Ieroschimonah Paisie Prodromitul: ,,Unirea Credinței” sau ,,Unitatea Credinței”

Schimbarea mai nouă ce s-a facut in ultimul timp in cadrul Sfintei Liturghii, este o schimbare in sens ecumenist, care loveste direct in Unitatea Sfintei Biserici Universale Ortodoxe si care de fapt a schimbat Crezul Sfintei noastre Biserici, care crede :”Intru Una Sfanta, Soborniceasca(Universala) si Apostoleasca Biserica”. La prima vedere nu pare o schimbare de fond, fiindcă suntem datori a ne ruga pentru „unirea credintei „așa cum se rostește in ectenia mare la începutul sf. Liturghii ,”pentru bunăstarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor” ca „toti sa fie una” intr-o singura Credinta, cea adevarata și pentru că și ereticii sa se întoarcă la dreapta credință, dar nu unindu-ne ereticii in sens ecumenist așa cum învață crezul ecumenist, care a fost aprobat la Creta in 2016. Fiindcă vedem ca altul este scopul acestei schimbării, in cadrul Sfintei Liturghii și anume în Creta 2016 s-a spus ca Biserica si-a pierdut Unitatea, adica credinta nu mai este Una, si fiecare „Biserica” are o parte de Adevar , iar prin „unire ” ei inteleg refacerea ” Unității pierdute a Bisericii”, care acum este divizata și de aceia au schimbat și termenul de „unirea credinței” și ultima ectenie a cererilor ,dinainte de Tatăl nostru, cu unitatea credinței.

Mai jos vom arata de ce este greșită aceasta schimbare,in primul rand, fiindcă nu cadrează cu învățătura Ortodoxă despre Biserica și apoi fiindcă nu este locul lui potrivit acolo în Sfânta Liturghie. Deci in primul rand intelesul termenului de „Unitate” in sens ecumenist, care a fost introdus la sfârșitul Sfintei Liturghii, este potrivit Declaratiei de la Toronto din 1950, semnata si de Bisericile Ortodoxe, acela că: „nici o biserica, nu este obligată să recunoască că alta biserica deține adevărul absolut ” și deci nici Biserica Ortodoxă nu poate să aibă pretenția ca detine Adevarul Absolut și numai unindu-se cu celelalte „biserici” pot sa ajunga la adevarata „Biserică”. Iata ecumenismul fara masca și înțelesul lor de unitate a Credinței la care trebuie sa ajungem, pe care il propovaduiesc episcopii semnatari la Creta. Deci aceasta inseamna „unitatea” ecumenista, pentru care se roaga mai de curand, la Sfânta Liturghie si nu „unirea credintei „cum a fost până acum. Am arătat la început că este schimbat în sens ecumenist, nu cum spunem noi, de revenire a ereticilor la Dreapta Credință. Biserica se roaga pentru buna starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici (Ortodoxe ) și pentru unirea tuturor”. nu pentru unitatea tuturor, deoarece prin unire în aceiași credința se ajunge la unitate și nu invers.de aceia ei vor se refacă „Unitatea pierduta a Bisericii” ,dar nu prin unire în aceiași credința ,ci pornind de la o premiza greșită ,că unitatea Bisericii S-a pierdut.

De de ce „unirea Credintei” din sf. Liturghie din punct de vedere dogmatic este termenul potrivit iar Unitatea Credintei este greșit am arătat mai sus acum vom arăta că și din punct de vedere practic este greșit. Sf. Sofronie Saharov de la Essex spune ca „Unirea Credintei” inseamna unirea noastra cu Dumnezeu prin credinta dreapta in Iisus Hristos și nu unitatea sub aspect doctrinar și canonic al Bisericii, ci acela al unirii fiecărui credincios cu Dumnezeu prin credință dreapta și fapte bune, adică al trăirii duhovnicești și morale care se împlinește prin împărtășirea cu vrednicie cu Preacuratele Taine, așa cum de fapt și arată și ectenia mai departe :”și împărtășirea Duhului Sfânt cerând „.Acesta este înțelesul adevărat al termenului „enothita ” din limba greaca,de unire sau împlinirea a credinței noastre prin împărtășirea cu Sfintele Taine , și nu înțelesul de unitate ,fiindcă credința care este Una adevărata noi am marturisit-o odată ,înaintea Epiclezei ,iar cei ce nu au inca aceiasi credința ,nu au ce căuta la Sf. Liturghie ,nici nu pot sa se împărtășească cu Hristos în Sfintele Taine. Credința nu se înțelege doar că dogma ,ci ea se trăiește efectiv sau se împlinește în sf. Liturghie . Noi numai așa ajungem la „Unitate” unindu-ne cu Dumnezeu și unindu-ne între noi ,prin Duhul Sfânt. Numai unirea noastră cu Dumnezeu și unirea între noi în aceiași credința duce la unitatea Credinței,nu unitatea fals înțeleasă de tip scolastic ,fara fond și trăire duhovnicească.

