,,Împărtășirea euharistică a credincioșilor la Sfânta Liturghie cu aceeași linguriță, deși nu este reglementată canonic de vreun Sinod Ortodox, totuși, în Ortodoxie aceasta este o practică de aproape nouă secole. Prin urmare, această practică nu poate fi schimbată nici în timp de pandemie, chiar dacă medicii epidemiologi cer această schimbare, ca o condiție pentru a permite participarea și împărtășirea credincioșilor mireni la Sfânta Liturghie. În acest caz, se va solicita autorităților de Stat să permită doar participarea credincioșilor la Sfânta Liturghie, iar împărtășirea lor comună cu Sfânta Euharistie să fie hotărâtă la o dată ulterioară, după 1 iunie 2020, în consens cu celelalte Biserici Ortodoxe’’.
Textul este un fragment din adresa trimisă către ierarhi a Patriarhului BOR. Răspunsul ierarhilor nu se cunoaște, dar ne putem da seama de concluzia finală la care s-a ajuns prin decizia președintelui sinodului BOR. Răspunsul Patriarhului la regulile stabilite de cezar privind deschiderea bisericilor după 15 mai, cu respectarea măsurilor sanitare stabilite anterior, denotă în mică măsură neacceptarea intruziunii statului în cultul Bisericii Ortodoxe. Ar fi trebuit să nu facă nici cea mai mică concesie, căci după prima, urmează altele din ce în ce mai grave.
Există posibilitatea să se accepte primirea credincioșilor care vor purta obligatoriu mască și vor păstra obligatoriu distanța de un metru și jumătate, la slujbele desfășurate în curtea sau în fața bisericii, dar fără posibilitatea ca aceștia să se poată împărtăși cu Sfintele Taine, întrucât nu este acceptată ligurița de plastic de unică folosință propusă, ci numai lingurița euharistică.
Se așteaptă noutăți după întrevederea care a avut loc între Patriarhul BOR și primul ministru.
Dr. Gabriela Naghi
NOTĂ. Ierarhii români erau datori să apere Biserica, şi nu să se supună la toate aberaţiile venite de la puternicii zilei. Mesajul lor trebuia să fie acesta: ,,Ne conformăm cerinţelor fireşti, în aceste vremuri de pandemie provocată şi amplificată prosteşte de mass-media, dar nu vom închide bisericile pentru credincioşi. N-aveţi decât să puneţi armata să-i împiedice să intre în biserici, însă în acest caz veţi comite o fărădelege fără seamăn. Aşa cum se poate merge în supermarketuri, în aeroporturi, în vămi, se poate merge şi în biserică. Nu este al vostru să hotărâţi cum se vor împărtăşi credincioşii, şi nu vă permitem această obrăznicie nesimţită’’.
Din păcate, ierarhii noştri s-au arătat mai zeloşi decât necredincioşii care ne conduc. Teofan de la Iaşi propunea ca Împărtăşirea să fie amânată până după Paşti. Acum vine Daniel şi ne spune că după 1 iunie se vor aduna dumnealor să hotărască, ,,în consens cu celelalte Biserici Ortodoxe’’, data când preoţii pot începe Împărtăşirea credincioşilor. Şi aşa, din aproape în aproape, ierarhii români îi opresc pe oameni de la Sfântul Potir. Cei bolnavi să-şi amâne ceasul morţii până când Daniel va binevoi să le îngăduie Sfânta Împărtăşanie?
Două lucruri ne sunt extrem de clare:
1.Actualii conducători urmăresc distrugerea Bisericii Ortodoxe Române.
2.Ocupanţii scaunelor episcopale sunt complicii lor preasupuşi.
Restul, sunt vorbe de clacă.
Presbiter Ioviţa Vasile 13 mai 2020
Hristos a înviat!
„Zis-a Domnul: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă şi, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit. Şi venind, o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.” (Luca 11, 23–26)
Se pare ca slugile Leviatanului cu pregătire în cele ale adâncului psihicului uman, pun în aplicare o altă metodă de îmbolnăvire definitiva a credincioşilor care au stat izolaţi în case, de două luni de zile, fără posibilitatea de a pătrunde în spitalul duhovnicesc-Biserica.
*„ Să ne gândim că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol tocmai pentru ca noi, cuprinşi de frică, în aşteptarea atacului duşmanului, să fim mereu cu multă luare-aminte şi cu mintea trează şi pentru ca să ne uşurăm ostenelile pentru virtute, cu nădejdea plăţii viitoare şi cu răsplata bunătăţilor celor veşnice. Pentru ce te minunezi că Dumnezeu l-a lăsat pe diavol purtător de grijă al mântuirii noastre? L-a lăsat tocmai pentru ca să ne trezească din trândăvia noastră, să ne fie temei de cununi.(…)Dacă vrei să ştii, şi diavolul ne este de folos dacă ne folosim de el cum trebuie; ne aduce mari foloase şi câştigăm nu neînsemnate lucruri.”
