Cu mai mulţi ani în urmă, Rafail Noica ne era prezentat drept un pustnic retras în Munţii Apuseni, scump la vedere şi la vorbă. Foarte bine, m-am gândit, bine a făcut că s-a retras din tumultul păcătos al lumii şi stă mai aproape de Dumnezeu, rugându-se pentru binele şi mântuirea lumii. Era apoi comparat cu pustnicii din primele secole care, atunci când era primejduită Sfânta Credinţă Ortodoxă, coborau în lume şi-i întăreau pe credincioşii dezorientaţi, prin cuvânt, faptă şi, mai ales, prin rugăciune.
N-a trecut mult, şi l-am văzut pe monahul Rafail coborât din munţi, tocmai la Cluj, gudurându-se pe lângă locatarul arhiepiscopiei din acest oraş, Andrei Andreicuţ. Nu-i de bine, mi-am zis. Şi n-a fost.
Am văzut acum o înregistrare video în care monahul nostru a coborât tocmai la Doxologia, să ne lămurească cum a fost în Creta, la sinodul tâlhăresc, şi iată ce aflăm:
1.,,Nu s-a făcut nimic pe linia de vânzare a Ortodoxiei’’. E adevărat. Ortodoxia a fost vândută şi Hristos a fost trădat cu mult înainte. În Creta s-a semnat doar contractul de vânzare-cumpărare, in valoare de treizeci de arginti.
2.Despre recunoaşterea sectelor ca fiind ,,biserici’’; ,,Cum să spunem că ei nu sunt ,,biserică’’, când ei au conştiinţa că sunt ,,biserici’’? Frumos raţionament.Dacă un nebun se crede că este Adolf Hitler, de ce să-l contrazicem? Dacă alt nebun, şi mai mare, cum au fost destui în istorie, zice că este Iisus Hristos, n-are niciun rost să-l contrazicem.
3.,,Aşa că râvna noastră să nu fie ca a talibanilor’’. Talibanii, aţi înţeles, suntem noi, nepomenitorii. Nu ştiu de ce vede la noi atâta râvnă, când noi tocmai asta ne reproşăm, că nu avem râvnă suficientă. Mă rog, fiecare cu viziunea sa.
4. ,,Nu e cazul încă să ne despărţim’’. N-am înţeles, cine de cine să se despartă? Ereticii de cei credincioşi? Apostaţii de ortodocşi? Lumina de întuneric? Povestea asta cu ,,nu e cazul încă’’ am auzit-o cu ani în urmă. Activiştii ( inclusiv cei bisericeşti) ne spuneau, prin 2012, că Băsescu trebuie suspendat, dar nu acum. Când? După moartea lui?
Oricum, Rafail Noica nu se va despărţi de ecumeniştii lui până la moartea lui. Să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel.
5. ,,Am citit un articol care a fost pe internet şi a zis (Ierotheos Vlahos, vaccinatul) două lucruri: Biserica Română a fost foarte bine pregătită (pentru sinodul eretic cretan, n.n.), toţi s-au uimit de cât de bine a fost pregătită. Al doilea lucru, patriarhul nostru Daniel, departe de a fi un ecumenist, a fost coloana vertrebală a Ortodoxiei în acest sinod, unde riscau tot felul de lucruri. Ăăă… şi cred, aşa cum am auzit, că nu este altul care, ca Prea-Fericitul Daniel, poate apăra Biserica noastră, în zilele noastre. Şi, în acelaşi articol, al lui Ierotheos, avea cuvinte mai puţine, dar nu de mai puţină laudă, faţă de Înalt-Preasfinţitul Teofan. Nu e cazul să ne despărţim de ei acuma. Ferească Dumnezeu ca mai târziu să picăm oricare dintre noi în altceva, dar acuma în niciun caz nu este, şi nu aşteptăm ca mai târziu să fie… n-am aşteptări pesimiste de la ei’’. Optimist, monahul!
Comentariu
Sfinţii îi obligau pe demoni să spună adevărul. Dumnezeu îl pune pe Rafail Noica să spună adevărul, împotriva voinţei lui. Bineînţeles, adevărul amestecat cu minciună, după obiceiul ecumeniştilor. Haideţi să separăm adevărul de minciună.Şi noi ne uimim cât de bine şi-a pregătit Daniel suita sa pentru pseudo-sinod. Să ai 25 de figuranţi, care să semneze, fără să gândească, nişte documente eretice dinainte scrise, nu e lucru puţin.
Pseudo patriarhul Daniel nu este ecumenist (,,departe de a fi ecumenist’’), a fost coloana vertrebrală în acest sinod. E bine că i se recunoaşte rolul. I-l recunoaştem şi noi. Cu amărăciune, dar i-l recunoaştem.
,,…că nu este altul care, ca prea-fericitul patriarh Daniel,poate apăra biserica noastră (a lor, a ecumeniştilor), în zilele noastre’’.
Straşnic apărător! Îi împige Daniel pe credincioşi spre vaccinul înrobitor şi ucigaş, dar rămâne un vajnic apărător al Bisericii.
