Ştiţi, desigur, întâmplarea cu Georghiţă al nostru, imortalizată într-un cântec cu tentă populară. Inventiv cum altul nu-i, Gheorghiţă şi-a legat calul de-o… garofiţă. Nu neapărat pentru rimă. Garofiţa s-a uscat, calul lui Gheorghe a scăpat. Constatând cu stupoare întâmplarea, Gheorghiţă s-a pus pe fugă, sau, cum zice cântecul, aleargă Gheorghiţă aleargă, aleargă cu capul gol, c-a intrat calu-n ogor.
Şi să vedeţi ce iese din capul gol al căprarului, prin cavitatea bucală: Valeriu Gheorghiță îl atacă incalificabil pe Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului afirmând, cu cea mai bolșevică formulare, că o persoană publică și reprezentativă pentru un corp profesional ar trebui să se autocenzureze când vorbește despre vaccinurile Covid, pentru că altfel „se face răspunzătoare de … moartea oamenilor” (nevaccinați, n.r.).
Despre moartea vaccinaților nu ne spune colonelul Gheorghiță nimic, pentru că INSP minte în comunicări publice afirmând că nici unul – nici măcar unul! – dintre morții de Covid vaccinați anti-Covid nu a murit din cauza efectelor adverse ale serului. O minciună sinistră, pentru că chiar compania PFIZER recunoaște într-un document intern (fost) secret, ignorat de presa cumpărată de Guvernele lumii, că numai în primele două luni au murit peste 1223 de vaccinați. Mai mult, mimând că ar combate „neadevărurile” și dezinformarea, Gheorghiță minte el însuși cu nerușinare, spunând că vaccinurile Covid nu sunt experimentale și că prospectele vaccinurilor sunt la fel ca ale altor medicamente. Dar chiar prospectul invocat de Gheorghiță îl contrazice, demonstrând că acestea sunt experimentale, aprobate doar pentru uz de urgență, condiționat (Extras de pe ActiveNews).
Am scris cu ceva timp în urmă că acest colonel Gheorghiţă are nivelul intelectual al unui căprar (caporal), deci cu o treaptă mai sus decât soldatul, în ierarhia gradelor militare din regimul comunist. Abia la bătrâneţe ar putea aspira la gradul lui Moş Teacă. Dar, cum bine zicea un miliţian, nu contează ce ai în cap, contează ce ai pe umăr. Şi căprarul nostru are pe umăr un şarpe încolăcit în jurul unui băţ. Nu încape nicio îndoială, e vorba de ,,şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana’’. Am citat exact din Apocalipsa 20, 2.
Presbiter Ioviţa Vasile
Rugaţi-vă pentru Diana şi Silvestru Şoşoacă. Antihriştii s-au năpustit asupra lor pentru că Doamna are curajul să ridice glasul întru apărarea Adevărului şi a Poporului Român. Sataniştilor, aţi pierdut!
De râsul lumii. Gheorghiţă Valeriu, într-o elevată limbă ţigănească, invită populaţia romă să se vaccineze. Mişto, nu? Citiţi:
Na dara! Na-i canci nasul hai techeras o vaccino!
S-a cerut arestarea fam. Doamnei Senator Diana Șoșoacă pt dosare fabricate de sistem. Grup infracțional organizat format din polițiști, jandarmi, procurori, infractori, miniștri, președinte etc! Am cerut ajutor național și internațional! Neomarxistii încearcă anihilarea noastră! JOS DICTATURA!
https://www.facebook.com/DianaSosoacaOficial/videos/858748671483145/
In căutarea adevărului, după înscenarea organizată împotriva Doamnei Senator Diana Soșoacă și a soțului ei, dl.Silvestru Soșoacă; noi informații
https://www.facebook.com/DianaSosoacaOficial/videos/1277119806096438/
Colonel Florin Șinca: “Trăim un război hibrid”
Nu în adevărata accepțiune, ci mult mai parșiv, trăim un război hibrid. Noua ordine mondială se strecoară pas cu pas. Spre înșelarea fraierilor dintre noi, ea este peste tot, în UE și aiurea, ca să te culci pe-o ureche și să zici cuminte ca o vită: ,,Nu e numai la noi. Ce-o fi, o fi”.
Și-a numit cozi de topor peste tot. În unele cazuri, cozile au devenit topoare.
