Am observat că spun uneori rugăciunea Tatăl nostru cu prea multă superficialitate, fără a da importanța cuvenită fiecărui verset. Spun și eu ,,Facă-se voia Ta…”, dar nu conștientizez suficient profunzimea acestor cuvinte. Fie mi se pare că voia mea coincide cu voia lui Dumnezeu, fie dau prioritate voii mele egoiste. Rar mă gândesc că se poate ca voia lui Dumnezeu într-o anumită situație să fie… alta! Prin rugăciunea Tatăl nostru, I-am spus lui Dumnnezeu că accept să se facă voia Lui în mine și cu mine, dar gândurile mele îmi spun uneori altceva și mă trezesc că sunt ipocrită și mincinoasă în fața Sa.
Dacă mi se pare că voia mea coincide cu voia lui Dumnezeu și că tot ce fac este bine, atunci trebuie să verific dacă nu cumva am ajuns pe culmile mândriei luciferice și ale înșelării! Dacă nu L-am lăsat pe Dumnezeu să-mi omoare egoismul și am ripostat mereu când a încercat acest lucru, atunci trebuie să mă opresc și să-mi pun întrebări și să-mi dau răspunsuri cu sinceritate. Aceleași duhuri rele care acum mă amăgesc și mă fac să cuget cele înalte despre mine mă vor acuza când voi trece prin vămile văzduhului. Căci căderea e mare în acest caz, deși nu pare la prima vedere…
Când egoismul pune stăpânire pe sufletul meu, încalc ambele porunci evanghelice după care voi fi judecată: iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui! Dintr-odată îi privesc pe semeni de pe un piedestal imaginar, iar pe Dumnezeu – ca pe un servitor care trebuie să facă voia mea contra cost, sau serviciu contra serviciu! ,,Iată, am dat pomelnice la biserici și mănăstiri, Doamne, iată am citit rugăciuni și am făcut și câteva metanii, deci mi se cuvine să faci voia mea!”
Părintele Paisie Olaru se bucura când cineva îi făcea vreo observație sau îl certa spunând că Dumnezeu l-a trimis pe acela ca să-l smerească. (Atunci când căutăm smerenia, ne putem bucura dacă Dumnezeu ne smerește prin semenii noștri. Un ceai amar poate vindeca boli grave.) Odată gândul îi spunea părintelui că el cântă mai frumos decât un alt călugăr din obște. Imediat s-a spovedit, nelăsând un astfel de gând să-l tulbure. A văzut la timp că, prin acest gând, încalcă porunca iubirii aproapelui și îl hrănește pe șarpele mândriei care caută să-i intre în suflet. Astfel, a ucis la timp acest gând, prin Spovedanie.
Smerenie! Ce frumoasă ești când te au… alții! Dar eu? Ce voi face dacă nu voi renunța la ipocrizie și mă voi gândi mereu cum să se facă, de fapt, voia mea atunci când mă rog?
Dacă voia divină este iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui, atunci trebuie să verific fiecare vorbă, gând și faptă dacă respectă aceste porunci evanghelice. Dacă nu le respectă, atunci trebuie să iau măsuri… Gândurile, vorbele și faptele mele pot fi inspirate de Dumnezeu, de firea mea sau de necuratul. Cum să intre Dumnezeu în inima mea dacă locurile de acolo sunt… ocupate? Cum să lucreze acolo? Cum să mă ducă la asemănarea cu El?
Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 6, ne oferă indicii clare de conduită creștină:
– Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. (verset 1) Așadar, slava deșartă este exclusă.
– Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; (v. 12) Nu-l putem iubi pe aproapele dacă nu-l iertăm când greșește. Dacă nu-l iubim pe aprapele, încălcăm poruncile divine.
– Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. (v.24) Prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu arătăm clar, luptând cu noi înșine, că am ales să–I slujim Lui. Sfidarea poruncilor lui Dumnezeu ne situează în tabăra dușmanilor Săi. Punct.
– De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? (v. 25) Îngrijirea excesivă pentru cele materiale în detrimentul îngrijirii pentru suflet nu este plăcută lui Dumnezeu.
– Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. (v 33) Dacă primează voia lui Dumnezeu, El are grijă să ne trimită în gând planuri de viitor realizabile, să ne dea putere să le ducem la bun sfârșit și să ne scoată în cale oameni care să ne ajute. Dacă voia noastră este în contradicție cu voia lui Dumnezeu și nu observăm la timp, atunci suferim până când observăm!
Dumnezeu să ne ajute pe toți să facem voia Sa! Amin.
Prof. Lucreția P.