,,Unde eşti tu, Ţepeş doamne…’’
Presbiter Ioviţa Vasile
Dragi cititori,campania de retardizare,tampire,cretinizare a populatiei a produs declicul dorit de raufacatori prin ecumenism in primul rand.Sarlatanii,la influenta papei Ioan Paul al II lea au inceput cu ani in urma sa puna in aplicare teoria conform careia daca reusesti sa l dezradacinezi religios,inventand orice care sa il desprinda pe om de propriile radacini religioase,mai ales de posibilitatea ca ramanand in religia adevarata omul sa reia legatura cu Dumnezeu pierduta prin pacat oricand,poti,in demonismul tau,sa ti l faci una cu tine,sa nu mai stie sa aiba el vreodata aripi sa zboare mai presus de conditia ta si,daca se nimereste,sa ti vina ca si sclav.Intelegeti cat de impiedecati sunt cei care initiaza maleficul asta in lume? Acum sa vedem materialul de mai jos:
https://www.facebook.com/romeo.mateo.14/videos/3722832027798603/?sfnsn=mo
De obicei nu uzez de citate ,pt ca ,pt mine e slaba posibilitate,ca timp pt insirarea lor nu prea am.Un cititor inteligent acorda importanta citatelor la timpul lor,pe mai departe vorbind,ideile care le retii sunt elementele esentiale si in citit/studiat si in pus in practica/comunicare.
Sa stiti ca stiinta in general are multe necunoscute si ma axez mai mult la cercetarea psihiatrica/psihologica.Multe lucrari nu s au publicat,ci au ramas uitate in faza ori de curs,ori de proiect.O sa vin cu repere generale cu scopul de a da un impuls gandirii pozitive sau pozitiviste.Savanti celebri au formulat ideea de inteligenta(in general vorbind) destul de dezvoltata dar in regresie negativa si intel.dezvoltata in progresie pozitiva,afirmand ca starea sau postulatul de rau duce in regresie pe segmentul inteligentei negative(distructive,cu abilitatile ei) si postulatul de bun te stabilizeaza sau te urca pe treptele inteligentei pozitive,adica acea inteligenta creativa,de mii de ori superioara celei negative pentru ca are in centru lumea sentimentelor de iubire si bunatatea,speranta,pronia divina in lumina careia nimic si nimeni nu se pierde ci orice exista isi are rostul lui prin creatie.Temerile,panica,ingrijorarea sunt elemente ce duc spre latura negativa a existentei noastre si ne tin sclave acolo atata cat vrem noi.Ce vreau sa spun in cuvinte putine?Cercetarile indelungi despre demoni si ingeri,din punctul de vedere stiintific au scos la lumina doua lumi diferite cu privire la manifestarea inteligentei din creatie: 1.ingerii cu inteligenta pozitiva,a virtutii,a sentimentului de iubire,a incurajarii,creatoare,a providentei,a justificarii providentei in toate si 2.,demonii cu inteligenta negativa regresiva,sau retardul mental situat sub pragul oricarei fiinte vii,”inteligenta”distructiva sau mai corect spus,persoana demonului,dracului,fiind in realitate mecanism inteligent de distrugere ,respectiv autodistrugere.Si,ca sa nu mai deznadajduiti,cercetarile savantilor au concluzionat,estimativ,pt.demoni coeficient de inteligenta undeva la ceea ce intelegem noi intre QI %0 si pana la -380% pt ca vorbim de fiinte spirituale.
Si au exemplificat cam asa:
La QI 0% dracul e in stadiul de tampit,leguma,umbla alandala si nu stie de ce;
Alt drac la coeficientul de -70% QI,nu mai are stadiul doar de a umbla aiurea(in sens rau);merge mai departe,tese intrigi,face prostii,face naluciri,ispiteste sfintii;
La coeficientul de -200% QI urmareste sufletul omului de la nastere sau de la Botez,pe tot parcursul vietii(sau cum am intelege azi prin mecanismul inteligentei artificiale AI) si insceneaza orice:patimi,crime,razboaie,stop cardiac,plandemii de coronavirusi,viata fiarta,prigoane,aduce numai oameni rai pe cap,boli,spaime,radiatii,mareste efectele mortale ale pastilelor si injectiilor,cu unicul scop:sa se piarda nu numai pe el,ci si sa piarda impreuna cu el si sufletul pe care il vaneaza cu meticulozitate si mare tipic de la nastere pana la moarte.
Se mai spune si asa ca demonul la acest stadiu de QI -200% PUNE 1OO DE CARAMIZI LA O CLADIRE SI DARAMA,PT CA INTELIGENTA LUI E PE INVERS ADICA NEGATIVA,MAI PRECIS,ACTIONEAZA IN SENSUL OPUS AL CONSTRUIRII CLADIRII CARE SI A PROPUS S O CONSTRIASCA.Adica,pune el 100 de caramizi,dar in retardul lui darama 10 000 de cladiri si inca sistematic.De aceea,ispititorul cu acest grad de QI ,niciodata nu va reusi pe vremea antihristului sa faureasca apa sau hrana;nu ca nu poate,dar nu are QI constructiv sa faureasca ceva pt ca el este distrusul si distrugerea intrupata datorita mecanismului QI ului sau.Faceti,va rog,aceste simulari daca aveti undeva la un calculator,cred ca si de politie,de cabinet de psihologie sau de cercetari criminalistice pt ca ar contribui foarte mult in a nu mai cadea nimeni in deznadejde ca blegul defeaba.