Prin unirea personala cu Dumnezeu ,prin credința dreaptă ,ajungem la unitate în credința ,daca privim lucrurile mai adânc din punct de vedere al trăirii credinței,dar daca ne referim la credința doar că la un concept abstract ,niciodată nu vom ajunge la unitatea credinței,fiindcă credința este un dar, dumnezeiască nu e un concept omenesc ,care nu poate fii înțeles doar cu mintea noastră slabă ,ci trebuie experimentata ,trait ăprin Duhul Sfânt in Biserica. Deci noi ne rugam pentru „unirea credintei „,in vederea împărtășirii cu Duhul Sfânt prin Sfintele Taine ,fiindcă unitatea Credinței , am marturisit-o deja mai înainte în Crez, iar dacă ne mai rugam pentru unitatea credinței ,după sfințirea Sfintelor Daruri , inseamna ca noi nu am ajuns încă la Credinta cea Una si marturisim ca suntem intr-o erezie sau schisma si astfel nu ne impartasim cu vrednicie cu Sfintele Taine si suntem inafara Bisericii.

Dar ,sa zicem, ca prin „unitatea Credintei” noi înțelegem ,cum comentează unii,că ne rugăm ca sa rămânem în credinta cea dreaptă și Una a Bisericii, dar nici aceasta interpretare nu se potrivește în acest context ,fiindcă cuvântul „enothita” in limba greaca are mai multe înțelesuri iar în ectenia de fata el nu are înțelesul de unitate, ci de unire a noastră cu Dumnezeu prin credință pe care am marturisit-o mai înainte în Crez și nicidecum înțelesul de unitate a credinței în general, pe care se presupune că o avem .â

Unii spun că aici ne rugăm pentru „unitatea credinței „la care trebuie sa ajungem, ca stare duhovnicească neclintită in credința ,a barbatului desavarsit ,după cum spune și sf. Ap. Pavel , pentru a ajunge” la măsura vârstei deplinătăți lui Hristos ,la starea bărbatului desăvârșit ” ,dar nici aceasta interpretare nu se potrivește contextului in care ne aflăm, deoarece la această stare se ajunge doar prin Credința lucrătoare în Hristos și prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului și nu printr-o cunoștință la nivel mental ,teoretic fiindcă aceasta singură ,fara harul lui Dumnezeu poate doar sa ne inducă o falsă duhovnicie și cunoștință ,tocmai ceia ce căuta ecumeniștii ,nu unitatea in Adevăr ,in credința Adevărată ,ci o falsă unitate. Unitatea credinței se poate înțelege în acest context ,daca facem abstracție de înțelesul ecumenist al cuvântului ,considerând că scopul credinței este unirea cu Dumnezeu
prin Împărtășirea cu sf. Taine , daca folosim „unitate” in loc de „unire” că prin Împărtășanie, putem sa ajungem una cu Dumnezeu după Fiinta ,nu după har ,prin energiile necreate ale Duhului Sfânt, căzând astfel în erezia panteismului .In aceasta ereziie au căzut catolicii,care confunda energiile necreate al Duhului Sfânt care lucrează în Biserică prin Sfintele Taine ,cu însăși Ființa lui Dumnezeu,deoarece ei consideră Duhul Sfânt ,nu ca o Persoană Dumnezeiasca distinctă ,ci mai mult că o energie comuna a Tatălui și a Fiului, denaturând și confundând astfel lucrarea Duhului Sfant in Biserica prin energiile necreate,cu însăși firea Dumnezeiască comuna celor Trei Persoane a Sfintei Treimi.

