Foarte interesantă este povestea acelor trei tineri care ardeau în cuptorul Babilonului, pedepsiți pe nedrept. Mai era încă o persoană acolo, iar persoana aceasta, a patra, era Duhul lui Dumnezeu care îi proteja de durere.
Omul are acest apărător care se identifică cu toată povara vieții, că de aceea Dumnezeu dă îngerul păzitor. Nu-l dă pentru cine știe ce calcule, socoteli, adică să fie complice omului, să avem noi în viața noastră dezordonată un păzitor care, orice am face, să ne scoată la liman. Nu! Dumnezeu i-a dat omului umilința, smerenia, i-a dat greutățile ca să se călească, să învețe ascunzișurile vieții. Îngerul îl ajută să treacă peste toate, între om și înger trebuie să se stabilească o relație care să dureze până la mântuirea sufletului. Dacă relația dintre om și înger se rupe, omul rătăcește, îngerul se depărtează, diavolul vine și câștigă fără luptă.
Când vine monahul la călugărie și-l întreabă starețul: De ce-ai venit frate? Dorești viața duhovnicească de bună voie? Da. Dar să știi că aici vei avea încercări grele, umilințe, smerenie, fel de fel de lucruri care nu-ți vor fi pe plac. Numai lucrurile care nu-ți plac la prima vedere îți întăresc sufletul și răbdarea, te pregătesc pentru o viață de ales…
(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin și morala unei vieți câștigate, Editura Credința Strămoșească, pp. 158-159)
Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi
Suntem conduși către unirea cu erezia
Pseudo-Patriarhul Bartolomeu: „Dorință și efort” pentru un Paște comun ortodox-catolic
Pseudo Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu, și-a exprimat dorința unei sărbători comune a Paștelui de către Bisericile Ortodoxă și Catolică unui grup de clerici și jurnaliști italieni care au vizitat Fanarul.
„Sperăm și încercăm să găsim în curând soluția necesară, care să permită tuturor creștinilor din întreaga lume să sărbătorească cea mai importantă sărbătoare a credinței noastre în aceeași dată”, a spus „conducătorul” Ortodoxiei, după cum relatează site-urile italiene și confirmă de agenția de știri „Naftemporiki” .
Cercurile ecleziastice au atras atenția agenției „Nautemporiki” că PseudoPatriarhul Bartolomeu a repetat poziția avută în urmă cu un an, în timpul întâlnirii sale cu ereticul papa Francisc la Budapesta.
Bartolomeu a declarat că „pe 1 și 2 decembrie va avea loc la Istanbul o conferință pe tema pregătirii manifestărilor solemne care vor avea loc în 2025 în cinstea aniversării a 1700 de ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, care a stabilit conținutul credinței noastre creștine”.
Importanța Sinodului de la Niceea
Sinodul de la Niceea a condamnat erezia ariană, care a negat natura divină a lui Hristos. Este considerat cel mai important Sinod al Bisericii, deoarece a fost un punct de referință pentru toate sinoadele de mai târziu, ecumenice și locale. Importanța sa este demonstrată și de faptul că a determinat și momentul exact al sărbătoririi Paștilor, astfel încât Paștile sunt sărbătorite în toată lumea, în Răsărit și Apus, în aceeași zi, contribuind astfel la unitatea laudativă și liturgică a creștinismului unificat de atunci și punând capăt unei lungi lupte între „biserici” care a precedat-o.
Această conferință ar putea fi decisivă, ca un pas către unitatea pe care toată lumea o așteaptă, sărbătorirea comună a Paștelui. „Din păcate, nu o sărbătorim împreună de multe secole – a subliniat PseudoPatriarhul Ecumenic și a adăugat: „Eforturile noastre în contextul aniversării sunt îndreptate spre găsirea unei soluții. Sanctitatea Sa Papa Franciscare cele mai bune intenții. Poate că nu e nevoie să spun mai multe în acest moment, dar vreau să subliniez că atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică au această bună intenție: Să stabilească în sfârșit o dată comună pentru sărbătorirea Învierii lui Hristos. Sperăm să avem de data aceasta un rezultat bun”, a subliniat Bartolomeu.