Raportat la oameni:
Omul rau dobandeste inteligenta cui ii seamana,a demonului,care e in realitate retardul in regresie,potrivit careia nicio pasenta nu i iese,sau daca ii iese ceva,acea realizare devine propria arma contra celui care a facut lucrul acela;
Omul bun se aseamana ingerilor,dobandeste inteligenta Cui ii seamana,Care Este adevarata Inteligenta cu mult superioara atat oamenilor cu atat mai mult demonilor.Lucrul omului bun si fizic si spiritual vorbind ,e durabil si temeinic si de neatins,nealterabil sau se altereaza sau se strica cu dificultate.Omul bun nu are dezordinea inteligentei negative a omului malefic,despre care,cu LITERE MARI SCRIE SF.SCRIPTURA CA NIMIC SI DIN START NU VA IZBUTI.Omului bun stiti de ce uneori i se vede izbanda?Pt ca omul rau,cu inteligenta lui malefica el traieste de fapt infruptandu se numai din roadele inteligentei omului bun,creator,in realitate.Doar el in mintea lui „falsa”crede ca a „inventat”ceva ca sa si satisfaca egoismul,sa i supuna pe cei buni luisi.Stiti ca foarte curand se va borsi rau treaba cu vaccinul si supunerea lumii?Stiti cum?
Simplu.Maleficii astia,avand egoismul la el acasa,bogatii astia ai lumii,vor ajunge sa se incaiere intre ei.In asa hal ii va orbi Bunul Dumnezeu iar voi veti ramane degeaba cu deznadejdea,cand veti vedea in ce hal se vor devora ,se vor canibali intre ei.Acum dorinta in ei de suprematie individuala sau dinastica,familiala asupra lumii,mocneste,inca nu a venit unda verde de sus din cer ca ei sa se bata intre ei.Acum intelegeti fenomenul viitorului razboi.Si nu mai e mult.E semn clar ca stabilitatea lor in rau nu mai dureaza mult.Asa fac si dracii in iad.Cand isi imagineaza ca au dobandit vreo captura in iad,se incaiera si se devoreaza rau de tot.Aia asa sarbatoresc.
Acum lumea pare ca au capturat o oamenii malefici.De acum,urmeaza incaierarea intre ei,pt ca asa este instinctul lor malefic,demonic.Vom sti cu totii asta:de pe internet,de la tembelizorul care i lauda nu va sti nimeni nimic.
Minunatul Mitropolit de Morfu,dulceata ortodoxiei.De fiecare data cand este pandemie si comunici,faci de fapt marturisire de credinta.Ce mult ne incurajeaza parintele Mitropolit Neofit.Sa ne traiasca intru multi ani!
https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/41371-morfou-neofutos-kathe-fora-pou-koinonate-en-meso-pandimias-einai-omologia-pisteos
Cer permisiunea sa contrazic putin afirmatia renumitului mitropolit Ierotheos al Nafpactosului care foloseste o terminologie bizantina cu dublu sens:romanismul.Inteleg ca potrivit inaltei culturi sigur s a referit la dominatia bizantina pt ca imparatii bizantini toti aveau titulatura de „romei”.Mai observ ceva:ca teolog,adapteaza teologia la moda vremii de acum.Care e moda?Lauda fata de papalitate.Dar o mascheaza.Nu se afirma direct,ci prin cuvintele”romanismul european”,care ar fi dominat lumea rasariteana greceasca din secolul IV pana in secolul XIX inclusiv,mai ales in timpul revolutiei eteriste pe care vad ca o lauda.Mai sa fie.Mii de iertari.Nu stiu ce sa mai zic.Nu poti mai frate sa invarti teologia chiar ca mamaliga din ceaun.Pe bune.Mai cu limita.Mai cu catrafuse.Mai cu perdea.Mai cu protectie solara.Tendinta ecumenista a IPS Sale s a acutizat.Pietistii acestia ecumenisti se cred ei nevinovati in ale ereziei,dar din cate se vede,bat spre erezie rau de tot.Cum sa spui ca in societatea greaca a fost de fapt romanism occidental(adica catolicism) din sec 4 pana in sec 19?
https://www.romfea.gr/ieres-mitropoleis/41388-naupaktou-ierotheou-to-noima-tou-eortasmou-tis-ethnegersias-tou-1821
Avocata Diana Sosoaca ii raspunde pe ruseste campaniei de denigrare de la Soros la adresa ei:pasol na turbinca demonî!(pasol na turbinca,dracilor).
https://youtu.be/fzBK-Pu0LOo
Mitropolitul Antimos al Alexandroupolisului spune ca SFANT este pacatosul pocait.Atat.Asta e definitia SFANTULUI.
https://www.romfea.gr/diafora/41387-alejandroupoleos-tha-sterithoume-ta-theofaneia-epeidi-eprepe-na-prosejoume-ligo-perissotero
Ia aminte de tine însuți
Sf. Vasile cel Mare
Adică: nu lua seama nici la cele ale tale, nici la cele din jurul tău, ci numai la tine însuți. Altceva suntem noi înșine, altceva cele ale noastre și altceva cele din jurul nostru. Sufletul și rațiunea suntem noi înșine, întrucât am fost făcuți după chipul Creatorului. Trupul și simțurile Sale sunt cele ale noastre. Averile, artele și meseriile sunt cele dimprejurul nostru.