Aceasta confuzie și erezie a combatut-o sf. Grigorie Palama ,atunci când vorbește despre erezia „Filioque ” care amesteca însușirile personale ale fiecărei Persoane a sfintei Treimi , cu ființa lui Dumnezeu ,socotind pe Duhul Sfânt că pe o energie comuna a Tatălui și a Fiului ,micșorând astfel lucrarea Duhului Sfânt in Biserica,socotindu-l subordonat Tatălui și Fiului (erezia subordinaționismului) ,lipsind pe Duhul Sfânt de lucrare și sfințire în lume,fiindcă dacă Duhul Sfânt purcede din Tatăl și din Fiul ,el nu are putere proprie de lucrare și sfințire ,ci este subordonat oarecum celorlalte două Persoane Dumnezeisti ,iar noi nu ne împărtășim de lucrarea harului prin energiile necreate ale Duhului Sfânt ,ci de însăși ființa Dumnezeiasca ,comuna Tatălui ,Fiului. Catolicii că sa îndrepte cumva aceasta confuzie,fara sa renunțe la Filioque ,au inventat un „duh sfânt creat” care lucrează în falsele lor Taine,dar care nu-i indumnezeiește și nu mântuiește și nu-i sfințește,fiindcă e creat,căzând astfel și-n erezia lui Macedonie ,care hulea pe Sfântul Duh ,ca fiind creatura. Deci iată câte erezii pot să apară prin adăugarea unui cuvânt în Crez ,pe care Biserica l-a dat anatema prin Sinodul de la 871 a Sf Fotie al Constantinopolului și al Papei Leon și
de aici și falsa înțelegere de unității credinței ,înțeleasă doar că o unitate exterioara ,nu pe o dreapta mărturisire in Adevăr ,așa cum a invatat-o Biserica dintotdeauna ,ci ca o unitate văzută cu Papa ,cu o creatura ,nu cu Dumnezeu.

Așadar prin unirea cu Dumnezeu prin SfinteleTaine , putem ajunge la acea stare desăvârșită a credintei noastre ,”la starea bărbatului desăvârșit” ca trăire a dogmei credinței ,nu la o unitate falsa fara Hristos ,la care vor sa ajungă ecumeniștii. Aceasta unitate o avem doar in Biserica lui Hristos care este Sfântă, Soborniceasca și Apostolească ,fiindcă Unul este Capul ei ,Iisus Hristos iar noi suntem madularele Bisericii in parte, dar toți formăm un Trup,care este Trupul lui Hristos,Biserica. Unitatea interpretată în sens de unirea a noastră cu Dumnezeu în Duhul Sfant prin împărtășirea cu sfinte Taine ,acesta este sensul adevărat al termenului „enothita ” din limba greaca ,in aceasta ectenie ,de aceia traducătorii Sf.Liturghii in limba romana ,l-au tradus ca atare.

Ereticii au pierdut unitatea credinței ,deoarece au pierdut pe Hristos Adevărul, prin mărturisirea unei credinte false, au pierdut astfel și pe Duhul Sfânt ,de aceia ei caută unitate falsa, exterioara ,unitatea cu credința Papei, așa cum afirma ereticul Papa Francisc:” ca prin ecumenism nu se urmărește deloc schimbarea cultului sau a „Bisericii”sau „sa trecem de la o „biserica”la alta”, ci sa fim uniti doar in „credinta”. Care credinta? Ortodoxă nu are cum sa fie ,deoarece ei nu renunță la credința lor eretica ,că sa accepte Crezul de la Niceea ,ci o credința falsa, omenească și eretica adică ecumenista, in care fiecare va ramane in „biserica” lui ,sau mai bine zis in rătăcirea lui ,doar numai sa recunoasca ca si credinta celuilalt e buna sau in viziunea lor că Papa este Capul Bisericii, nu Hristos.

