Sfântul nostru drag, Gheorghe, era ostaş în armata împăratului păgân Diocleţian. Faptul că era creştin a rămas tăinuit, o vreme. Când s-a aflat că este slujitor al lui Iisus Hristos, a fost dus în păgânească adunare şi acolo a mărturisit cu bărbăţie: ,,Până când, o, împărate, şi voi, domni şi sfetnici, care sunteţi rânduiţi pentru îndreptarea legilor bune şi a judecăţilor celor drepte, porniţi mânia voastră asupra creştinilor şi înmulţiţi nebunia voastră, întărind hotărârile celor fără de lege şi judecăţile cele nedrepte, dându-le asupra oamenilor nevinovaţi, care n-au făcut nimănui strâmbătate? Pentru ce-i prigoniţi şi-i chinuiţi pe creştini, silind spre a voastră păgânătate – întru care petreceţi nebuneşte – pe aceia, care au învăţat a ţine bine Sfânta Credinţă? Pentru că idolii voştri nu sunt dumnezei, deci nu vă amăgiţi cu minciunile, căci Hristos este Unul Dumnezeu şi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatăl; şi toate s-au făcut prin El şi cu Duhul Lui Cel Sfânt toate s-au alcătuit. Deci ori singuri să cunoaşteţi adevărul şi să vă învăţaţi Dreapta Credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de Dreapta Credinţă să nu-i tulburaţi cu nebunia voastră!’’
Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul într-o zi de 23 aprilie.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu a încetat a lucra binele nici după moartea lui. Cărţile noastre bisericeşti ne istorisesc multele minuni ce s-au săvârşit prin acest Sfânt bineplăcut lui Dumnezeu. Se spune că un mahomedan a intrat într-o biserică la vremea citirii pravilei. A văzut un preot stând înaintea icoanei Sfântului Mucenic Gheorghe, citind rugăciuni în taină. Atunci a vorbit rău-credinciosul celor de un neam cu el: ,,Vedeţi pe acest nebun ce face? Se roagă la scândură. Aduceţi-mi un arc şi o săgeată, să săgetez scândura aceea’’. Încordând arcul a slobozit săgeata, dar aceasta nu s-a dus spre icoană, ci în înălţime şi căzând, a rănit mâna acelui nesăbuit, încât grea durere îi pricinuia. Preotul i-a vorbit cu înţelepciune, învăţându-l că se închină lui Dumnezeu şi nu scândurii. Ca să cunoască puterea lui Dumnezeu, l-a sfătuit să ia la sine icoana Sfântului Mucenic Gheorghe şi din candela ce va arde în faţa ei să ia ulei şi să-şi ungă mâna. Cu bunăvrerea lui Dumnezeu s-a vindecat şi a cunoscut minunile pe care le săvârşeşte Dumnezeu prin Sfinţii Lui, care sunt pe tot pământul. A cerut să fie botezat, lucru care s-a petrecut în puterea nopţii, de frica mahomedanilor păgâni, care ucid fără cruţare pe cei care părăsesc reaua şi deşarta lor credinţă.
Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preabunul Dumnezeu să Se milostivească spre noi, cei păcătoşi (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 274-300).
Nota. Cu toate ca Slujba Sfantului Mare Mucenic Gheorghe nu se savarseste marti, precum arata cartile bisericesti, socotesc potrivit sa nu lucram in aceasta zi, precat sta in puterile noastre.
Presbiter Iovita Vasile
23 Aprilie este Ziua încoronării Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtatorul de Biruinta, cu aura veşnică a sfinţeniei.
Mucenicia pentru Hristos a acestui iubit Sfant Mucenic este fara seaman.
I-au străpuns pântecele cu o suliţă de fier. Apoi l-au pus pe o roată de fier – care de jur împrejur, pe coroană, avea unghii ascuţite -, au lăsat roata să se rostogolească într-un loc povârnit, iar trupul Sfântului se tăia; i se sfâşiau cărnurile şi valurile de sange adăpau pământul. După aceea, l-au încălţat cu încălţăminte de fier cu cuie , inrosite in foc şi l-au obligat să păşească. Apoi l-au aruncat într-o groapă cu var, ca să se topească. Dar şi varul l-a biruit şi încălţămintele de fier le-a biruit şi toate le-a biruit, cu ajutorul Imparatului Hristos. A fost bătut cu vine de bou, i s-au pus lespezi de piatră pe piept, a fost aruncat in mare cu o piatra de gat, dar sfantul a ramas neclintit in credinta sa pentru Hristos.
