumoase ale strămoșilor noștri și să zicem unul către altul „Iertați! Iertați-mă pe mine, frate! Iartă și binecuvintează ziua aceasta mare a Nașterii Domnului”.
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bunăvoire. Dumnezeu să vă ajute!
Să vă fie și vouă prilej de bucurie și de amintire frumoasă, încheind anul acesta de învățătură.
Poate va mai fi un an de bunăvoință a celor care ne dușmănesc. Să ne vedem cu bine și altădată!”
(Fragment extras din Ne vorbește Părintele Justin, vol III)
Paginarhia Moscovei a interzis accesul batrinilor in biserici http://borbazaveru.info/content/view/13789/1/
Grecii sau „pricopsit” si ei deja cu un prim ministru homosexual, individul a anuntat ca se pune pe „treaba”
Urmeaza si pe la noi sa apara cu noii neomarxisti la putere
Vor aparea aici si vor dispare in adancurile iadului. Nu le dorim asta, dar o cauta cu lumanarea.
Sfântul Nichifor cel Lepros era înălțat ca la un metru în văzduh, rugându-se cu mâinile ridicate
Părintele Evmenie a povestit că într-o seară, după ce l-a pregătit pe Părintele Nichifor de culcare, a mers și el în chilie să se odihnească. Dar nu putea dormi. Avea o mare neliniște că poate n-a făcut ceva cum trebuie sau că n-a stins focul în chilia Cuviosului. Acestea și multe altele îi treceau prin minte.
Astfel că s-a ridicat și s-a îndreptat spre chilia Părintelui Nichifor. Ca să nu-l deranjeze, în caz că acesta adormise, a socotit că era mai bine să nu bată la ușă, nici să ceară binecuvântarea: „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, miluiește-ne pre noi”, așteptând să primească răspunsul „Amin” ca să intre, după cum se obișnuiește între monahi.
Deci a deschis cu băgare de seamă ușa, și ce i-a fost dat să vadă?! Părintele Nichifor era înălțat ca la un metru în văzduh, rugându-se cu mâinile ridicate. Chipul său strălucea mai puternic decât soarele. Zărind această priveliște cu adevărat înfricoșată, Părintele Evmenie a închis cu mare atenție ușa, fără să spună un cuvânt și s-a întors îndată la chilie. Acolo a căzut cu fața la pământ și a început să plângă cu amar, cugetând că poate l-a mâhnit pe Cuvios pentru că nu a bătut la ușă și l-a văzut în acea minunată și tainică stare. Dar plângea și de bucurie, pentru că văzuse cu ochii săi cât de mare și de îmbunătățit era Părintele său duhovnicesc.
Dimineața, mergând după cum obișnuia să-i slujească, i-a pus metanie până la pământ și i-a cerut iertare pentru nebăgarea de seamă. Acela, cu un ușor surâs, l-a iertat îndată și i-a spus să nu destăinuie nimănui cele văzute, câtă vreme el se va afla în viață.
Sursa: Simon Monahul, Sfântul Nichifor Leprosul, Făcătorul de minuni, Editura Iona, București, 2017, pp. 13-14
Sfinte Nichifor cel Lepros, Făcătorule de minuni, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru noi păcătoșii!
Iar crestinii de astazi trec asa de usor cu vederea cand vad un frate mai ponosit imbracat.
Sfinte Parinte Nichifor , roaga’te ptr noi pacatosii !