Această e credinta ecumenista a lui Antihrist, unitatea in diversitate dar uniți toți cu Papa, care zic ei,este garantul unității Bisericii, nu Hristos și Credința de la Niceea . Pentru aceasta au semnat 10 Patriarhi si aproape 160 pseudo- episcopi, la pseudo-Sinodul din Creta din 2016, in baza căruia s-au recunoscut că există și alte „Biserici” neortodoxe, dar care se numesc pe sine Biserici ,recunoscandu-le denumirea istorică de „biserici” și așteptând precizarea liniei lor ecclesiologice in vederea unirii cu ele. Deci baza dogmatica a unirii cu ereziile au fost trasate, adică ceia ce a fost mai greu a trecut , recunoașterea ereziilor, ca făcând parte din Biserica lui Hristos,restul constituind o formalitate si o adaptare la formele de cult specifice fiecărei erezii . Deci practic asistăm la o dizolvare a Bisericii, pe care o vedem deja prin relativizarea Sfintelor Canoane in privința Spovedaniei și Împărtășaniei, fara canon și fără dezlegare ca la eretici, prin rugăciunile comune cu ereticii și căsătoriile mixte, prin preluarea diferitelor forme de misticism fals pietist de la protestanți și catolicii, prin false vedenii și minuni nu prin trăirea autentică în evlavia ortodoxă , transformând credința într-o forma de magie și îndeplinirea dorințelor imediate ale omului,într-o religie a marchetingului. Aceasta este erezia ereziilor și lepădarea cea mai de pe urma care scrie in Sfânta Evanghelied, și pe aceasta erezie o promovează și episcopii BOR , prin rugăciuni comune și prin semnarea și acceptarea actelor Sinodului din Creta 2016 .

Aceasta erezie a numit-o pr. Dumitru Staniloae si Sfantul Iustin Popovici , „erezia ereziilor și trebuie sa fugim de ea cu toată puterea departandu-ne de episcopii și preoții care au schimbat CREZUL ECUMENIST din Creta și să nu ne rugăm, pe cât se poate, nici să ne împărtășim unde sunt pomeniți episcopii care au semnat la Sinodul eretic și la Sinodul BOR, din octombrie 2016,unde au luat act de Sinodul eretic, că de unul ortodox, sau i-au spus :”Mare și Sfant”. Dar nici Mare nu a fost ,fiindcă nu a luat parte la el toată Ortodoxia, nici Sfânt, de vreme ce a aprobat dogmele eretice a teoriei ramurilor și a Bisericilor nedepline. De aceea termenul de unirea credinței în înțelesul lui adevărat ,a fost înlocuit în toate versiunile noi ale Sfintei Scripturi ,începând cu anul 1920 încoace și apoi și în Sfanta Liturghie ,tocmai pentru a sugera ideea ,că noi nu avem credință cea adevărată ,ci că sunt și alte credințe adevarate.

Noi știm că credința cea adevărată S-a predat odată și pentru totdeauna sfinților ,in Biserica lui Dumnezeu Ortodoxă iar ceilalți au schimbat-o și au stricat-o. Sf. Apostol Pavel zice, ca daca cineva aduce alta invatatura inafara de ceea ce a invatat Biserica, sa fie anatema, iar numai ceia ce învață Biserica Ortodoxă este conformă cu Sfânta Scriptura și cu Învățătura Sfinâilor Apostoli. Ereticul este de sineși osandit, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel , inainte de a fi caterisit si nu trebuie sa avem impartasire cu el ,fiindcă ne osândim la iad ,impartasindu-ne cu un fals Hristos, nu cu Cel adevărat, chiar daca aceștia nu sunt osândiți nominal de Biserica, trebuie sa fugim de ei ,așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur ,că trebuie „să cercetăm conștiința preotului ,daca este ortodox si așa să ne împărtășim cu el” dar mai ales de cei ce cu capul descoperit învață erezia și de cei care se roagă cu ereticii și le permit sa slujească in Biserica cele preotesti ,așa cum spun Canoanele 45 și 46 Apostolice. Așa și noi numai rugandu-ne cu cel care învață o erezie ,chiar daca el este în Biserică ,necaterisit nici afurisit încă ,el este înafara Bisericii prin erezie ,iar noi ne împărtășim cu erezia lui și de osândă lui ,daca rămânem în comuniune cu el.

Nu este alta cale de mântuire decât Ortodoxia,celelalte sunt cai greșite ,false și nemantuitore. Ecumeniștii sunt lupii imbracati in piei de oaie, frați mincinoși ,care una spun și alta fac,pentru câștig urat și slava de la oameni, după cum spune și Sfântul Ioan Iacob . Aceștia sunt cei ce au aprobat Botezul prin stropire și turnare că valid in Biserică Ortodoxă și au admis tainele Catolicilor și protestanților ca valide in Biserica (Balamand 1992), drept urmare se împărtășesc și cu catolicii și protestanții fara sa fie botezați sau cununați in Biserică Ortodoxa ,devenind și ei eretici ,că și cei pe care ei ii aprobă. Ei sunt cei care au vândut Ortodoxia, pentru niște ziduri goale de pseodo-biserici, facandu-se ei pereți văruiți și morminte varuite. Această o numesc ei dragoste sau iconomie dar ea este lepădare de Ortodoxie și de aceia nu trebuie sa mai mergem la bisericile unde sunt pomeniți acești pseudo-episcopi trădători și eretici ,nici să ne rugăm cu ei.