Întrebat dacă există o strategie comună a celor două Biserici pentru a opri conflictul fratricid din Ucraina, Bartolomeu a subliniat: „Papa nu este doar un lider religios, ci și un șef de stat. Este foarte curajos în a spune adevărul. Patriarhia Ecumenică, nu doar eu personal, a condamnat acest război încă de la început.Acest conflict nu poate fi justificat în nici un fel.Am vorbit împotriva războiului.Impotriva presedintelui Federatiei Ruse Putin,împotriva fratelui meu Patriarhul Kirill, care din pacate a binecuvântat agresiunea de la început. Dar a trebuit să o fac. În numele credinţei noastre creştine şi nu numai. Mi se pare că toţi oamenii de bună credinţă nu pot să nu condamne acest război”, a subliniat Bartolomeu.
Nu există pace fără dreptate
PseudoPatriarhul Ecumenic s-a referit și la eforturile ereticului papă Francisc pentru pacea în Ucraina. „Papa își continuă eforturile pentru pace, le cere celorlalți șefi de guvern și state să acționeze ca mediatori, gândiți-vă doar la acțiunea președintelui Macron. Papa Francisc se adresează șefilor de stat catolici și necatolici care doresc să lucreze pentru pace, el vrea să sensibilizeze întreaga lume la problemă.Într-unul din mesajele sale de 1 ianuarie în urmă cu câțiva ani, spunea că nu poți avea pace fără dreptate.O declarație care este întotdeauna adevărată.Nu putem avea pace fără dreptate, o repet des în discursurile mele” a subliniat Pseudo Conducătorul Ortodoxiei.
naftemporiki.gr
Traducere din limba engleză
https://orthodoxostypos.gr/%ce%bf%ce%b4%ce%b7%ce%b3%ce%bf%cf%8d%ce%bc%ce%b5%ce%b8%ce%b1-%cf%80%cf%81%ce%bf%cf%82-%cf%84%ce%b7%ce%bd-%ce%ad%ce%bd%cf%89%cf%83%ce%b7/
TACHE RODAS, CEL CU NEPUTINŢĂ DE BIRUIT. ÎNFRUNTÂND TEMNIŢELE COMUNISTE, DE MÂNĂ CU MAICA DOMNULUI
https://www.atitudini.com/2015/07/tache-rodas-cel-cu-neputinta-de-biruit-infruntand-temnitele-comuniste-de-mana-cu-maica-domnului/
Nemuritorul Constantin (Tache) Rodas s-a dus cu Maica Domnului la cer.
„Dacă oi ajunge în Rai la Maica Domnului mă duc prima dată. Mă duc la ea ca să îi mulțumesc pentru tot cât a făcut pentru mine.”
https://www.atitudini.com/2020/11/nemuritorul-constantin-tache-rodas-s-a-dus-cu-maica-domnului-la-cer/
Imagini și video de la sfințirea monumentului funerar al lui Tache Rodas
https://www.atitudini.com/2021/07/imagini-si-video-de-la-sfintirea-monumentului-funerar-al-lui-tache-rodas/
Fiecare dintre noi, în necazuri poate să-și dea seama de ceea ce este el în adevăr
Fiecare dintre noi, în necazuri poate să-și dea seama de ceea ce este el în adevăr. Căci “cel ce n-a fost încercat, nu știe nimic”.
Omul căruia totul îi merge bine este expus la o mare primejdie; el trebuie să se aștepte la necazuri puternice. Și aceste necazuri vor fi cu atât mai puternice, cu cât vor fi întâmpinate după bucurii mari.
Căci împotriva oricărei fericiri pământești se pornește o răscoală nevăzută. E foarte de temut ca nu cumva sufletul tău să fie apucat de un somn greu și la ora deșteptării să nu i se zică: “Adu-ţi aminte că ai primit cele bune pe pământ” (Luca 16, 25).