– Ce spune deci această poruncă?
– Nu lua aminte la trup, nici nu urmări cu orice chip binele trupului: sănătatea, frumusețea, desfătarea cu plăceri, viața lungă; nu admira averile, slava și puterea, nu socoti mare lucru pe cele ce sunt: în slujba acestei vieți trecătoare, ca nu cumva prin râvna pentru ea să disprețuiești viața ta cea adevărată, ci ia aminte de tine însuți, adică de sufletul tău. Pe el împodobește-l, de el poartă de grijă, pentru ca prin luarea-aminte să fie îndepărtată toată întinăciunea venită peste el din pricina răutății, să fie curățit de toată rușinea provenită de pe urma păcatului, să fie împodobit și să strălucească prin toată frumusețea virtuții.
Cercetează-te pe tine cine ești, cunoaște-ți firea ta! Cunoaște că trupul tău e muritor, iar sufletul nemuritor! Cunoaște că viața noastră este dublă: una, proprie trupului, iute trecătoare; alta, înrudită cu sufletul, fără de sfârșit. „Ia aminte, deci, de tine însuți”!
Nu te alipi de cele muritoare, ca și cum ar fi veșnice, nici nu disprețui pe cele veșnice, ca și cum ar fi trecătoare. Nu te uita la trup, că este trecător, ci poartă grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Ia seama cu toată luarea-aminte de tine însuți, ca să știi să împarți fiecăruia ce-i de folos: trupului, hrană și îmbrăcăminte; sufletului, dogmele credinței, creșterea bună, deprinderea virtuții, îndreptarea patimilor. Nu îngrășa mult trupul, nici nu căuta să pui pe dânsul multă carne, pentru că „trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului, împotrivindu-se unul altuia”.
Ia seama ca nu cumva îngrășând trupul să dai multă putere părții celei rele din tine. După cum la talerele balanței de îngreunezi un taler, ușurezi pe celălalt, tot așa, cu trupul și cu sufletul: mărirea unuia aduce negreșit micșorarea celuilalt. Dacă trupul e gras și îngreunat cu multă carne, mintea neapărat își îndeplinește slab și neputincios funcțiunile sale; dacă însă, sufletul e puternic și prin îndeletnicirea cu faptele și gândurile bune se ridică la propria sa măreție, atunci e firesc ca starea trupului să se veștejească.
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și Cuvântări, Omilia a III-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2004
Despre păstrarea păcii lăuntrice
Sf. Teofan Zăvorâtul
Vrăjmașul nostru, diavolul, se bucură când sufletul se tulbură și inima este neliniștită. De aceea el folosește tot felul de viclenii pentru a tulbura sufletele noastre. Mai înainte de toate el încearcă să trezească iubirea de sine, pentru ca din pricina acesteia să se retragă harul, cel ce zidește și păzește pacea lăuntrică. Pentru aceasta el ne sugerează părerea că tot ce este și ni se pare nouă că este bun în noi a fost dobândit prin strădania și osteneala noastră și, alungând smerenia și simplitatea, ne face să ne dăm un mai mare preț și o mai mare greutate, și să ne simțim mai importanți, acoperind cu uitarea lucrarea harului lui Dumnezeu, fără de care nimeni nu poate nici măcar numele Domnului să-l cheme, după cum mărturisește Sfântul Apostol Pavel, zicând: „nimeni nu poate a numi pe Domnul Iisus, fără numai întru Duhul Sfânt” (I Corinteni 12, 3). Acest har este dăruit tuturor credincioșilor și prezența lui constituie un semn că cineva este cu adevărat credincios. Primindu-l, credinciosul nu mai face de acum și nici nu poate face nimic cu adevărat bun fără ajutorul său. Și harul este întotdeauna cu el, după cum Domnul a făgăduit, iar vrăjmașul nu poate să-i facă nimic atâta vreme cât harul este în el și îl umbrește. Deci vrăjmașul se silește în orice chip să îndepărteze harul și primul lucru pe care îl face este, după cum am spus, să sugereze omului prețuirea de sine sau simțământul că noi nu suntem chiar nimic, ci suntem ceva, și încă ceva nu lipsit de însemnătate.