Harul se pierde treptat prin erezie și prin comuniunea cu ereticii ,chiar daca nu sunt inca caterisiți și se numesc ei „ortodocși”,după cum spune sf. Atanasie cel Mare in Epistola către un monah ,deoarece erezia te desparte de Hristos chiar numai și printr-o singură încuviințare. Sf. Ignatie Briancianinov spune că cine lauda credința altuia , de fapt se leapădă de credința lui,dar despre cel care se roagă și care se împărtășește cu ereticii ,ce putem spune? Este lepădat de Hristos. Oare vreți să vă împărtășiți cu cei ce s-au lepădat de Hristos? Oare mai este harul cu cei nu mărturisesc drept pe Hristos? Sfinții Părinți spun că nu. Exista doar niste iconomii pentru episcopul care mărturisește pe fata adevărul, care nu a fost la Sinod și spune că Sinodul a fost rau și care pomenește din frica pe Mitropolitul lui eretic, după cum spune Sfântul Teodor Studitul ,fiindcă episcopul are harul preoției deplin și poate să facă iconomie ,până la o vreme ,așa cum a procedat și sf. Chiril cu Patriarhul eretic Nestorie la 429-31,pe care l-am pomenit încă un an de zile ,nădăjduind că el se va îndrepta,dar în același timp scriindu-i scrisori de rugăminte sa revină la dreapta credință.

Așa ar trebui să facă și preoții și credincioșii ,sa protesteze și să scrie scrisori sau să-i mustre pe eretici pe față și apoi daca nu se îndreaptă ,după a doua și a treia mustrare sa se despartă de ei, nu sa stea să aștepte să vina vreun Înger din Cer sa mărturisească pentru ei sau cum clevetesc unii și ne întreabă ,daca am avut vreo descoperire de la Dumnezeu ,oprind pomenirea ereticilor. Acestora nu li se vor arata niciodată nici un semn ,fiindcă semnele au ,fost, Credința S-a dat prin Sinoadele ecumenice ,noi numai trebuie sa o apărăm ,fiindcă semnele se dau celor sinceri nu celor vicleni ,care caută semn din cer. Așadar se mai face iconomie numai pentru preotul care pomenește un episcop mărturisitor și poți să te împărtășești la el deoarece până la condamnarea ereziei și a ereticului ,se aplica și iconomia ,nu teoria vaselor comunicante așa cum rău interpretează unii care au oprit pomenirea , zicând că prin pomenire se întinează și episcopul mărturisitor care pomeneste. Această părere nu e adevărata deoarece întinare există doar atunci când nu mărturisești adevărul de frica sau din interes și te complaci in legătură cu ereticul ,nu când îl dezaprobi pe fata,deoarece oprirea pomenirii este doar o măsură temporara de îngrădire de erezie până când lucrurile vor fi îndreptate de Biserica,nu este ea însăși Sinod ,care sa osândească sau sa caterisească pe eretici.

Deci nu trebuie sa sărim peste prevederile Canonului 15,care nu da voie sa oprești pomenirea decât episcopului care pe fata învață o erezie ,nu și celui care o dezaprobă pe fata, chiar daca acela nu a oprit încă pomenirea. Despre întinare trebuie sa mai spunem că ne întinăm de erezie ,daca ne rugăm sau ne împărtășim cu un eretic ,care este formal încă în Biserică ,nu că Sfintele Taine ar fi întinate ,ci pentru faptul că știm că episcopul este eretic și nu luam atitudine sa îndreptăm lucrurile și pentru aceasta ne osândim in fata lui Dumnezeu ,având conștiința întinată. Așa se înțelege și afirmația sf. Părinți de la Sinodul V ecumenic ,când au zis despre Papa Virgiliu al Romei, care a întinat Sfintele Taine ,prin erezie ,” nu ca pierdere a validității lor „ci că osândă și judecata”, înainte de judecată și osândirea celui în cauză ,așa cum spune Ierom. Evghenie Aghioritul in cartea sa:” Învățătura Sinoadelor Ecumenice despre întinarea prin erezie și Validitatea sfintelor Taine” la pag..242.