A avut și preludiu acest bolșevism digital. S-a implementat slăbirea statelor, a instituțiilor, promovarea proștilor și exploatarea idioților utili, acapararea puterii la nivel de UE și la nivel de țări de către bolnavi, fără cultură generală, dezinformarea pe toate planurile, dependența economiilor și negoțului de o oligarhie, mâna pe finanțe/ bănci, propagandă tâmpită în domeniul mediului, digitalizare, prelucrarea de lideri de state, instruirea unor funcționari care să percuteze rapid și să pună în practică ce zic ei, bani inclusiv în mass-media pe care aveai bază, exploatarea comodității/ luxului și a viciilor, instrucția ,,omului nou” (pe care comuniștii n-au putut să-l ,,creeze”), apariție omului descreștinat, rupt de țară și de moși, noi idoli ciopliți dintre ,,ai noștri” taman pentru a ne deruta, compromiterea adevăraților patrioți și izolarea lor.
Când ești în tranșee, în luptă dreaptă, ai front spre inamic, înainte, nu stai să te păzești de ai tăi, nu tragi cu coada ochiului în tranșee. Acum avem vrăjmași cu noi, în tranșee! Lupi în blană de oaie.
Ca în orice lucrare diavolească, pentru năucirea plebei se face ghiveci de fapte bune cu rele.
Molima, vaccinul, certificatul… sunt doar instrumentele bolșevismului digital.
Cum se implementează noul regim? Prin manevre învățate de la alte regimuri totalitare.
Iată o paralelă:
Bazat pe informațiuni solide, cu un an înainte de tentativa de lovitură de stat de la Tatar Bunar (1924), generalul Arthur Văitoianu, ministru de interne, rostea un discurs în Parlament, în care arăta faptele banditismului bolșevic din Basarabia, organizații teroriste ajunse până la Drobeta Turnu Severin, finanțate și instruite peste Nistru. Proprietăți incendiate, posturi de jandarmi atacate, omoruri, jafuri. Bilanțul din 1918 până în 1923? 167 de morți și 187 grav răniți din rândul trupelor noastre! El raportează că au încercat mai demult cu binișorul, cu ,,lumea nouă”, cu propaganda, la militari și învățători. Nu le-a mers și au schimbat ,,țintele”. Acționau ,,la lumina zilei sau pe ascuns”. Ca acum, când se alternează acțiuni secrete cu altele de-a dreptul pe față. La ,,lungimea lanțului” se lucrează ca în experimentul cu câinele lui Pavlov.
,,Agenții bolșevici caută să atragă tineretul școlar, pentru ca să falșifice (așa se zicea atunci) mentalitatea copiilor”. Au trecut apoi la țărani, la muncitori, exploatând nemulțumirile, neajunsurile. Exact ca acum! Observați ce activitate intensă e în școli: pseudodiscipline de studiu, diluarea învățăturii, falși idoli, decredibilizarea dascălilor.
În Basarabia ajunseseră să aibă elemente provenite de peste Nistru în conducerea cooperativelor. La Cetatea Albă, poliția generalului a documentat acțiunea unei grupări infracționale bolșevice, cu conexiuni până la Iași, conduse de Sașa Eisenberg. Exact ca acum, cu venetici puși în toate funcțiile statului român, ajuns captiv, în vreme ce nouă, românilor, pentru a ne culpabiliza, ne dau legi opresive și strâmbe, ne spun că suntem naționaliști, patrioți, conservatori, extremiști, reacționari…
Pentru a comite crime, la Tighina acționau travestiți în uniforme de jandarmi și de polițiști. Exact ca acum. Așa e și noul regim al terorii digitale globaliste: a îmbrăcat în uniforme de oameni de bună credință, de oameni ai legii, actorii și promotorii noii lumi sunt din rândul celor mai nobile profesiuni: militari, medici, polițiști, jurnaliști, IT-ști, actori… Se adaugă ,,influencerii”, pițipoancele după care salivează vierii închipuiți ș.a.
Generalul raporta că a descoperit la unii schițe și instrucțiuni de penetrare în toate instituțiile și organizațiile, cu detalii de pătrundere, cu variante de acțiune și numai poliția, jandarmeria și grănicerii i-au combătut, la care s-a adăugat simțul istoric al poporului care respingea utopia egalitaristă, a făcut ca mizeriile lor să nu prindă!
Exact ca acum, noii totalitariști au variante și planuri de acțiune pentru toți și toate.
Fraților, toate acestea se petrec acum: la altă scară, sub alt regim, cu mult mai înșelător, cu alți actori, sub alte denumiri.