Să fie doar o măsură temporară amânarea sine die a oferirii Euharistiei? Cred că este cea mai mare iluzie pe care ne-o facem în legătură cu gândul că această criză se va încheia curând. Suntem doar la începutul, sfârşitului…
Ce se poate întâmpla cu omul care a stat obligat un timp în izolare? Ce se poate întâmpla cu credinciosul care a aşteptat cu nădejde revenirea la normalitate, cu siguranţa că va putea reintra în biserică şi se va putea împărtăşi cu Sfintele Taine, convins fiind că Părintele său Duhovnic, că Ierarhul pomenit la Sfânta Liturghie nu îl va lăsa pe mâna vicleanului vrăjmaş?
**„Parohia este chemată să fie un „pământ bun”, un loc viabil (un „oikos”) prin excelenţă, deoarece solidaritatea şi comuniunea care domnesc aici îşi au sursa in Sfânta împărtăşanie. Toţi creştinii, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, toţi se hrănesc din aceeaşi pâine euharistică şi beau din acelaşi potir. Fiecare creştin botezat are dreptul să primească la Liturghie Sfintele Daruri. Cum aducerea darurilor la altar şi rugăciunea de mulţumire sunt colective („Noi pe Tine Te lăudăm, noi pe Tine Te binecuvântăm, noi Ție îţi multumim”), cum preotul exercită preoţia sa în numele lui Hristos şi în numele comunităţii care aduce lauda de mulţumire, împărtăşania frecventă cu Sfintele Daruri face parte din disciplina fiecărui creştin în calitate de mădular al Trupului lui Hristos.
Biserica păstrează un dialog permanent cu societatea unde apară priorităţile morale şi sociale ale credincioşilor ei. Ea nu face politica celor puternici şi bogaţi, ci stă de partea celor săraci şi celor excluşi (femeile), de partea acelor instituţii economice şi umanitare care promovează binele comun. Ea ascultă şi mângâie strigarea, plângerea, suspinarea şi rugăciunile celor umiliţi, ale batrânilor şi tinerilor, ale mamelor şi pruncilor lor, strigă la „urechea Împăratului” şi face cereri stăruitoare: „Nu pierde cu foamea şi cu setea poporul Tău şi animalele”.
Dar boala nu este un semn al părăsirii sau absenţei harului dumnezeiesc prin care „tot sufletul viază”, nici o condamnare a lui Dumnezeu. Dupa cum nici sănătatea fizică nu este o precondiţie a mântuirii. A concepe suferinţa ca semn al mâniei lui Dumnezeu înseamnă a destabiliza pe cel ce suferă, spun medicii. Patul suferinţei nu e patul deznădejdii, căci acolo pacientul, devenit penitent, aşteaptă vindecarea, liberarea ca ceva pozitiv. Vindecarea este tocmai un eşec al puterilor răului care se împotrivesc voinţei lui Dumnezeu ca toţi să se tămăduiască, prin Iisus Hristos, „doctorul sufletelor şi al trupurilor”. Vindecarea este un dar şi un simbol al Împărăţiei lui Dumnezeu. De aceea canonul de pocainţă nu este nici reparare materială a păcatelor săvârşite, nici o condamnare, ci o poartă de ieşire din infidelitatea faţă de „Dătătorul de viaţă”.
*Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXIII, VI, în Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (1987), vol. 21, p. 283
**Pr. Prof. Dr. Ion Bria
Mai multe arestari in randul preotilor in Muntenegru, in cazul de fata, episcop impreuna cu alti 7 preoti https://eugenikos.blogspot.com/2020/05/7.html
Alt loc, tot din Muntenegru https://eugenikos.blogspot.com/2020/05/blog-post_598.html
Hristos a înviat!
*„Şi toată făptura care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce şade pe tron şi Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în vecii vecilor!” Amin
Orice comunicat al BOR prin purtătorul ei de cuvânt, în această criză, trebuia să fie liber de orice compromis în fața oricăror cerințe ale slugilor Leviatanului, care încalcă flagrant libertățile religioase și principiile de autonomie sacrosanctă a cultului religios, acordând putere de decizie acestora, asupra Sfintelor Taine ale Bisericii.
În nici un fel de situație, libertatea de conștiință nu poate fi restrânsă sau condiționată.
De fapt nu discursul slugii cu simbrie a Patriarhiei, ridică probleme, căci ea, sluga, nu este decât un umil țap ispășitor, un amărât acar Păun.