Nu vorbim de ereticii deja condamnați și despărțiți de Biserica ,ci de cei ce sunt inca in Biserica. Deci trebuie să fim atenți să nu transformam oprirea pomenirii într-o schisma ,ci sa oprim pomenirea doar celor care o propovaduiesc cu cap descoperit ,dar numai după ce am luat toate măsurile de îndreptare și nu am fost ascultați , nu fiecare după capul lui ,căci altfel vom putea cădea în schisma . Sfântul Teodor Studitul spune tot în Epistola a 47 -a către Navcratie , că nu ne putem împărtășii la preotul care pomenește un episcop eretic ,care a semnat la Sinod ,cu toate că el zice că e ortodox in gândire,deoarece prin pomenire el afirmă că episcopul lui e ortodox, ceia ce nu e adevarat . Sfțntul Teodor Studitul face iconomie cu preotul al cărei gândire este ortodoxă , doar la cantare sau rugăciune și masa comuna ,dar nu și la împărtășire ,adică la Sfânta Liturghie ,până la sf. Impartasanie. Iconomie au făcut și Sfintele Sinoade Ecumenice și chiar locale, Sfinții Parinti cu multi eretici și cu cei ce s-au împărtășit cu ei ,dar după ce s-au făcut un Sinod și a fost osândită erezia și ereticii dar numai după ce s-au pocăit și sau unit cu Biserica , așa nici noi nu putem să facem iconomie la împărtășirea cu ereticii sau cu cei care pomenesc un eretic care nu s-au pocăit și îndreptat ,până nu v-a fi judecat de un Sinod și restabilit in dreapta credință.

Numai cu acei episcopi se poate face iconomie ,care pe fata osândesc erezia ,dar pentru iconomie nu au oprit pomenirea dar noi trebuie să păzim scumpătatea Sfintelor Canoane și a Sfintei Traditii și să întrerupem comuniunea cu ereticii și cu cei ce ii pomenesc ,înainte de judecarea lor ,fiindcă nu știm dacă se va mai face un Sinod Ortodox. Există și pericolul unei false acrivii ,cum am spus mai sus , sa socotim că prin pomenire au căzut toți episcopii in erezie și să spunem că toți care nu au oprit încă pomenirea sunt eretici,indiferent de conștiință și mărturisirea lui și astfel să cădem în schisma prin „teoria vaselor comunicante” ,care se aplica doar când e vorba de comuniunea directă cu un eretic condamnat dar exista și pericolul unei false iconomii ,slujind sau împărtășindu-ne cu unii preoți,care au cuget ortodox,dar fara sa fi oprit pomenirea . Această iconomie trebuie să înceteze ,deoarece nu e după sf. Părinți și S-a făcut pana la o vreme ,in nădejdea îndreptării ,dar se vede că lucrurile nu s-au îndreptat,ci au mers mai spre râu.

Amândouă extremele sunt rele și noi trebuie să rămânem strict in hotarele Canonului 15 și să oprim pomenirea strict la episcopul care a semnat vreo hotărâre de Credința eretica și care învață public o noua erezie ,dar nu și la cei ce învață ortodox și nu au participat la sinodul tâlhăresc și spun că Sinodul este rau ,după cum sunt multe Biserici locale ,care s-au dezis de Sinod ,după 2016 ca Biserica Rusiei, Georgiei, Antiohiei și a Bulgariei . Sa nu ne arogam deci noi putere de Sinod,nici în iconomie dar nici în acrivie ,ci sa stăm in hotarele Sfintelor Canoane ale Sfintei Biserici ,în învățăturile Sfinților Părinți Vasile cel Mare, Sfțntul Atanasie cel Mare, Sfântul Teodor Studitul și alții. Dumnezeu lucrează și prin cei vrednici și prin cei nevrednici ,dar prin eretici știm că nu lucrează,mai ales prin cei ce cu capul descoperit învață o erezie in Biserica.