Apoi celui ce primește această sugestie, vrăjmașul îi propune o nouă părere, care constă în convingerea că el este mai bun decât alții, mai râvnitor și mai bogat în fapte bune. Reușind să sădească o astfel de părere, vrăjmașul îl mână mai departe spre osândirea și disprețuirea celorlalți, care sunt urmate neapărat de mândrie. Toate acestea pot avea loc în inimă într-o singură clipă; însă chiar și așa, harul îndată își micșorează lucrarea, iar ca urmare apar neatenția la sine, slăbirea râvnei, ivirea unor gânduri deșarte la început, după care pătimașe, și mai departe mișcările patimilor însele, de care nu poate fi despărțită tulburarea din inimă. Astfel pacea lăuntrică este pierdută. Aceasta este o stare de moment și dacă cel afectat de ea se dezmeticește, atunci el își vine în sine, se căiește și prin rugăciune își restatornicește starea lui lăuntrică obișnuită. Vrăjmașul este alungat, dar el nu se descurajează, ci iarăși și iarăși vine cu aceleași sugestii și același țel – să strice pacea lăuntrică.
Cunoscând aceasta, fratele meu, pune împotriva strădaniilor vrăjmașului paza veghetoare asupra ta, după cuvântul Domnului: „Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită” (Matei 26, 41). Ia aminte la tine cu toată silința, pentru ca vrăjmașul să nu se furișeze și să te prade, lipsindu-te de această mare comoară care este pacea lăuntrică și liniștea sufletească. Vrăjmașul încearcă să distrugă pacea sufletească, căci știe că atunci când sufletul este în tulburare, lui îi este mai la îndemână să-l îndrepte spre ceva rău. Deci tu păzește-ți pacea ta, știind că atunci când sufletul este pașnic, vrăjmașul nu poate ajunge la el. Atunci sufletul este gata de orice lucru bun și îl va săvârși cu bucurie și fără osteneală, biruind cu ușurință toate piedicile din cale. Pentru a reuși mai bine în aceasta, străduiește-te să întrevezi apropierea vrăjmașului. Apropierea vrăjmașului este gândul de bizuire pe sine. Pune-ți ție drept lege: orice gând care micșorează în tine convingerea că tot binele este de la Dumnezeu, că fără ajutorul harului Său tu nu poți spori întru nimic, și că din această pricină trebuie să-ți pui toată nădejdea numai în El – orice astfel de gând trebuie să-l consideri ca provenind în mod arătat de la vrăjmaș și, ca atare, să-l respingi cu mânie și să-l alungi până dispare cu totul. Lucrarea Duhului Sfânt în noi este să conducă sufletele noastre în orice împrejurare spre unirea cu Dumnezeu, aprinzând în ele dragostea cea mai dulce pentru El, încrederea binecuvântată și credința neclintită în El; iar ce este potrivnic acesteia este lucrarea vrăjmașului.
El folosește toate mijloacele și metodele pe care le poate născoci pentru a tulbura sufletul: vâră în inimă temeri exagerate, crește slăbiciunea sufletului și nu-l lasă să păstreze stările cuvenite și să se îndulcească cum trebuie nici la mărturisire, nici la Sfânta Împărtășanie, nici la rugăciune, ci îl face să treacă prin toate acestea nu cu îndrăzneală smerită și dragoste, ci cu frică și cu tulburare. El face ca sufletul să primească cu amărăciune lipsită de nădejde sărăcirea simțământului de cucernicie și lipsa dulceții lăuntrice, care adeseori se întâmplă în vremea rugăciunii și a altor nevoințe duhovnicești. El îi sugerează că această sărăcire a fost îngăduită de Dumnezeu nu pentru binele său, și că toate ostenelile sale nu duc la nimic și că ar fi mai bine să le abandoneze de tot. Prin aceasta îl duce în cele din urmă la atât de mare tulburare și deznădejde, încât sufletul începe să creadă cu adevărat că orice ar face este fără de folos și lipsit de roade și că Dumnezeu l-a uitat desăvârșit și l-a părăsit.
Dar aceasta este o minciună evidentă. Chiar dacă sufletul ar suferi uscăciune și sărăcire a simțământului de cucernicie și a dulceții duhovnicești, însă, în pofida acestui fapt, el poate face tot felul de fapte bune, urmând simplei credințe și înarmându-se cu sfânta răbdare și statornicie.
Sfântul Teofan Zăvorâtul, Războiul nevăzut, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2013
Cine ești tu?
Sf. Nicolae Velimirovici
Am întrebat pe omul trupesc: cine ești tu? Iar el mi-a răspuns: eu sunt eu. Se gândise la corpul său.
Am întrebat pe omul cugetător: cine ești tu? Iar el mi-a răspuns: văd în sinea mea doi străini; petrec cu ei și sunt oaspete, când la unul, când la altul. Se gândise la sufletul său instinctiv și la sufletul său conștient.