Caci a spus Hristos: „Nu vă temeţi! Veţi călca peste şerpi şi peste scorpii şi nici un fir de păr din capul vostru nu va cădea, dacă nu vrea Dumnezeu” (vezi Luca 10, 19; 21, 18; Matei 10, 29).
In afara Cezareii era un templu idolesc plin de statui, unde l-au dus pe Sfântul Gheorghe, ca să jertfească idolilor. El i-a privit cu faţa sa îngerească şi a spus cu glas mare: În numele lui Iisus Nazarineanul vă întreb: Statui şi idoli, ce sunteţi? Şi ei au răspuns: Nu suntem dumnezei, suntem demoni! Apoi, Sfântul şi-a făcut rugăciunea şi imediat un cutremur a zguduit întregul templu, au căzut jos statuile şi s-au făcut bucăţi şi praf. Multe minuni a facut Sfantul Mare Mucenic Gheorghe in viata sa si dupa sfarsitul sau martiric.
A inviat un mort dintr-un mormant si a ucis cu sulita si crucea sa, un balaur, o fiara care pazea o fantana cu apa buna.
În zilele noastre există o altă fiară, mult mai rea decât cea pe care a ucis-o Sfântul Gheorghe. Iar fiara cea mai rea care îneacă întreaga omenire şi ameninţă cu cea mai mare distrugere… este ateismul, materialismul ateu.
Cu aceasta fiara s-au luptat Mucenicii, Martirii si Marturisitorii acestui neam romanesc insangerat, din temnitele comuniste si cumplitele lagare ale mortii, demni urmasi ai Sf.Mare Mc.Gheorghe.
Avem şi noi fiara noastră, adică patimile şi răutăţile noastre. Cine este liber de acestea? Înainte! Să ridicăm război împotriva acestor fiare lăuntrice! Cine se războieşte, acela îşi învinge cu ajutorul lui Hristos patimile, acela se face un vrednic următor al Sfântului Mare Mc.Gheorghe.
La Biserica din Lidda (actualmente Lodd, în sudul oraşului Tel Aviv) se păstrează mormântul Sfântului Gheorghe, candela sa din care se miruiesc pelerinii și lanțurile de fier cu care marele mucenic a fost legat în temniță. Crucea Sfantului Gheorghe a devenit, simbolul steagului Angliei, iar in timp, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a devenit ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei şi Serbiei.
„Sfantul Gheorghe este patronul Armatei Romane. Iata cat de cinstit era Sfantul la noi, incat si Sfantul Stefan cel Mare l-a avut ca ocrotitor. Un drapel trimis de Stefan la Man. Zografu, in Sfantul Munte, il are infatisat pe Sfantul Gheorghe omorand balaurul. Iar pe steag se gaseste aceasta inscriptie:
O luptatorule si biruitorule, mare Gheorghe, in nevoi si in nenorociri grabnic ajutator si cald sprijinitor, iar celor intristati bucurie nespusa, primeste de la noi aceasta rugaminte a smeritului tau rob, a domnului Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domnul Tarii Moldove, pazeste-L pe el neatins in lumea aceasta si in cea de apoi, pentru rugaciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca sa te preamarim in veci, Amin. Si aceasta a facut-o in anul 7008, adica 1500, la 43 ani ai domniei sale, Io Stefan Voievod, domnul Tarii Moldove.”-Sf.Marturisitor Pr.Gh.Calciu
Rugămintea Sf. Mare Mc. Gheorghe către Împăratul Hristos, împlinită: „O, Domnul meu Iisus Hristos, cu stăruinţă te rog, binevoieşte ca numele meu să tămăduiască pe toţi cei chinuiţi de duhuri necurate, care vor pomeni pe robul Tău Gheorghe! O, Doamne, Dumnezeul meu, fă ca toţi cei care sunt cumpliţi înfricoşaţi la locul de judecată să păşească în pace, dacă pomenesc numele meu; şi să scrii în Cartea Vieţii numele oricui va scrie despre mucenicia mea şi despre patimile pe care le-am îndurat! Dacă cerurile opresc căderea ploii pe pământ, iar oamenii pomenesc numele Dumnezeului lui Gheorghe, cu stăruinţă Te rog, dă-le ajutorul Tău care să le fie grabnic sprijin! O, Dumnezeule al adevărului, de dragul Aceluia pentru al Cărui sfânt nume am pătimit aceste dureri, adu-Ţi aminte de toţi cei care arată bunătate celor săraci în numele meu, şi le iartă lor păcatele pe care le-au săvârşit!” AMIN
Asa neputinciosi cum suntem, să rămânem pururea neclintiţi în credinţă, prin mijlocirile Sfântului Gheorghe, Mucenic al Marii Iubiri, pe care il rugam sa ne ajute in bolile, neputintele, ispitirile si inselarile acestui veac. AMIN
(The Martyrdom and Miracles of Saint George of Cappadocia,op. cit. p. 85-86)
Harnica acasa si la serviciu, harnica atunci cand e vorba sa scrieti si apriga intru apararea Dreptei Credinte. Multumim pentru toata osteneala ce o aratati, de fiecare data.