Poporul din Constantinopol a strigat anatema lui Nestorie ,când a zis că Sf. Fecioara nu este Născătoare de Dumnezeu ,ci Născătoare de Hristos ,adică de om și nu s-au mai împărtășit cu el. Numai așa putem să apărăm credința și să scoatem pe eretici din Biserica ,nu prin nepăsare și indiferența, că așteptăm un Sinod ,sa rezolve aceasta problema. Nu că nu e nevoie de un Sinod ,ci pentru că noi continund să ne împărtășim cu ei și să nu luăm nici o poziție,atunci sigur vom cădea cu toții în groapă și în afara Bisericii. Iconomie au făcut unii din Sfinții mari ,cum au fost Sf. Chiril al Alexandriei ,chiar și după ce l-au osândit pe Nestorie in Sinodul din Alexandria ,in nădejdea îndreptării lui ,dar când a văzut că nu da nici un semn de îndreptare a tăiat comuniunea cu el ,chiar înainte de Sinodul Ecumenic al treilea se la 431. Caci Sfțnta Împărtășanie nu poate să fie și la noi și la eretici ,iar cine spune că și ereticii au Sfinte Taine ,eretic este și el .

Ecumeniștii spun că papistașii nu sunt eretici și nici protestanții ,deoarece ei cred în ânta Treime și botează că și noi în numele Sfintei Treimi ceia ce nu este adevărat ,deoarece ei nu cred in Sfânta Treime
Biserica a primit a primit în unele vremuri și botezul ereticilor că valabil ,cu nădejdea întoarcerii lor la Ortodoxie ,printr-o prea mare iconomie ,așa cum spune sf. Nicodim Aghioritul in Pidalion la comentariile la can.46 Apost. dar trebuie sa ținem cont că pe vremea aceia pe la 1200 sau până la Sinodul de la Florența in 1437 ,la catolici nu era generalizat obiceiul Botezului prin stropire. Așadar despre iconomie se spune prin unele molitfelnice că în privința asta ,sf. Părinți nu au lăsat o regulă precisă cum sa procedăm cu catolicii și protestanții care se întorc ,ci doar au stabilit să se lepede de ereziile lor ,referitor la sf. Treime și celelalte și să nu sa mai boteze ,pentru că sa fie mai ușoară întoarcerea lor la Ortodoxie,dar aceasta a fost din început până când ei încă nu stricasera rânduiala sf. Botez,și mai botezau prin Afundare.

Astfel avem marturii că îndată după despărțirea catolicilor de Biserica la 1054 , ortodocșii ii socoteau eretici pe catolici și ii botezau din nou dar după prigoanele pornite asupra Biserici ,după Sinoadele uniate de la LYON 1274 și Ferrara-Florenta 1435-36 ,au făcut aceste iconomii. Mai tarziu văzând că nu se întorc la Ortodoxie și că din contra se înverșunau mai râu asupra ortodocșilor și au stricat și sf. Botez,Patriarhul Chiril al Constantinopolului ,a hotărât la 1754 ,într-un Sinod local dar aprobat și de ceilalți Patriarhi ortodocsi, rebotezarea catolicilor iar mai târziu Sf. Nicodim a preluat această învățătură și a transpus-o in Pidalion in tâlcuirea Can 46 apostolic,unde zice că botezul prin stropire nu este valabil,cu atât mai mult cu cât e făcut înafara Bisericii.

Deci noi trebuie să urmăm învățăturii sf. Părinți și sf. Canoane ,nu oricăror tâlcuitori sau molitfelnice, care după vremi au fost modificate sau influențate de eretici sau au procedat cu iconomie in anumite vremi ,ci sa aplicam acrivia sf. Canoane. Tâlcuitorul Canoanelor Apostolice, pr. Prof. Nicodim Milas, in tâlcuirea Can 50 apostolic , zice că în Biserică Ortodoxă nu este acceptat ,decât un singur Botez canonic,cel prin trei afundări in numele sf. Treimi ,nu prin stropire sau turnare dar nu e consecvent cu sine când ,zice mai departe :”că în ceea ce privește botezurile celorlalte culte ,in special in biserica romano-catolică , botezul lor este valid,deoarece au preoție canonică și au continuitate apostolică,nefiind condamnați de nici un Sinod cu valoare generala,sau ecumenic „. Aceasta este o afirmație falsa ,deoarece vedem că el se contrazice singur cand zice că botezul prin stropire nu este valabil in Biserica Ortodoxa iar în al doilea așa zisa ” biserica” Romano-catolică este osândită de toate Sinoadele ecumenice ,devreme ce au stricat Crezul Niceo-Constatinopolitan și au fost dați anatema de toate Sf Sinoade Ecumenice și de Sinodul local de la 863 pe timpul sf. Fotie Patriarhul ,cu care a fost de acord și un Papă Leon,care a și scris Crezul niceo-constantinopolitan pe două plăci de aramă ,pe care le-a pus în peretele Bisericii Romei ,spre mărturie urmașilor.