Ierarhii tradători ai Ortodoxiei la Creta, încearcă prin acceptarea condițiilor impuse de stăpânii ateo-iudeo-masoneriei să minimalizeze Sfânta Euharistie, care este motivul însuși al Liturghiei și inima Bisericii.
Fără Sfântul Potir, fără Hristos nu există Biserică! Nu am înțeles de ce pseudo ierarhia lașă și înrobită are nevoie să se consulte la nivel pan-ortodox – pentru a se putea deroba de responsabilitatea asumării unei atitudini ferme în acord cu învățătura de neschimbat a Bisericii.
Cum acceptă cinul monahal si laic să slujească mascați în fața Împăratului Hrstos, și să se împărtășească doar ei cu Sfintele Taine, lăsând turma la dispoziția lupului înțelegător?
Asistăm acum fără putere de acceptare și înțelegere la o nouă trădare a Ortodoxiei de către ierarhia BOR după Creta.
Cine are nevoie în această situație de viață și de moarte, de discursuri lacrimogene, mincinoase și deșarte prin care pseudo-ierarhii încearcă să-și acopere goliciunea trăirii fără Hristos?
Cât de penibilă și fără sens a fost comparația cu epidemia de Ciumă din 1829, argumentul prin care se face apel la înțelegerea situației de către păcălita și amețita pleromă ortodoxă, părăsită definitiv de păstorii ei.
Într-un studiu dedicat vieții și activității Mitropolitului Grigorie IV (Dascălul) al Ungrovlahiei (1765-1834), publicat în anul 1927, se precizează că în lunile mai și iunie ale anului 1829, creștinii din București n-au avut voie să se împărtășească, din cauza ciumei care făcea ravagii.
Bisericile s-au închis, totul (veșminte, cărți, icoane, chiar și corespondența) se dezinfecta, iar la sfintele slujbe nu participa niciun creștin, ci numai preoții.
Nu există nici o comparație între epidemia de ciumă și coronavirus. NICIUNA!
Acesta nu este un precedent canonic, pentru a putea fi repetat.
Înseamnă fără doar și poate că Patriarhul și slugile sale obediente fără excepție, acceptând această decizie blasfemiatoare, sunt de acord cu stăpânirea atee asupra riscului de infectare a credincioșilor prin Sfânta Împărtășanie și nu vor găsi înțelegere în Ortodoxia universală și nici în fața Dreptului Judecator.
Oricine îndrăznește să-i susțină cade în păcat de moarte.
În această sfantă Zi de cinstire a Sfinților Martiri din temnițele comuniste, ca și în fiecare clipă a vieții noastre pământești, indiferent de consecințe, atitudinea noastră ca fii ai Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolicească, trebuie să fie una de credincioșie și mărturisire a Adevărului Hristos în fața vrajmașilor dinlăuntru și din afara Bisericii, Mireasa Lui, de oriunde de pe pământ sau din văzduh. Amin
**„Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit,
Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor.
Şi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului! Şi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu.”
* Apocalipsa 5;13
**idem 19; 7-9
Bine ziceti , doamnă Gabriela !
este a doua tradare aceasta conformare a patriarhiei !
Ierarhii au stiut sa isi manifeste puterea de ” stăpâni ” cand au prigonit preotii marturisitori…si acu nu mai au putere sa ridice toiagul arhieresc impotriva autoritatilor care n-au nicio putere in Biserică !
is niste mămăligi ( Dumnezeu sa ma ierte) …
De ierarhi nu ne mai mirăm
De la ei nu mai avem ce sa asteptăm ,
Odată ce au dat mâna cu erezia,
Le-a luat Domnul si intărirea !
( ei nu mai pot cânta :
„Iubite-voi ,Doamne, vârtutea mea… Domnul este întarirea mea, si scaparea mea si izbavitorul meu…”)
Si cred ca nici indemnul Sfântului nu l-au auzit ,
poate le zice cineva :
https://marturieathonita.ro/wp-content/uploads/2020/04/Rug%C4%83ciuni-c%C4%83tre-Sf%C3%A2ntul-Nichifor-cel-Lepros-ocrotitor-%C8%99i-izb%C4%83vitor-%C3%AEn-vremea-epidemiei-cu-coronavirus.jpg
„Avertizați pe toți creștinii să se roage mie, în mod repetat. Să citească și slujbele. Există un leac și acesta este Sfânta Împărtășanie. Există și o plantă medicinală, cimbrul, care ucide viruși. Și în orice caz, asigurați-vă că vizitați casa lui Dumnezeu în acest moment dificil, deoarece nu există contagiune acolo și nimeni nu poate fi infectat.
https://ro.asceticexperience.com/2020/03/29/sfantul-nichifor-leprosul-apare-in-bulgaria-si-da-leacul-pentru-coronavirus/
Doamna Gabriela, situatia este similara si in celelalte tarii ortodoxe