* „ Diavolul îi atacă mai mult pe oameni când îi vede separați de toți ceilalți.
(…) Pentru acest motiv, trebuie să ne găsim adesea, pe cât putem, în însoțire cu oamenii buni, pentru a nu fi expuși atacurilor dușmanului nostru.” Întunericul neștiinţei toarnă frică și tulburare în suflet, dar lumina cunoașterii adevărului toarnă în suflet bucurie, și dă putere și încredere – Sfântul Nicolae Velimirovici.
Genialul scriitor ortodox rus Fyodor Dostoievski a spus cândva, „frumusețea va salva lumea”. Dumnezeu este Unicul și Supremul Frumos, iar măreția creației Lui este reflectarea Frumuseții Dumnezeieşti. Frumusețea este slava Domnului care iradiază din El și se instalează în locurile cele sfinte în care Se odihnește El: În Sion, În Biserică, în omul credincios: „Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în locaşul cel sfânt al Lui.” (Ps. 95, 6). Frumusețea si bunătatea Lui sunt nedespărțite şi se revarsă ca binecuvântare peste toată zidirea, peste Biserica şi membrii Ei – credincioşii ortodocşi, deopotrivă, dăruindu-le viața dumnezeiască: „Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.” (Ps. 132).
Celebrul aforism al lui Dostoievki se găsește în romanul său Idiotul și este atribuit personajului principal al cărții, Prințul Mîșkin. Afirmația poate părea excesiv de romantică și naivă.
Până la urmă, cum poate frumusețea să poată salva o lume plină de războaie, rele și conflicte pline de ură și dușmănie la toate nivelurile, politic, social sau uman? Într-o lume în care adepții diferitelor secte, eretici neo-marxiști, atei plini de duhul deșărtăciunii lumești au declanșat atacuri viclene împotriva BOR, împotriva Ortodoxiei, la fel ca păgânii din alte timpuri demult apuse, oare frumusețea poate salva lumea? Într-un moment în care lumea a fost lovită de frica coronavirusului și oamenii și-au ascuns, la ordinul conducătorilor dictaturii politico-sanitare, fețele frumoase în spatele măștilor pentru a se proteja împotriva contaminării, iar frumoasle biserici au fost închise închinătorilor, cum îndrăznim să avem încredere în frumusețea care va salva lumea? Într-o scrisoare din 1869 către o prietenă, Dostoievski spune: „În lume există numai o singură figură de o frumusețe pozitivă: Hristos, această figură de o nemăsurată, de o infinită frumusețe este fără îndoială un nesfârșit miracol (întreaga Evanghelie după Ioan este animată de acest gând: Ioan vede miracolul în întruparea, în manifestarea vizibilă a Frumosului).”
Într-o astfel de perioadă de criză, când lucrurile par tot mai groaznice, când sfârșitul care amenință omenirea pare să fie din ce în ce mai urât, când s-au ridicat spre intimidare, revoltatele slugi ale puterilor întunericului, uneltele docile şi buimace ale satanei, frumusețea este într-adevăr singurul lucru care ne poate salva și această frumusețe provine de la Hristos, din interiorul inimii fiecărui om în virtutea unirii sufletului său cu Domnul Hristos, prin taina Sfintei Euharistii.
„Fraţilor, este important să nu vă minţiţi pe voi înşivă. Cel care se minte pe sine însuşi şi se lasă pătruns de propria minciună ajunge să nu mai deosebească niciodată minciuna de adevăr şi, treptat, chiar se înstrăinează de orice formă de adevăr, şi de cel din interiorul său, şi de cel din afară, din jur, pierzându-şi, totodată, stima faţă de sine şi faţă de alţii. Să ştii măsura tuturor lucrurilor, să ştii termenii cu care să te exprimi, să înveţi de toate pentru că învăţătura este un dar de la Dumnezeu. Şi atunci când vei rămâne singur pe lume, să ştii să te rogi” – ne sopteşte peste timp, cu încredere în Adevărul Hristos, Dostoievki.
Frumuseţea Dumnezeiască iradiază şi naşte frumuseţea omului, iar omul, reflectă lumina Frumuseţii necreate, sfinţit fiind de harul Duhului Frumuseţii şi sfinţind la rândul său pământul o dată cu preaslăvirea Numelui Domnului. Iar în acest circuit, în care energiile divine necreate lucrează continuu, frumosul creaţiei umane reprezintă un moment al urcuşului omului către infinitatea luminii Frumuseţii Dumnezeieşti. În om se reflectă a perfecţiunile Dumnezeieşti.
(*Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia de la Matei, Editura Pelerinul Român, Oradea 2003, p. 102)
Dr. Gabriela Naghi