Poate nu știați: Arthur Văitoianu a fost băgat de bolșevici în temniță la 83 de ani! A supraviețuit gulagului până la 90 și a trecut la Domnul după nici un an!
Astea nu le găsiți în manualele de istorie impuse de UE.
Fiecare dintre noi e dator să-și poarte crucea
SFÂNTUL IERARH LUCA, ARHIEPISCOPUL CRIMEEI
Dar ce înseamnă a-ţi lua crucea – întrucât Domnul spune că fiecare dintre noi este dator să îşi ia crucea? Ce cruci avem noi? Crucile sunt felurite, căci pentru fiecare Dumnezeu a pregătit o cruce aparte. Este foarte important să înţelegem care este crucea noastră. Este foarte important să luăm anume crucea pusă înaintea noastră de Dumnezeu. Este foarte primejdios să ne facem singuri cruci, lucru care nu se întâmplă rar.
Ce cruci sunt pregătite pentru cei mai mulţi dintre noi? Cruci simple – nu dintr-acelea pe care le-au dus mucenicii, nu dintr-acelea pe care până la sfârşitul vieţii le-au purtat nevoitorii din pustie.
Viaţa noastră – viaţa tuturor oamenilor – este amar, întristare şi pătimire, şi toate aceste amaruri, întristări şi pătimiri ale vieţii noastre lumeşti, sociale şi familiale, alcătuiesc crucea noastră. Oare puţine suferinţe pricinuiesc căsnicia nereuşită, alegerea neinspirată a profesiei, bolile grave, înjosirea, confiscarea averii, clevetirile care ne urmăresc? Tot răul pe care ni-l fac oamenii, gelozia conjugală – oare nu sunt acestea crucea noastră? Toţi oamenii poartă şi sunt datori să poarte asemenea pătimiri, chiar dacă nu ar vrea deloc.
Oamenii care Îl urăsc pe Hristos, oamenii care leapădă calea lui Hristos, tot pătimesc, însă cârtesc și nu vor să își poarte crucea.
Care este, însă, deosebirea între ei și creștinii adevărați? Deosebirea stă în faptul că creștinii și-o duc cu supunere, că nu-L hulesc pe Dumnezeu, ci cu smerenie, plecându-și capul, duc până la sfârșitul vieții crucea lor grea, mergând în urma Domnului Iisus Hristos – și-o duc pentru El și pentru Evanghelie, și-o duc din dragoste arzătoare pentru Hristos, fiindcă mintea și toate dorințele lor sunt robite de învățătura evanghelică.
(Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare. Predici la Triod, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004, pp. 103-104)
„Doamne, în purtarea crucii mele, de dreapta Ta trimisă mie, întăreşte-mă pe mine, cel ce mă istovesc până în sfârşit“
„Atunci Iisus a spus ucenicilor Săi: «Dacă cineva voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea lui şi să-Mi urmeze Mie» (Matei 16, 24)”
Lepădarea de sine începe cu lupta cu sine. Şi biruinţa asupra sinelui este cea mai grea dintre toate biruinţele din pricina puterii vrăjmaşului, căci eu însumi sunt propriul meu vrăjmaş. Şi lupta aceasta este cea mai lungă, căci ea se termină numai o dată cu terminarea vieţii.
Lupta cu sine, lupta cu păcatul întotdeauna va rămâne o nevoinţă şi, deci, o suferinţă. Şi tot ea, lupta noastră lăuntrică, naşte şi o altă suferinţă, mult mai grea, căci în lumea răului şi a păcatului omul, care merge pe calea dreptăţii, întotdeauna va fi un străin în viaţa lumii şi va întâlni duşmănie faţă de sine la fiecare pas. Şi cu fiecare zi nevoitorul din ce în ce mai mult îşi va simţi înstrăinarea lui faţă de cei din jur şi o va simţi în chip dureros.
Iar lepădarea de sine inevitabil continuă să ceară ca noi în toată plinătatea să începem a trăi pentru Dumnezeu, pentru oameni, pentru aproapele, ca în mod conştient şi fără cârtire să primim şi să ne supunem oricărui necaz, oricărei dureri sufleteşti şi trupeşti, ca să le primim ca fiind trimise de Dumnezeu spre folosul şi mântuirea sufletelor noastre. Şi lepădarea de sine devine o parte a crucii noastre mântuitoare. Şi numai prin lepădarea de sine putem ridica noi crucea mântuitoare a vieţii noastre.