Sa fie blagoslovit cuvantul Sfintiei Voastre, in veci de veci, drag Parinte Vasile!
Domnul Iubirii sa va rasplateasca jertfa milosarda si sa ne ajute tuturor sa ajungem in aceasta viata la curatire de patimi-luminare -indumnezeire (prin Harul Duhului Sfant), axul comun care sustine Ortodoxia.
Sfintii Părinţi nu sunt interesaţi exclusiv de ce se va întâmpla omului după moarte, ci ceea ce îi interesează în special este ce va deveni omul în viaţa aceasta. După moarte nu există vindecarea minţii (νοϋς), astfel că vindecarea trebuie să înceapă din viaţa aceasta, pentru că «în iad nu există pocăinţă».
De aceea Teologia Ortodoxă nu este nici supra-cosmică, nici futurologistă, nici eshatologică, ci este pur endocosmică. Pentru că interesul Ortodoxiei este pentru omul din lumea de aici, din viaţa aceasta, nu după moarte.
Fie că este cineva ortodox, fie că este budist, fie că este hinduist, fie agnostic, fie ateu, orice ar fi, adică fiecare om de pe pământ are menirea să vadă slava lui Dumnezeu. Va vedea slava lui Dumnezeu în urma sfârşitului comun al umanităţii, la cea de-a doua Venire a lui Hristos. Toţi oamenii vor vedea slava lui Dumnezeu, şi, din acest punct de vedere, toţi vor avea acelaşi sfârşit. Toţi vor vedea, desigur, slava lui Dumnezeu însă cu o diferenţă: cei mântuiţi vor vedea slava lui Dumnezeu ca pe o Lumină prea-dulce şi neînserată, iar cei pierduţi vor vedea aceeaşi slavă a lui Dumnezeu ca pe un foc consumator, ca pe un foc ce-i va arde, intrucat de buna-voie s-au lipsit de lumina Lui, chiar din viata aceasta.(Sf.Simeon Noul Teolog)
Acest fapt, că toţi vor vedea slava lui Dumnezeu, este un eveniment adevărat şi aşteptat. A vedea cineva pe Dumnezeu, adică slava Sa, Lumina Sa, acesta este un fapt care va avea loc fie că vrem fie că nu. Trăirea acestei Lumini va fi diferită la unii faţă de ceilalţi. Dacă cineva nu ajunge la starea de luminare parţială, în viaţa aceasta, nu poate să-L vadă pe Dumnezeu ca Lumină nici în viaţa aceasta, şi nici în viaţa cealaltă .
Dacă omul nu-L vede pe Hristos în această viaţă cel puţin prin simţirea duhovnicească, nu-L va vedea pe Tatăl, adică Lumina lui Dumnezeu, nici în cealaltă viaţă.
Aşa cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, păcătoşii vor trăi “existenţa cea pururea cumplită (άει φευ ειναι)”, în timp ce drepţii “existenţa cea pururea bună (άει ευ ειναι)”», care ii face pe acestia din urma, partasi lui Dumnezeu, in comuniune cu Dumnezeu.
Adaptare text dupa: Protopresbiter Prof. Univ. Dr. Ioannis ROMANIDES-Ortodoxia nu e religie