Nu știu cum sa se fi ridicat aceasta anatema in 1965 ,daca erezia „FILIOQUE”, nu s-a scos din Crez și atunci cum sa aibă continuitate apostolică ,cei ce s-au lepădat de Credința Apostolică și a Sf. Părinți? Aici se vede influenta papistașă in teologia ortodocsă stricată și după care sunt instruiți teologii noștrii ortodocși și viitorii preoți și episcopi ,în facultățile papistașite și protestantizate din Romania!!! Ne mai întrebăm de ce ierarhii noștrii nu mai gândesc ortodox ? Cred că la asta se referea și Sfțntul Cuv par. Petroniu de la Prodromu, într-o convorbire particulara cu un monah ,adică , că sunt preoți ,ierarhi și profesori de teologie care îl țin pe Hristos în palmă și se împărtășesc cu el ,dar ei nu cred că este Hristos ;iar sf.Cuv. Paisie de la Sihăstria zicea unui frate ,care vroia să studieze Teologia ,sa nu se ducă că va ajunge „ATEU”. Căci de vreme ce ei învață că El este și-n afara Bisericii ,”extra muros”,deci și la eretici și schismatici,atunci e normal sa te îndoiești sau sa nu crezi că este la noi. Harul mântuitor și sf. Taine nu au cum sa lucreze înafara Bisericii si înafara Adevărului revelat și dat Bisericii ,odată pentru totdeauna,la ereticii despărțiți și dați anatema de sf. Sinoade dar nici la cei ce se împărtășesc cu ei! Astfel multi se înșeală și spun că încă nu s-au împărtășit cu ereticii, dar cununiile mixte ,dar trecerea la ortodoxie ,fara Botez și Mirungere a catolicilor și protestantilor ,botezul lor fiind eretic prin stropire,nu este împărtășire cu ereticii?

Putem spune că deja Crezul a fost schimbat în Creta iar aceasta se vede și în Sf.Liturghie,prin schimbarea termenului „unirea credinței” ,cu „unitatea credinței” și prin eliminarea ecteniei pentru cei chemați ,ceia ce înseamnă că Biserica și-a încheiat misiune în lume și nu mai avem eretici și păgâni care trebuie botezați ,ci toți sunt ortodocsi. Prin asta se se confirmă că avem un Crez nou ecumenist in Biserica ,nu neapărat catolic ,că sa nu se scandalizeze credincioșii ,dar schimbat în esenta. Da, dar aceasta practica ,spun unii, era și înainte de Sinodul din Creta și e adevărat dar după Sinod, aceasta se face pe fată și cu îndrăzneală ,fiindcă cine are alta mărturisire fata de cea de la Creta ,este catalogat că schismatici și pedepsit, dovadă fiind caterisirea atâtor preoți care au oprit pomenirea,conf. Can. 15. I-II Const. De aceia împărtășirea cu ereticii ,ca linie roșie de despărțire de eretici este deja demult depășită iar prin noua erezie a Sinodului din Creta ,care au desfiintat Biserica și au format o noua „biserica” a lui Antihrist ,suntem eretici și despărțiți de Biserica lui Hristos. Deci de acum ,linia roșie de despărțire între ortodocși și ereticii , sunt însăși hotărârile Sinodului din Creta ,așa cum spune pr. Theodor Zisis și degeaba așteptăm în zadar împărtășirea cu ereticii,fiindcă ereticii sunt in Biserica și ne împărtășim cu ei, prin recunoașterea ereziilor ca făcând parte din Biserica .

Deci trebuie sa ne depărtăm imediat de aceștia că de niste eretici ,care prin masca dragostei de eretici au introdus în Biserică teoria catolică a ramurilor și a „bisericilor nedepline”,dogma aprobată de ei la Conciliul 2 Vatican 1964-65, care iată a fost aprobată și-n Biserica Ortodoxă că dogma. Dumnezeu sa ne păzească de astfel de rataciri și să ne întărească a pazii dreapta Credință neprihănită ,pe care o mărturisim in Crezul Nostru Ortodox,facandu-se următori ai sf. Părinți care au apărat cu prețul vieții lor ,Biserica și credința Una a Bisericii.