Ierarhii români caută argumente în sprijinul interzicerii Sfintei Împărtăşanii

Hristos a înviat

„Şi toată făptura care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce şade pe tron şi Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în vecii vecilor!” Amin

Orice comunicat al BOR prin purtătorul ei de cuvânt, în această criză, trebuia să fie liber de compromisuri în fața oricăror cerințe ale slugilor leviatanului, care încalcă flagrant libertățile religioase și principiile de autonomie sacrosanctă a cultului religios, acordând putere de decizie acestora, asupra Sfintelor Taine ale Bisericii. În nici un fel de situație, libertatea de conștiință nu poate fi restrânsă sau condiționată. De fapt nu discursul slugii cu sâmbrie a Patriarhiei, ridică probleme, căci ea, sluga, face ceea ce i se spune.

Ierarhii trădători ai Ortodoxiei la Creta, încearcă prin acceptarea condițiilor impuse de stăpânii ateo-iudeo-masoneriei să minimalizeze Sfânta Euharistie, care este motivul însuși al Liturghiei și inima Bisericii. Fără Sfântul Potir, fără Hristos nu există Biserică! Nu am înțeles de ce pseudo ierarhia lașă și înrobită are nevoie să se consulte la nivel pan-ortodox – pentru a se putea deroba de responsabilitatea asumării unei atitudini ferme în acord cu învățătura de neschimbat a Bisericii.
Cum acceptă cinul monahal si laic să slujească mascați în fața Împăratului Hrstos, și să se împărtășească doar ei cu Sfintele Taine, lăsând turma la dispoziția lupului înțelegător?

Asistăm acum la o nouă trădare a Ortodoxiei de către ierarhia BOR, după cea din Creta. Cine are nevoie, în această situație de viață și de moarte, de discursuri lacrimogene, mincinoase și deșarte prin care pseudo-ierarhii încearcă să-și acopere goliciunea trăirii fără Hristos? Cât de penibilă și fără sens a fost comparația cu epidemia de ciumă din 1829, argumentul prin care se face apel la înțelegerea situației de către înşelata și amețita pleromă ortodoxă, părăsită definitiv de păstorii ei. Într-un studiu dedicat vieții și activității Mitropolitului Grigorie IV (Dascălul) al Ungrovlahiei (1765-1834), publicat în anul 1927, se precizează că în lunile mai și iunie ale anului 1829, creștinii din București n-au avut voie să se împărtășească, din cauza ciumei care făcea ravagii. Bisericile s-au închis, totul (veșminte, cărți, icoane, chiar și corespondența) se dezinfecta, iar la sfintele slujbe nu participa niciun creștin, ci numai preoții.

Nu există nici o comparație între epidemia de ciumă și coronavirus. NICIUNA!
Acesta nu este un precedent canonic, pentru a putea fi repetat.
Înseamnă fără doar și poate că Patriarhul și slugile sale obediente fără excepție, acceptând această decizie blasfemiatoare, sunt de acord cu stăpânirea atee asupra riscului de infectare a credincioșilor prin Sfânta Împărtășanie și nu vor găsi înțelegere în Ortodoxia universală și nici în fața Dreptului Judecator. Oricine îndrăznește să-i susțină cade în păcat de moarte.

În această sfantă Zi de cinstire a Sfinților Martiri din temnițele comuniste, ca și în fiecare clipă a vieții noastre pământești, indiferent de consecințe, atitudinea noastră ca fii ai Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolicească, trebuie să fie una de credincioșie și mărturisire a Adevărului Hristos, în fața vrajmașilor dinlăuntru și din afara Bisericii, Mireasa Lui, de oriunde de pe pământ sau din văzduh. Amin.

Dr. Gabriela Naghi