Crucea este un instrument de tortură. Pe ea erau răstigniţi criminalii. Şi iată, dreptatea dumnezeiască mă cheamă şi pe mine pe cruce ca pe un călcător al Legii lui Dumnezeu, căci omul meu trupesc, care iubeşte tihna şi negrija, voia mea cea rea, nelegiuita mea iubire de sine, mândria mea şi acum luptă împotriva Legii celei de viață dătătoare a lui Dumnezeu.
Eu însumi deja, cunoscând puterea păcatului care locuieşte în mine şi învinuindu-mă pe mine, ca de un mijloc, care mă mântuieşte de moartea pricinuită de păcat, mă agăţ de necazurile crucii vieţii mele. Conştiinţa că numai necazurile, îndurate pentru Domnul, mă fac să fiu al lui Hristos şi eu devin părtaş la soarta Lui cea pământească şi, deci, şi cerească, mă însufleţeşte în nevoinţă, în răbdare.
Crucea lui Hristos, cuiele, suliţa, spinii, părăsirea de către Dumnezeu sunt suferinţele neîntrerupte, prin nimic uşurate ale Golgotei. Dar şi întreaga viaţă pământească a Mântuitorului de la naştere până la mormânt este un drum către Golgota. E drumul lui Hristos de la o suferinţă la o suferinţă mai mare, dar o dată cu ele şi urcuşul din putere în putere mai mare, drumul Lui până la moartea care a înghiţit moartea. „Unde îţi este, moarte, boldul tău, unde îţi este, iadule, biruinţa ta?”
Înfricoşătoare este Crucea lui Hristos. Dar eu o iubesc – ea a născut pentru mine neasemuita bucurie a Sfintelor Paşti. Dar de această bucurie mă pot apropia numai cu crucea mea. Eu trebuie de bunăvoie să îmi iau crucea mea, trebuie să o îndrăgesc, să mă socotesc pe deplin vrednic de ea, oricât de grea şi de anevoioasă ar fi ea.
A lua crucea înseamnă a răbda cu blândeţe batjocurile, ponegririle, prigonirile, necazurile, cu care lumea păcătoasă nu se zgârceşte să îl copleşească pe ascultătorul lui Hristos.
A lua crucea înseamnă a răbda fără cârtire şi văicăreli osteneala grea, nevăzută de nimeni asupra ta, chinul şi mucenicia nevăzută a sufletului pentru împlinirea adevărurilor evanghelice. Aceasta este lupta cu duhurile răutăţii, care se ridică cu înverşunare împotriva celui care doreşte să arunce de la sine jugul păcatului şi să se supună lui Hristos.
A lua crucea înseamnă a te supune de bunăvoie şi cu osârdie lipsurilor şi nevoinţelor, prin care se domoleşte trupul. Trăind în trup, noi trebuie să învăţăm să trăim pentru duh.[..]
Da, fiecare om îşi are crucea sa. Şi această cruce a sa este poruncit fiecărui creştin să o primească cu lepădare de sine şi să Îi urmeze lui Hristos. Iar a-I urma lui Hristos înseamnă a cerceta Sfânta Evanghelie aşa încât numai ea să devină o călăuză energică în timp ce noi purtăm crucea vieţii noastre. [..]
Crucea este calea cea mai sigură, căci crucea şi suferinţele sunt soarta celor aleşi, sunt acea poartă strâmtă, prin care se intră în Împărăţia cerească.
fragmente
Arhimandrit Ioan Krestiankin, Predici la Postul Mare, Editura Egumenita, 2016
Şi mai au tupeul să-l invite la Trinitas pe acest sinistru personaj?
Nu va mirati e de-al lor. Toti sunt in aceasi sleahta de oameni de nimic. Toti sunt croiti pe acelasi calapod.
DIANA & LUCIA: THE BEGINNING OF A BEAUTIFUL FRIENDSHIP!
DESPRE OPOZIȚIA CONTROLATĂ & MANIPULAREA ÎN ORB
Cristian Niculescu-jurnalist
Presa aservită se căznește din răsputeri să impună publicului scandalul dintre senatoarea bombardier și echipa de la Rai Uno. Asta ca să acopere miza reală a anului, votarea certificatului verde, care pune capăt democrației și libertății în întreaga lume.