Sfânta Biserică se roagă pentru izbăvirea de necazuri, deoarece a învățat acest lucru din Psaltire, care este plină de strigări privind izbăvirea de necazuri. De aici reiese că aceasta e voia lui Dumnezeu. Rugați-vă și voi pentru izbăvirea de necazuri, împlinind această voie a lui Dumnezeu. Mântuitorul a decis că “prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22). Binevoiți să țineți minte atunci când vă lovesc necazurile, că aceasta e calea pe care Domnul v-o așterne spre Împărăția Sa. De aceea nu vă opuneți și nu țipați, ci cu blândețe și cu mulțumire să îndurați necazurile.
De suferit, suferiți, dar niciodată peste măsură. Fiecare suferință înecați-o în credință că totul este de la Dumnezeu și totul este spre binele vostru. Și credința aceasta să o respirați întotdeauna.
“Urmarea Lui Hristos” pp. 23-24; Sfântul Teofan Zăvorâtul, “Sfaturi Înţelepte” pp. 418-423
Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Lumea vrea să şi păcătuiască şi Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte şi noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră.
Oamenii nu cred, de aceea dau năvală la păcat. Tot răul de acolo începe, de la necredinţă. Nu cred în cealaltă viaţă şi de aceea nu iau în considerare nimic.
Nedreptăţesc, îşi părăsesc copiii… Se fac lucruri… păcate grele. Nici Sfinţii Părinţi n-au prevăzut în Sfintele Canoane astfel de păcate – precum a spus Dumnezeu despre Sodoma şi Gomora: “Nu cred să se facă astfel de păcate; să merg să văd!”.
Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, îşi vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.
(Cuviosul Paisie Aghioritul – Cu durere și dragoste pentru omul contemporan)
Cum să recunoaștem trufia din noi?
La întrebarea ”Cum să recunoaștem trufia din noi?”, arhiepiscopul Iacov al Novgorodului scrie următoarele: ” Ca să o pricepi, ca să o simți, bagă de seamă cum te vei simți atunci când cei din jurul tău fac ceva așa cum nu-ți place ție, împotriva voii tale.
Dacă în tine ia naștere, în primul rând, nu gândul de a îndrepta cu blândețe greșeala, ci nemulțumirea și mânia, să știi că ești trufaș, și încă profund trufaș.”
Dacă până și cele mai mici nereușite te întristează și te apasă, încât nu te mai înveselește nici gândul la Purtarea de grijă dumnezeiască, ce ia parte la treburile noastre, să știi că ești trufaș, și încă profund trufaș.
Dacă ești fierbinte față de nevoile proprii și rece față de nevoile celorlalți, să știi că ești trufaș, și încă profund trufaș.
Dacă atunci când vezi restriștile altora, fie aceștia chiar și vrăjmași ai tăi, te bucuri, iar când vezi fericirea neașteptată a aproapelui te întristezi, să știi că ești trufaș, și încă profund trufaș.
Dacă te jicnesc chiar și observațiile moderate cu privire la neajunsurile tale, iar laudele pentru calități pe care de fapt nu le ai îți fac plăcere, te încântă, să știi că ești trufaș, și încă profund trufaș.
Ce se mai poate adăuga la aceste semne prin care omul poate recunoaște trufia din el însuși? Poate numai că dacă asupra omului cade frica, și acesta este un semn al trufiei. Sfântul Ioan Scărarul scrie despre aceasta: ”Sufletul mândru e rob al fricii; nădăjduind în sineși, el se teme și de un zgomot slab, până și de o umbră. Fricoșii își pierd adeseori mințile, și pe drept – fiindcă drept este ca Domnul să-i părăsească pe cei mândri, ca și ceilalți să învețe să nu se mândrească”.
Tot el scrie: ”Trufia cea mai mare stă în aceea ca omul, de dragul slavei deșarte, să arate cu fățărnicie virtuți care de fapt nu se află în el”.
”Cum să biruim mândria – Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți”