De ce zisul sinod din Creta îşi are filiaţia în sinodul I tâlhăresc din Efes (449)? Acesta din urmă poate fi caracterizat ca unul al violenţei fizice şi al ereziei. Ştim bine că atunci s-au rânduit lucrurile în aşa fel încât episcopii care nu împărtăşeau erezia monofizită au fost împiedicaţi să participe. În Creta s-a întâmplat acelaşi lucru, tocmai pentru a putea fi impusă pan-erezia ecumenistă, majoritatea episcopilor ortodocşi, vreo 84% din totalul lor, au fost lăsaţi acasă. Bisericile au fost reprezentate de loturi de câte 24 de episcopi aleşi pe sprânceană, în frunte cu patriarhii, pe post de selecţioneri. Ca la fotbal. Cel mai merituos lot a fost cel al României, condus de selecţionerul Daniel Ciobotea, cu reuşită de sută la sută. Şi-n Creta, ca în Efes, episcopilor nonconformişti li s-a luat dreptul de vot (Istoria Bisericească Universală, Buc., 1975, p.257-258).
În 449, violenţa fizică s-a manifestat pe faţă, parabolanii şi garda pusă la dispoziţie, i-au bătut pe participanţii binecredincioşi cu sălbăticie, încât bunul Patriarh al Constantinopolului, Flavian, a murit după trei zile şi e pomenit în rândul Sfinţilor. În 2016, ordinea la pseudo-sinod a fost asigurată de serviciile secrete americane! Violenţa fizică a lipsit, dar constrângerile şi presiunile asupra episcopilor pentru a semna documentele eretice au fost evidente. La intrarea în sala lucrărilor, au fost umiliţi şi percheziţionaţi ca nişte infractori de rând. Nu ne spun aceste lucruri, însă s-au aflat.
Ce mai au comun cele două sinoade tâlhăreşti e faptul că au fost promovate ereziile: în 449, erezia monofizită, în 2016, colecţia tuturor ereziilor lumii, numită ecumenism: în 449 am avut un singur mort, în 2016 s-au înregistrat peste o sută, morţi, sufleteşte, se înţelege, pentru că toţi semnatarii au păşit pe tărâmul ereziei, iar erezia nu e altceva decât despărţire de Dumnezeu. Şi moarte sufletească.
Precum Biserica lui Hristos a reuşit în 449 să depăşească acele momente grave şi dificile, tot aşa Biserica va înfrânge hotărârile eretice promovate în Creta. Răbdare, şi vom vedea. Pe ce se întemeiază previziunea mea? Pe faptul că în această luptă neîmpăcată dintre Mântuitorul şi puterile diavolului, biruinţa a fost întotdeauna de partea Domnului nostru Iisus Hristos, Capul Bisericii.
Presbiter Ioviţa Vasile
Daca la ceilalti participanti sau mai ivit cativa care nu au semnat, in schimb participantii b.o.r au semn@t in unanimitate, tinando una si buna ca a fost , , mare si sfant”
Să fie blagoslovit cuvântul Sfinţiei Voastre, Părinte Vasile!
Un articol extraordinar, binevenit astăzi când se împlinesc 4 ani de la Marea Înşelare, care a legalizat ecumenismul şi a transformat România în câmpul de bătaie al binelui cu răul deghizat sub masca ecumenismului satanist.
La bilanţul celor 4 ani de luptă după putere împotriva ecumenismului, constatăm că apostazia arhiereilor BOR în frunte cu Patriarhul Daniel – a depășit orice trădare criminală a neamului românesc ortodox, fiind cea mai periculoasă și mai vicleană apostazie a unor arhierei, din ultima sută de ani.
Tot astăzi sărbătorim cu dragoste , evlavie şi înaltă cinstire pomenirea a 7 ani de la înălţarea la cerururi a Cuviosului Părinte Justin Pârvu, ctitor de mânăstiri, iubitor de oameni și odihnitor de suflete, model de erou şi sfânt al neamului românesc, încă din timpul vieţii sale! Mărturisitor până la moarte în iadul temniţelor comuniste a înfruntat plin de curaj şi vitejie 17 ani teroarea bolsevico-evreiască, în temutele închisori de la Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, Baia Sprie.
Să avem parte de sfintele sale rugăciuni, în veci de veci!Amin!
15 iuni1889, dată memorabilă în conştiinta de veacuri a poporului român, momentul plecării către Împărăţia Cerească, a martirului iubit al neamului, marele poet Mihai Eminescu.
Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!
„Ferice de cel căruia-i spui o vorbă şi pricepe zece şi vai de acela cărui-i spui zece şi nu pricepe niciuna. A vorbi deja despre o religie a liberei-cugetări e ceea ce se numeşte în logică o contradictio in adejecto, e ca şi când ai zice „oţel de lemn”.
Noi, punându-ne pe terenul de drept şi istoric, ne vom exprima părerea de bine că ni s-a dat ocazia de-a constata din nou cu cine avem a face.
Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit şi unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghiţirea prin poloni, unguri, tătari şi turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare şi singurul sprijin al milioanelor de români care trăiesc dincolo de hotarele noastre.
Cine-o combate pe ea şi ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican, universal şi orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”
Mihai Eminescu, Opere Politice, Ed. Timpul, Iaşi, 2008, p. 1049-1050.
Părintele Justin Pârvu – Voievod al Ortodoxiei
Un portret teologic și duhovnicesc realizat de IPS Ierotheos Vlahos
https://www.youtube.com/watch?v=EwhMnbe7af4&feature=emb_logo
Materialul video este preluat de pe site -ul «ΠΕΜΠΤΟΥΣΙΑ», îngrijit de Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos și tradus de Mânăstirea Paltin – Petru Vodă.