Așadar, italienii au contactat un ziarist român, ca să le aranjeze interviul. Pe limba presei, acest ziarist local se numește fixer: el intermediază, negociază întâlniri, obține informații suplimentare, traduce și eventual face pe șoferul echipei străine de jurnaliști. În cazul nostru, fixerul sau fixerița e domnișoara ochelaristă din filmare. Ea este cea care a negociat interviul cu Diana Șoșoacă: adică 3 întrebări la cabinetul de avocat, niciunul dintre combatanți n-a contestat asta.
Din experiență vă spun că fixerul și cei care l-au angajat (ziariștii străini) acceptă condițiile intervievatului, cu speranța că vor obține mai mult sau vor forța lucrurile la fața locului.
Deseori, dacă nu le iese interviul, ziariștii întind coarda, ca să iasă măcar de-o știre de scandal. Ceea ce s-a întâmplat și acum: doamna reporter de război Lucia Goracci a provocat și a obținut un scandal cu strigături și îmbrânceli.
Nici nu era greu cu Șoșoacă, ea face cât un batalion de asalt.
La începutul interviului, operatorul se fâțâie prin locație ca să ia ilustrație, pentru că un reportaj filmat nu poate fi doar cu imagini reporter-intervievat. Trebuie să spargi monotonia cu cadre de legătură, cu imagini care pot fi folosite ulterior și în alte părți ale reportajului.
Deci, căruntul operator cu coadă, ca orice vulpe bătrână, a vrut să filmeze diverse chestii funny. Sunt convins că a filmat și/sau înregistrat încă de când a intrat, fiindcă așa se face, nu vrei să pierzi nimic. Nu e corect, dar sunt trucuri de presă. Și vezi mai târziu dacă poți folosi sau nu filmările, dpdv legal.
Același operator a refuzat să șteargă filmările, la cererea imperativă și legitimă a senatoarei. Era dreptul ei să se răzgândească, să nu mai acorde interviu și să refuze orice filmare, chiar dacă vorbim despre o persoană publică și un birou de avocat care are un statut deschis pentru cetățenii care doresc servicii juridice. Dar aici vorbim despre o echipă TV din Italia. Operatorul a refuzat sub pretextul că avea și alte filmări și ar fi trebuit să șteargă tot. Doar că aia a lui nu era o cameră pe bandă, ci una digitală. Dacă vrei, poți șterge selectiv.
Ce spune legea?
Conform Codului civil, art.71-76: ”În exercitarea dreptului la propria imagine, o persoană poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. (…) Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.”
Codul Penal, art. 224: ”Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”
https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-224
Italienii s-ar încadra și la viol de domiciliu și la încălcarea reputației.
Senatoarea Șoșoacă, care e orice vreți voi dar e și o avocată foarte bună, știe toate aceste paragrafe care o protejează în fața presei. Pe de altă parte știa foarte bine că oamenii sunt ziariști și inițial i-a acceptat în biroul de avocat. Nu poate să spună că nu știa, oricât o clamează în filmare. Știa în ce calitate vin, chiar dacă nu s-au legitimat. Foarte probabil ca ei să fi trimis, pe email, legitimațiile de presă sau o scrisoare de confirmare de la Rai Uno. Așa se face, de regulă.
Dar… echipa TV n-a părăsit complet reședința avocațială, după izbucnirea conflictului, oricare a fost cauza acestuia.
Operatorul n-a vrut să șteargă imaginile la cererea senatoarei.
Iar ziarista Lucia Goracci, după ce pretinde că a fugit de frică din apartament, a năvălit înapoi filmând cu telefonul, fără încuviințarea gazdei și țipând ”free press, free media!”. O atitudine gen Afganistan, acolo unde a fost dânsa reporteriță de război, combinată cu precupețele din Napoli. Cumva a concurat-o pe senatoarea Șoșoacă la limbaj și agresivitate. Pariez că în vremuri de pace ar fi fost prietene bune, educația lor pare foarte asemănătoare. Încă mai cred că pot fi.
Strict jurnalistic, pentru mine, ”marea ziaristă” a fost o țață ridicolă.
Cât despre ceea ce reclamă jurnalista Goracci, c-a fost mușcată de mână de soțul Șoșoacă, asta trebuie probat cu expertiză medico-legală. Ce să zic? Poate a fost o sărutare de mână ratată din partea domnului. Luciei Goracci îi recomand versurile vestite în folk-rockul românesc: Un câine a venit/M-a mușcat și-a fugit/ Hai, hai, veniți cu noi!/ Să dăm în câine c-un pietroi/De un’ să știu când m-a mușcat/ Că nu era câine turbat?
O să fie o anchetă și o speță complicate, as usual, între dreptul la imagine, libertatea presei și interesul public.
