O atitudine fermă, puternică, împotriva ereziei, care bântuie acum în Biserica Ortodoxa, este prezentă în acest comunicat al Sinodului BOM, condus de Mitropolitul Vladimir.
Aceasta este adevarata iubire faţă de aproapele, nu cea recitată în fraze propagandistice cu ocazia diverselor pastorale si predici, prin care înaltul cler al BOR încearcă să ameţească oamenii simpli, credincioşi naivi, care nu au habar ce se întamplă lângă ei. Atunci când nu sunt ocupaţi cu iubirismul umanist, propovăduit în satanicul organism CMB, arhipăstorii noştri şi clerul ascultător promovează politica nedemnă a compromisului, tăcerii şi dezertării care îi face în final complici ai agresorilor, aflaţi la conducerea Patriarhiei Constantinopolului, sau autorilor schismei din Ucraina.
„Nu ştiţi oare ca prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş lui Dumnezeu” (Iacov 4, 2-4)
Prin conștiința martirică și mărturisitoare care caracterizează viața Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți trebuie să ne întărim în zilele noastre, în fața furtunii ereziei ecumenismului și a nepocăinței papismului, care în mod demonic impune să i se închine toți, așa cum din păcate, de multe ori în trecut și foarte pe față astăzi, fac mulți dintre ierarhii și arhipăstorii noștri, care încearcă să ne înspăimânte, să ne calomnieze, să ne prigonească, să ne reducă la tăcere. Ne regăsim în suferinţa fraţilor noştri ortodocşi ucrainieni, demni şi tari în aceasta cumplită incercare, alături de clerul credincios şi Preafericitul Mitropolit Onufrie.
Acum, când avem de-a face cu erezia ecumenistă, despre care încă oamenii nu conştientizează că este erezie, trebuie ca toţi cei cu sfântă nelinişte pentru Dreapta Credinţă să îi păzim pe oameni să nu se molipsească de erezie, iar pentru suferinţele, pentru crucea pe care o purtăm în viaţa noastră, să îi mulţumim lui Dumnezeu, căci aşa El ne fereşte de a iubi lumea aceasta. ,,Căci dacă cineva iubeşte lumea aceasta, atunci urăşte pe Dumnezeu’’, ne spune Sfântul Ioan Teologul (I Ioan 2, 15). „*Adevărata societate o reprezintă unirea omului cu Dumnezeu. Iar apostazia omului, însoţită de experierea vicleniei demonului constituie antisocietatea.”
O frumoasă rugăciune către Domnul Iisus Hristos, a Sf.Grigorie Palama, pentru reconcilierea tuturor celor care duşmănesc spre vindecare şi pace, care să alunge boala urii şi a corupţiei de la trupul Bisericii lui Hristos:
„*Mă rog Ţie să dezlegi vechiul blestem şi să reînnoieşti firea noastră, spălând chiar acum murdăria ce i-a acoperit pe aceştia din cauza nebuniei lor şi să-i cureţi de ocară, zidind de îndată duhul dreptăţii în cele dinlăuntru ale lor şi să le dăruieşti pocăinţă până îi vei mântui. Liberează-i din lanţurile urii, împacă-i şi-i uneşte. Fă-i să trăiască în pace şi înţelegere pentru tot restul vieţii lor. Dă-le ascultare şi bunăvoinţă în fapte şi cuvinte cu care sunt datori dumnezeieştilor noştri împăraţi, cărora Tu le-ai dat dreptul să conducă pe pământ şi care sunt îndatoraţi Sfintei Tale Biserici şi nouă, care doar prin Mila Ta cea Sfântă stăm dinaintea lor. Fă ca împăraţii, conducătorii, păstorii şi păstoriţii, aţintindu-şi privirea către un singur lucru, spre Voia Ta cea Sfântă şi călăuzindu-le paşii, să poată afla tot binele acum şi să ajungă la fericirea cea veşnică. Amin“ (HIEROTHEOS, MITROPOLIT DE NAFPAKTOS, “Sfantul Grigorie Palama Aghioritul”, Editura Bunavestire, Bacau, 2000).
Dr. Gabriela Naghi
*În etapele în care este rob sau slugă, omul participă la desăvârşirea lui Dumnezeu prin părtăşia de harul curăţitor, luminător şi îndumnezeitor al Tainei Crucii care curăţeşte patimile şi luminează şi sfinţeşte omul întreg, făcând posibil, prin împreună lucrarea omului (sinergie) ascultarea până la moarte de voia lui Dumnezeu, prin care harul lui Dumnezeu transformă această supunere egocentristă în iubire altruistă şi, prin urmare, omului îi este dăruită îndumnezeirea, devine colaborator şi prieten al lui Dumnezeu, frate şi împreună stăpânitor prin har cu Hristos şi fiu adoptiv al Fecioarei.
