Suntem în plină prigoană antihristică. Puterile iadului s-au dezlănţuit, slujitorii lor de pe pământ s-au pus în mişcare şi ne-au adus în starea de a nu intra-n bisericile noastre ca să ne împlinim slujirea faţă de Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Pretextul e unul genial, plăsmuit în străfundurile iadului, acela de a ne feri de o posibilă infectare cu virusul pe care tot ei l-au răspândit în lume, ca să provoace această pandemie, la adăpostul căreia îşi pun în lucrare toate fărădelegile şi josniciile de care sunt în stare. Ei, care plănuiesc exterminarea a două treimi din făpturile lui Dumnezeu, ca să ajungă ei stăpâni ai lumii, ei se prefac a fi salvatorii noştri. Este o luptă extraordinară împotriva lui Dumnezeu, căci urâciunea pustiirii – care s-a zis prin Proorocul Daniel – a ajuns să stea în locurile sfinte, din care ne-au alungat pe noi. Îi vedem pe vajnicii luptători împotriva lui Dumnezeu cum se ridică cu feţele descompuse de ură şi se erijează în binefăcători ai noştri. Au mai fost viteji din aceştia care însă au sfârşit jalnic, mâncându-şi excrementele. Era unul la francezi, Voltaire îi spunea… Aşa vor sfârşi şi vitejii de-acum, vor pieri ,,ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului’’ (Psalmul 1, 4).
Suntem doar la începutul durerilor. Persecuţia la care suntem supuşi n-a ajuns încă la cotele sălbăticiei, dar nu suntem departe. Sa nu ne amăgim că vremurile care vor veni vor fi mai bune. Noi ştim de unde venim, pentru ce trăim şi unde trebuie să ajungem. Pentru noi soluţii comode nu există, cum spunea Părintele Iustin Pârvu, avem în faţă o singură cale deschisă, cea strâmtă, care însă duce spre Împărăţia lui Dumnezeu. Veţi vedea că primii Sfinţi Mucenici ai vremurilor de-acum vor pătimi, nu peste multă vreme.
Vedeţi cum sectele, falsele biserici, pretinşii creştini se supun poruncilor vremii cuminţei, fără brumă de împotrivire, pentru că au rolul lor prestabilit în planurile mârşave ale antihriştilor. Vedeţi cum preoţii noştri acceptă fărădelegile fără să crâcnească, se supun, unii cu durere în suflet, pentru că atunci când Hristos a fost batjocorit şi trădat în Creta, au tăcut. Acum culegem roadele cele amare, căci Dumnezeu îngăduie această pedeapsă peste noi toţi, ca măcar acum să ne trezim şi să ne vedem noianul de păcate cu care-L supărăm pe Bunul Dumnezeu în fiecare zi.
Presbiter Ioviţa Vasile
Hristos A Înviat!
Să fie blagoslovit cuvântul Sfinției Voastre, Cinstite Părinte Vasile!
S-a vehiculat ideea de a închide persoanele peste 65 de ani în locuri speciale”spre binele și sănătatea lor”, asemeni evreilor în ghetouri în timpul celui de-al 2-lea război mondial. Naziștii doreau purificarea rasei prin exterminarea celor care nu corespund rasei ariene, urmașii doctorului Mengele din ziua de azi doresc exterminarea persoanelor de peste 65 de ani, care fac umbra pământului degeaba, vectori ai îmbolnăvirii cu coronavirusul ucigaș, umilindu-i într-un mod irațional, de neconceput, stigmatizându-i cu o ură ucigașă.
Miliția în loc să supravegheze și să țină la respect miile de infractori țigani alungați din statele Europei, care au început să facă legea în Romania, întreținând o atmosferă de spaimă, violență și teroare, păzește în continuare cu încrâncenare porțile zăvorâte cu lacăte ale bisericilor ortodoxe, pândesc la intersecții cu carnețelul de amenzi în mână, la ordinele stăpânilor vremelnici.
Aceste iude, acești irozi ai veacului de acum, ce-ar voi să facă creștinilor ortodocși?
Să închidă definitv toate bisericile, să-i lipsească de sfânta Liturghie, să numai aprindă în veci o candelă la mormintele celor dragi, să-l lase pe tot omul fără un loc de muncă, fără bani, fără casă, să-i țină mai ales pe cei în vârstă, cât mai mult izolați în case și lipsiți de soarele și aerul de afară, doar -doar vor ceda psihic și se vor îmbolnăvi irecuperabil.
Chiar dacă ne vor vaccina ca pe vitele în țarc, chiar dacă ne vor implanta forțat cipuri cu care să ne țină sub control și să renunțăm la a vorbi cu Dumnezeu, chiar chinuiți fiind, nu ne vom pierde nădejdea în Domnul care a Înviat pentru noi!