Mai important este de ce apare acest scandal taman când se votează certificatul verde. Și nu doar ăsta, la TV e plin de nenorociri, de dublul asasinat de la Iași, de amenințarea (falsă) de război NATO-Rusia și, desigur, de omicronul vieții, pe care se chinuie să-l facă ucigaș în serie. Se cultivă tensiunea și angoasa în draci. Și se maschează ceea ce va fi cea mai neagră zi din istoria României, impunerea codului de suprimare a liberului arbitru!
Mi-am spus opinia și am povestit de 2-3 ori despre senatoarea intempestivă, ostentativă și colerică. Prea ostentativă. Apoi am tăcut fiindcă nu am mare lucru de adăugat. Pentru mulți ea e Xena, prințesa războinică, luptătoare pentru cei asupriți de dictatura sanitară. Așa s-a poziționat femeia și e treaba fiecăruia prin ce ochelari o vede. În special diaspora are niște ochelari cu lentile mai puternice pentru Diana Șoșoacă.
Acum o să vă spun o poveste care n-o include neapărat. Este despre exploatarea „în orb”.
Securitatea denumise așa o metodă prietenoasă pentru culegerea informaţiilor, prin manipularea unei persoane fără ca aceasta să se prindă că e folosită. Se mai numește tehnica elicitării, din engleză, elicitation.
Exploatarea unei surse în orb o face un operator HUMINT (așa se autonumesc securicii în cărțile lor, de la human intelligence) sub acoperire sau legendat, cum zic securicii.
De regulă acest securici vopsit este o persoană de încredere, apropiată sursei în majoritatea timpului: amic bun, coleg de muncă sau chiar o rudă apropiată.
Sursa sau victima exploatării în orb a fost studiată înainte, ca să fie potrivită scopurilor urmărite de securici: i se știu comportamentul, obiceiurile, manifestările și mai ales, slăbiciunile. Cum ar fi dorința de recunoaștere socială, de a poza în cavaler al dreptății sau în erou din linia întâi.
Un securici plasat permanent pe lângă sursă devine foarte ”influencer” în toate acțiunile victimei. Victimele exploatării în orb sunt deseori indivizi cu un IQ mare, tocmai fiindcă sunt foarte siguri pe ei și nu cred că pot fi păcăliți, mai ales de o persoană care le este și rudă, de exemplu.
În serviciile secrete nu este ceva neobișnuit să ai misiunea să întemeiezi o familie cu o sursă și apoi să dispari, după 30 de ani de viață conjugală. Sau să fii racolat în timp ce ești căsătorit cu sursa pe care urmează să o influențezi, de exemplu, în compromiterea unei cauze nobile.
Sunt și cazuri în care cel manipulat în orb se prinde și trăiește următoarea dilemă: denunță că a fost exploatat, cum și cine a făcut-o sau… merge mai departe, fără să arate că s-a prins. E greu să spui lumii că ani de zile ai fost fazan, când te credeai miezul de la dodoașcă.
E și mai greu să-ți denunți fratele ori soția, despre care ai aflat că sunt securici ce te manevrează. Așa că majoritatea celor exploatați în orb se fac că plouă când află că un apropiat profită de ei. Mai ales dacă cel exploatat chiar crede în ceea ce spune și ce face, că are un comportament corect într-o cauză pe care, de fapt o distruge fără să vrea, influențat de exploatatorul în orb.
Așa că, în scandalul de la biroul avocațial, este posibil să avem de-a face cu o dublă exploatare în orb, a ambelor tabere. N-am fost senator al României dar, ca om de presă vă spun că am avut uneori această dilemă: cineva îmi dădea informații urmărind un scop, distrugerea altcuiva, să zicem. Mă prindeam de manevră, că vrea să mă folosească… dar și informațiile erau bombă. Le verificam, se confirmau și apoi aveam de ales: interesul publicului de a afla ce urma să public e mai mare decât răul făcut dacă mă lăsam manipulat și devoalam afacerea respectivă?
Granița e foartă fină, de multe ori, în goana după faimă, uiți etica și deontologia.
Oricum e păcat de Diana și Lucia: this could be the beginning of a beautiful friendship. Din păcate, ce ne doare pe noi e certificatul verde, nu certificatul de bună purtare al celor două femei.
Scandalul filmat de Doamna Senatoare Diana Șoșoacă este aici:
https://www.youtube.com/watch?v=RZb99e-p1vA&ab_channel=LumeaJustitiei