În vremea lui Ceauşescu, circula un catren care suna aşa: Stă la masa judecăţii / CULTUL personalităţii / Şi e mare tevatură: / De unde CULT? Din inCULTură.
Vârful puterii politice din România este alcătuit din erudiţi, temeinic şcoliţi, adevărate caractere, patrioţi cum rar s-au văzut în cursul istoriei noastre. Unii dintre ei au jurat că-şi vor dărui întreaga putere pentru propăşirea neamului românesc. Sunt multilateral dezvoltaţi, sunt capabili să ofere răspunsuri şi soluţii în cele mai diverse domenii. Să-l luăm, de pildă, pe căprarul Gheorghiţă Valeriu.
A făcut ce-a făcut, şi iată-l, tinerel cum e, purtând uniforma impecabilă de colonel cu care ne ia ochii în orice apariţie publică. Asta înseamnă că a fost mereu avansat la excepţional, având merite pe care, din modestie, nu le face publice. Alţii servesc patria o viaţă întreagă şi n-ajung la un asemenea grad. Pentru mine rămâne la nivelul unui căprar (caporal).
Când a fost vorba să impulsioneze procesul de zisă vaccinare, dumnealui şi-a dezvăluit capacităţile de sanscritolog, adresându-se romilor într-o ţigănească academică. Convingeţi-vă: „Na dara! Na-i chanci nasul, hai te cheras o vaccino!”
Gheorghiţă al nostru are capacităţi nebănuite de latinist şi e chiar inovativ, astfel că a făcut furori cu acel ad labam (nu e vorba de labe!). Dânsul a vrut să spună ad libitum, dar ce mai contează, noi oricum am înţeles ce era de înţeles.
Nu ne-a rămas dator nici în domeniul medicinei şi a descoperit ceea ce niciun medic din lumea aceasta n-a reuşit. Ne-a spus cu nonşalanţă că miocardita afectează cu deosebire două organe, inima şi cordul! Ei, asta da descoperire. Aş propune să-i fie decernat premiul Nobel pentru medicină, numai că propunerile mele nu le ia nimeni în seamă, aşa că e sigur că nu se va număra printre laureaţi. Sunt convins că Gheorghiţă a trecut prin Facultatea de medicină precum Alexandru Rafila senior, cel intrat în cartea recordurilor prin faptul că a sărit din clasa a IV-a direct pe băncile Facultăţii amintite, pe care a şi absolvit-o şi doctor s-a numit până la moarte şi doctor a rămas şi post-mortem.
Presbiter Ioviţa Vasile
erata: „rahatul” pe care-l promovează In mod sigur afectează Inima/centrul duhovniccesc al omului și cordul/ inima de carne ! Fără să vrea ipochimenul a grăit adevărul.
„Cine are urechi de auzit să audă …”
Doamne ajuta
Buna observatia. La subtilitatea asta nici nu m-am gandit.
Creştinul este dator să fie nobil în toate
Creştinii au datoria, după porunca Domnului, să devină sfinţi şi desăvârşiţi. Desăvârşirea şi sfinţenia sunt înfiripate mai întâi adânc în sufletul creştinului şi după aceea se întipăresc în gândurile, în dorinţele, în cuvintele, în lucrările lui. Astfel, harul lui Dumnezeu care există în suflet se revarsă şi în purtarea lui cea din afară.
Creştinul este dator să fie nobil în toate. Cuvintele şi faptele lui să fie inspirate de harul Duhului Sfânt, Care locuieşte în sufletul lui, încât să mărturisească formarea lui creştinească şi să Se preamărească numele lui Dumnezeu. Cel care este măsurat în cuvinte este măsurat şi în fapte. Cel care cercetează cuvintele pe care trebuie să le spună îşi cercetează şi faptele pe care trebuie să le săvârşească, şi niciodată nu depăşeşte limitele purtării bune şi virtuoase .
Cuvintele pline de har ale creştinului sunt caracterizate de nobleţe şi delicateţe . Acestea sunt cele care nasc iubirea, aduc pacea şi bucuria .
Dimpotrivă, vorbirea multă naşte ura, duşmăniile, mâhnirile, certurile, tulburările şi războaiele. Deci, întotdeauna să fiţi nobili. Niciodată buzele voastre să nu scoată cuvânt rău, care nu este dres cu sarea harului lui Dumnezeu, ci să grăiască întotdeauna cuvinte pline de har, bune, care mărturisesc nobleţea cea după Hristos şi cultivarea noastră sufletească. (Sfântul Nectarie al Pentapolei)
Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 285-286