Am întrebat, în sfârșit, și pe omul duhovnicesc: cine ești tu? Iar el îmi răspunse: se află în fundul sufletului meu Cineva; îmi întind mâinile să-L cuprind, însă îmi dau seama că pentru aceasta mi-ar trebui niște mâini mai lungi decât întregul univers. Întreabă-L pe Acela cine sunt eu.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Ed. Sophia, București, 1999
Bălănel şi Miaunel, Cercel şi Gindrovel
Sfertodocții “sfintelor” Științe Medicale lovesc din nou ! După Streinu-Cercel – care a declarat că vaccinul anti-covid este “superb” și “nu doare deloc” – a venit rândul altui “specialist” la mâncat borş despre vaccin. Probabil ca răspuns la video-ul in care acuzam oficialii români de lipsă de comunicare pe tema vaccinului anti-covid, a apărut un articol intitulat pompos “Ce conţine vaccinul anti-COVID-19 şi cum explică specialiştii tehnologia folosită de companiile producătoare“, care prezintă “explicațiile” manipulatoare și lipsite de rigoare științifică ale “doctorului” Gindrovel Dumitra. Da, aţi citit bine, chiar aşa: domn doc’ Gindrovel Dumitra! Dacă n-aţi mai auzit de acest domn Dumitra, nici nu aveaţi de unde: este “coordonatorul” unui fantomatic Grup de Vaccinologie din cadrul Societății Naționale de Medicină a Familiei. Dar ca să fim mai precişi, de douăzeci ani este un simplu medic de familie din satul Sadova, judeţul Dolj, localitate locuită, din spusele sale, de 8500 de locuitori dintre care mai mult de o treime, ţigani. Dar iată ce zice dr. Gindrovel, ca să liniștească mahalaua:
– că vaccinul anti-covid ar fi “curat”. Ca şi cum s-ar fi îngrijorat cineva că se murdărește la guler de la el. De ce nu a spuns și despre celelalte vaccinuri controversate din trecut (în special cele pentru copii) că au fost “curate” și nu conțineau aluminiu, mercur sau alte porcării?… Tăcere.
– că ARN-ul mesager “e pur și simplu croșetat”! Haoleu, hal de limbaj de medic, mai nea” Gindrovel,… “croșetat ” unde și de ce parte a organismului? Nu cumva de ADN?!? Nu cumva de ADN, prin tehnologia de editare a genelor CRISPR, don’ Gindrovel?
– că vaccinul – iar aici articolul mai bagă la derută o frază mincinoasă – “creează un răspuns imun al sistemului nostru imunitar, prin crearea de anticorpi” fără să zică, de fapt, că se referă la alte vaccinuri, cu tehnologie clasică, nu la astea cu ARNm.
– că “ARN-ul mesager este o particulă”. Dr.Gindrovel se întoarce la tehnologia ARN mesager, și o explică trunchiat. Ală, băi fizicianu’ cu halat de medic, ești sigur că e particulă și nu o undă? Hilar, “(…) particulă ce înglobează o informație ce o transmite organismului în momentul în care este administrat preparatul vaccinal”.
Explicație de specialist? Pe ce parte sau componentă a organismului se asimilează “particula”, doc’ Gindrovel, nu cumva prin ADN?!? De ce oare evită unii să uzeze în explicaţiile referitoare la vaccin termenul de ADN.
Hai, gata, înapoi în ultima bancă, nota doi pentru Miaunel şi Bălănell! Nu ştim cum şi-au luat diplome aceşti puradei ai corupţiei şi dezastrului din Sănătate, Cercel şi Gindrovel, dar ultimul ne-a amintit în context de fosta fabrică de textile APACA şi de vremurile când meseria țesător-croșetor avea mare nevoie de talente native.
Mihai RAPCEA
Margareta Cemartan ,o alta Elisabeta Rizea cu inima de diamant spune nu drama unei vieti petrecuta in nesfarsita Rusie.Ea spune vorbe de viata cum sa te descurci pe vreme de foamete,spune cum pastrezi branza in putina ca pt vremea cand n o sa mai mearga niciun frigider pt ca nu va mai fi curent:
https://youtu.be/nwOi8q2_oQ0
https://youtu.be/AVytR2AMVHQ
Doamna Lelia,cu drama ei,singura in prea intinsa Siberie:
https://youtu.be/WwIGJHDLQiQ
Ana Bors:
https://youtu.be/-PoFDXRPcVM
Maria Vartic:
https://youtu.be/gMqfS0BM8PA
Si ceva extrem extrem de util ca invataturi de viata .Cum te poti pregati pt foamete daca retii din materialul urmator lucruri cu adevarat de viata.Istoria mai poate fi si repetare de evenimente mai ales acum cand vedem clar ca spre repetarea exacta a evenimentelor din trecut se indreapta tara.Va dau un exemplu:recunoaste vreun demnitar mirean sau bisericesc ca intreaga Romanie se gaseste la ora actuala in cumplita erezie si ca de aceea e securea lui Dumnezeu deasupra capetelor noastre?Nu.Toti se comporta asa de firesc de parca nu este aceasta mare departare de Dumnezeu.Dar noi,care realizam acest lucru,din cate vedem ca nu se indreapta nimeni de la erezie si eretic si mai ales ca se mai si vaccineaza din prostie,vedem ca va veni cumplita bataie a lui Dumnezeu Care Se respecta.Nu va ganditi la zile bune fara sa va fi departat de erezie si de eretici mai intai si apoi fara sa fi facut cainta de pacate personale ci ganditi va la ce urmeaza de fapt-foametea,iar care mai ramaneti isteti de nu v ati vaccinat invatati lectii de viata din experiente si drame:
https://youtu.be/gMqfS0BM8PA
https://youtu.be/obkWl6BesuA
Păcătoșii au un prieten, pe Iisus
Păcatul este o călcare a legilor vieții; introducerea în viață a unui dezechilibru consimțit de minte. Dacă urmează mereu așa, mintea slăbește si nu mai poate stăvili dezechilibrul din ce în ce mai mare care invadează spațiul vieții cu spectrele sinistre ale morții pe picioare (Apocalipsă 3, 1).