Răul pregătit în laboaratoarele criminale a luat aspectul unui virus nevăzut cu distrugătoare efecte, pe care oamenii înșiși i le sporesc prin frica, panica, slăbiciunea și lipsa încrederii lor în puterea, bunătatea și dragostea neîmpuținată a Mântuitorului Hristos care A Înviat, Învie și va Învia totdeauna pentru fiecare zi, pentru fiecare om în parte, pretutindeni și în veci vecilor.
Hristos A Înviat și a deschis drumul îndumnezeirii omului, așezându-l cu trupul lui neputincios alături de Dumnezeu.
Cât de actuale sunt cuvintele Monahului Nicolae de le Rohia, în aceste vremuri rele, când conducătorii lumii au plecat genunchii in corpore în fața mafiei bancare globaliste, sluga directă a stăpânului legiunilor întunericului. S-au ridicat fariseii, saducheii și învățații timpului, zeloși apărători ai sănătății împotriva creștinilor, într-un duh anticristic de o violența nemaiîntâlnită, sechestrând oamenii în casele lor și punând bisericile sub pază strictă polițienească. Conducătorii Bisericii au acceptat neputincioși ceea ce nu era de acceptat, și au plecat capetele în semn de supunere la unison, unii punând icoane și candele pe scaunele din bisericile goale. Poate în alt timp imaginea m-ar fi emoționat, dar acum….
„Resemnarea, bunătatea, îngăduința și îndurarea sunt desigur virtuți creștine majore. În proximitatea neroziei trebăluitoare, a prostiei îngâmfate, a răutății, fățărniciei, nedreptății strigătoare la cer, a nepăsării de durerea și nevoia altuia, a ticăloșiei, nemerniciei, fomalismului încrâncenat și cinic, a setei de sînge, a vrălmășiei nepotolite, creștinul se cuvine să urmeze pilda Domnului și Învățătorului său și să se umple de sfântă mânie.
Există două feluri de mânie, net osebite între ele: Mânia ca păcat –personală, egoistă, prostească, încăpăţânată, ridicolă de cele mai multe ori, izvorâtă din ură, pizmă, nestăpânire de sine, resentiment, necugetare. Şi mânia legitimă – sfântă, dezinteresată, stârnită de spectacolul sfâşietor al răutăţii dezlănţuite, al strâmbătăţii triumfătoare, al nedreptăţii făcute semenului meu ori semenilor mei sau al ocărârii, al asupririi şi batjocoririi lui ori a lor. Mânia aceasta de-a doua nu e câtuşi de puţin un produs al agitaţiei lăuntrice, al zvâcnetului temperamental, ci e cu totul raţională şi e declanşată din afară. (Domnul ni se înfăţişează câteodată îmboldit de mânie, furios însă nicicând. Furia, viscerală şi tâmpă, nu poate fi generoasă şi sfântă, mânia da – cu prisosinţă.)(…)
Mânia mea, iscată de erupţiile prostiei şi răutăţii din juru-mi, de suferinţa nemeritată a fratelui meu, de nedreptatea ce i se face, de formalismul deşănţat, de minciuna neruşinată, de dispreţul pentru om, discriminări, necesitate, înşelăciune, palme peste ochi date celui nevinovat, asuprirea celor lipsiţi de apărare, batjocorirea celui slab şi altele asemenea lor, nu mai este un păcat, ci o virtute – o datorie chiar. Şi-i bună, sfântă şi dreaptă. Acest soi de înflăcărată mânie a fremătat şi în sufletul Domnului şi-i cuviincios şi
înţelept să ne aducem aminte de un adevăr deseori dat uitării, spre a nu deforma în mintea, inima şi cugetul nostru înţelesul justiţiar şi clarvăzător al creştinismului.
Creştinul nu-i, prin definiţie, un nătâng şi un prizărit, un insensibil, grijuliu numai de sufletul şi tihna lui, un adept al subterfugiului: „Ce-mi pasă mie?”. Lui, cu precădere, îi pasă de ceilalţi.
Învrednicească-ne Domnul de sfânta mânie împotriva tuturor formelor răului şi dăruiască-ne voinţa şi vitejia de a le înfrunta cu puterea Sfânt Numelui Său. ”
(Sursa : Nicolae Steinhardt, Monahul Nicolae Delarohia, Dăruind vei dobândi, Editura Dacia, 1997,
pp. 213-214)
Aici nici nu stim ce sa mai intelegem! Chiril procedeaza asemeni Tovarasului Ciobotea, in schimb Vladimir Putin iese public si multumeste rusilor pt prezenta masiva la slujba din noaptea de inviere http://yorgosthalassis.blogspot.com/2020/04/blog-post_153.html?m=1
Am repostat iar http://yiorgosthalasis.blogspot.com/2020/04/blog-post_153.html?m=1