Fără improprierea Tainei Crucii şi a Învierii, prin care omul este curăţit, luminat şi primeşte îndumnezeirea şi astfel, transcende egocentrismul şi iubirea de sine care sunt înrădăcinate în frica sa de moarte, este imposibil pentru vreun om ca să dobândească părtăşia la iubirea îndumnezeitoare a lui Dumnezeu prin care el devine prietenul lui Dumnezeu.
Trebuie accentuat următorul aspect: crucea, care este asumată de fiecare următor al lui Hristos, nu reprezintă, aşa cum mulţi cred, diversele probleme pe care omul le întâlneşte în viaţă. Dimpotrivă, crucea este o încleştare activă pe care fiecare credincios şi-o asumă pentru a păstra până la moarte ascultarea faţă de voia lui Dumnezeu, prin care ajunge la îndumnezeire.
Mântuirea fiinţelor umane nu constă doar în răstignirea Domnului pentru ele şi în dobândirea roadelor Jertfei de pe Cruce pentru satisfacerea dorinţelor de fericire. Dimpotrivă,fiecare credincios ar trebui să se răstignească pe sine nu din obligaţie, ci din propria voinţă, întocmai precum Hristos, fiindcă doar prin această dorită răstignire de sine se ajunge la participarea la Taina Crucii, prin care omul este transformat dintr-o fiinţă egocentristă în prieten al lui Dumnezeu şi dumnezeu prin har.
Ne-am ingradit, rastingnindu-ne ascultarea de cei trufasi, de invataturile lor mincinoase, ascunse sub numele si infatisarea invataturii crestine, caci nu dorim sa ne impartasim de duhul viclean al inselarii . Potrivit cuvintelor Mântuitorului, unul din cele mai uimitoare lucruri care se vor petrece în zilele din urmă este că atunci „stelele vor cădea din cer” (Matei 24, 29). După tâlcuirea Mântuitorului Însuşi, aceste „stele” sunt Îngerii Bisericilor, cu alte cuvinte, Episcopii (Apoc., 1, 20). Decăderea religioasă şi morală a episcopilor este, aşadar, unul din cele mai caracteristice semne ale zilelor din urmă, la care suntem martori acum.
Căderea episcopilor este înspăimântătoare îndeosebi atunci când ei se depărtează de învățăturile de credință sau, aşa cum zice Apostolul, când „voiesc să strămute Evanghelia lui Hristos” (Gal. 1, 7).
„Voi știţi că, chiar dacă sînt foarte puţini cei ce stăruiesc în Ortodoxie şi în evlavie, aceștia sînt Biserica, iar autoritatea şi conducerea așezămintelor bisericești rămîne cu ei”.[Sfântul Nichifor al Constantinopolului ]
Cum aminteşte Sfântul Iustin Popovici, la începutul vieţii Sfântului Fotie: „Părinţii noştri theofori [purtători de Dumnezeu] care în Biserica lui Dumnezeu au rânduit tot lucrul după placul lui Dumnezeu, ne-au lăsat ca sfântă moştenire această învăţătură pe care au primit-o de la Cel Preaînalt şi pe care au transmis-o Sfinţii Apostoli: că nu există virtute mai înaltă ca mărturisirea şi apărarea Adevăratei Credinţe Ortodoxe…
De fapt, Adevărul este Dumnezeu Însuşi, iar pentru noi, oamenii, dragostea şi mărturisirea acestui Adevăr Dumnezeiesc – în care stă Adevărata Credinţă a Bisericii – este eliberare, mântuire şi luminare” (Sfântul Fotie, Opere Trinitare, I, Paris, 1989, p.19).
*Pr.Prof.Univ.Dr. Ioannis Romanides: TAINA CRUCII
Textul este folositor, doamna Naghi! Ironic e ca insusi acest Romanides ar merita titlul de eretic avand in vedere faptul ca neaga invatatura Bisericii in favoarea teoriei evolutioniste si a negarii oricarui fel de analogie intre lucrurile create si Dumnezeu.
Iertati, nu am cunostinta de aceste lucruri Daca puteti oferi un link, pentru credibilitate, desi ma indoiesc.
Eu fac vorbire de acel ,Parinte Profesor , nebun din dragoste pentru Hristos, urmator al Sf.Grigorie Palama si luptator neintrecut impotriva rationalismului teologic, unul din marii teologi ai epocii contemporane, neînfricat Proroc al zilelor noastre care, ca un alt Ilie, a denunțat, fără teamă și sfidând moartea, închinările la dumnezeii străini din chiar lăuntrul „noului Israil”…
Cred ca am vreo doua link-uri. Pe unul il stiu, pe celalalt trebuie sa il mai caut:
https://souloftheeast.org/2016/10/26/analogy-of-being-atheism-the-logoi-romanides-refuted/