Păcatul nu e o realitate cu suport propriu, ci sunt ghearele haosului în grumazul realității, o pândire a nimicului care vrea să înghită în sine toate câte sunt.
Părinții au zis că singura noastră avuție cu adevărat sunt păcatele. Căci, după ei, nu ești proprietarul decât al lucrului pe care l-ai făcut din nimic. Iar împlinind condiția asta, din nimic Dumnezeu a făcut făptura, iar făptura a făcut păcatul.
Deci, de drept, omul nu e al lui însuși, nici al altui om, ci al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, păcatul, al cărui autor este, îl reclamă pentru el și i se ține de urmă, ca proprietate de drept – balast de accident – care poate duce pe om până la starea să se lepede de Dumnezeu și să-I stea împotrivă, ca un creator al unei teribile noutăți – păcatul – fără să bage de seamă că printr-asta se întoarce, cu ispravă cu tot, sub amara tiranie a neantului, adică a haosului de tot felul și în toate privințele și poate că pentru totdeauna.
Asta-i noutatea grozavă, că omul a putut să facă ceea ce Dumnezeu nu poate, adică răul. Faptul că, după judecata tuturora, pe cei păcătoși îi închide în chinurile haosului veșnic, nu e o răzbunare din partea lui Dumnezeu, ci o consfințire a libertății si a deciziei viciate a omului, pentru ca acesta să fie împreună cu creația sa iubită – păcatul – în infinitul eternității. Păcatul, această mamonă cu adevărat nedreaptă a omului, trebuie risipit; trebuie să cerem iertare de la Dumnezeu pentru atare agoniseală, precum și ajutorul ca s-o împrăștiem.
Preoții sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumnezeu, care scad pentru semenii lor această mamonică agonisire, iertându-le din datorie. De aceea, Lucifer ridică pâră mare asupra lor înaintea lui Dumnezeu zi și noapte și le răscoală împotrivă toate urgiile împotrivirii. „Ci ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor, și nu si-au iubit viața lor, până la moarte”(Apocalipsă 12, 11).
De aceea, avea dreptate Sfântul Ioan Gură de Aur, zicând că: „Mai multe sunt furtunile care zbuciumă sufletul preotului, decât talazurile care bântuie marea” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoție, Craiova, 1941, Cartea III, cap. VIII, p. 61). Iconomii tainelor, slujitorii Sfintei Liturghii, sunt și ei în măsura iubirii, jertfă neîncetată, arsă în lumea aceasta, pentru mântuirea lumii.
Acum securea stă la rădăcina pomilor și focul alăturea pentru toți pomii care nu aduc roadă bună. Valoarea unui pom o hotărăsc roadele ce le face, nicidecum numele pe care îl are. Mărturisirea de credință fără îndreptarea vieții nu are nici o valoare. Pentru păcat Dumnezeu este foc mistuitor. Deci, sau te desfaci de păcat sau vei fi ars cu păcat cu tot.
Păcătoșii au un prieten, pe Iisus. Din momentul în care cunoști că ești păcătos, te-ai schimbat din vrăjmașul lui Dumnezeu în prietenul lui Dumnezeu.
Când crezi despre tine că ești drept, ai închis toate posibilitățile tale de desăvârșire. Când știi că ești păcătos, când ești convins de nedesăvârșirea ta, este semn că Cel desăvârșit este lângă tine și conștiința ta strigă diferența între El și tine.
Prietenul păcătoșilor așteaptă pe toți cei ce au să se mântuiască, îi caută, aleargă după ei și face aceasta până la ultimul om al împărăției Sale. Iată o nevăzută dimensiune a crucii.
Cel mai greu păcat, veșnic fără iertare: starea omului împotriva adevărului.
Așa-i firesc omului păcătos, când îi lovești dracii, zice că tu ești drac.
O gândire a părintelui Arsenie Boca în 800 de capete
Să imităm, dar, bărbaţilor, pe femei!
Femeile priveau cele ce se petreceau (pătimirile şi răstignirea Domnului – n.n.); femeile care suferiseră alături de El, care plânseseră pentru El. Uită-te cât de mare e stăruinţa lor! I-au urmat slujindu-L şi au fost de faţă şi în mijlocul primejdiilor. De aceea au şi văzut totul: cum a strigat, cum Şi-a dat sufletul, cum s-au despicat pietrele şi pe toate celelalte. Şi ele au fost cele dintâi care L-au văzut pe Iisus înviat; şi neamul acesta femeiesc osândit, neamul acesta, el s-a bucurat cel dintâi de vederea bunătăţilor; neamul acesta femeiesc a arătat bărbăţie; ucenicii au fugit, dar femeile au rămas. (…)
Ai văzut curajul femeilor? Ai văzut dragostea lor? Ai văzut măreţia sufletului lor şi în faţa banilor şi în faţa morţii?
Să imităm, dar, bărbaţilor, pe femei! Să nu lăsăm pe Iisus în necazuri şi nevoi! Femeile acelea au cheltuit atâţia bani şi şi-au pus viaţa în primejdie chiar când Iisus era mort; însă iarăşi vă voi grăi de aceleaşi lucruri – noi nu-L hrănim când Îl vedem flămând, nici nu-L îmbrăcăm când Îl vedem gol, ci trecem pe lângă El când vedem că ne întinde mâna.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia LXXXVIII, în col. PSB, vol. 23
Sfatul înțelept în vreme de prigoană a Bisericii și a Ortodoxiei
Trebuie să știi să fii prezent în pustie, în mijlocul lumii fiind!
Mai întâi de toate, sunt convins că, oriunde am fi, suntem cu voia lui Dumnezeu, nu suntem fără voia lui Dumnezeu.
Eu mă lupt din răsputeri să-mi întipăresc în ființa mea că nu se poate face nimic fără Dumnezeu. Nu există nimic la întâmplare, dacă spune că „nu se mișcă fir de păr fără voia Mea”, și dacă acolo unde te găsești ai reușit să faci o unitate creștină, să ai o mulțumire sufletească, considerând că suntem oameni de conștiință, atunci nu poți să părăsești locul, și nu poți să zici că Dumnezeu nu te-a ajutat. Pentru că toți suntem nepregătiți, oriunde am fi, doar cu harul lui Dumnezeu facem ce facem.
Este o fugă de Dumnezeu, când lumea se desprinde de locul în care luptă.
Dacă ar înțelege că nu face nimic fără voia lui Dumnezeu, ar fi mult mai prezenți, s-ar simți foarte bine, chiar în suferință, chiar pe cruce.
Este, de asemenea, o greșeală, să fugi de propria suferință. Niciodată nu te poți elibera cu adevărat, decât atunci când lupți, când ești prezent pe cruce.
Și s-o accepți cât se poate mai mult, mai desăvârșit, precum Mântuitorul a acceptat-o.
Părintele Arsenie Papacioc
Ne vorbește Părintele Arsenie, Volumul 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010 – fragment
„Eu nu sunt om. Sunt un ticălos. Dumnezeul meu, ajută-mă să mă fac om!”
Dumnezeu îngăduie ispitele potrivit cu viaţa noastră duhovnicească. Uneori îngăduie să facem o greşeală, de pildă o neatenţie, ca altă dată să fim atenţi şi să evităm sau mai degrabă să preîntâmpinăm un rău mai mare ce ni l-ar fi putut face aghiuţă.
Alteori lasă pe diavolul să ne ispitească, să ne încerce. Adică dăm examene şi, în loc de rău, diavolul ne face bine. Aduceţi-vă aminte de Bătrânul Filaret care spunea: „Fiule, astăzi n-am avut nici o ispită, m-a părăsit Dumnezeu!”. Voia să se lupte în fiecare zi cu ispitele, ca să fie încununat de Hristos. Unul puternic, ca Bătrânul Filaret, nu evită ispitele, ci îi spune lui Hristos: „Trimite-mi, Hristoase al meu, ispite, şi dă-mi şi curaj ca să mă lupt cu ele”. Însă unul slab va spune: „Nu îngădui, Hristoase al meu, să fiu ispitit!” Şi nu ne duce pe noi în ispită…
Noi însă, de multe ori, atunci când avem o ispită spunem: „Ei, sunt şi eu om. Nu mai pot suporta!”, în timp ce ar trebui să spunem: „Eu nu sunt om. Sunt un ticălos. Dumnezeul meu, ajută-mă să mă fac om!”. Nu spun ca să fugim noi după ispite, ci, atunci când vin, să le înfruntăm cu răbdare şi rugăciune.
În orice iarnă duhovnicească să aşteptăm cu răbdare şi nădejde primăvara duhovnicească. Cele mai mari ispite sunt de obicei de o clipă şi, dacă în clipa aceea le evităm, falanga diavolilor trece şi se duce, iar noi scăpăm. Atunci când omul se uneşte cu Dumnezeu, nu mai are ispite. Diavolul poate face rău îngerului? Nu, căci este ars.
Viaţa duhovnicească este foarte simplă şi uşoară. Noi o facem grea, pentru că nu ne nevoim corect.
Cu puţină străduinţă, cu multă smerenie şi încredere în Dumnezeu, oricine poate spori mult. Pentru că acolo unde există smerenie, diavolul nu are loc. Iar acolo unde nu există diavol, este firesc să nu existe nici ispite.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoința duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003 – fragment
Vaccinarea cu nano nu e ispita de o clipa.Chiar ca de vaccinare atarna vesnicia.E timp istoric aici,nu e un simplu act medical.Ss nu confunde careva .