Imaginați-vă vocea ecumenist-mieroasă a lui Andrei Andreicuț. Așa își începea invariabil discursurile siropoase fostul informator al securității din anii comunismului: ,,Eu aș vrea să vă spun cuvintele Domnului Iisus: Dar nu numai pentru aceștia mă rog, ci pentru toți care vor crede în Mine… ca toți să fie una…’’
Și una s-au făcut! O bandă de ecumeniști care au pus stăpânire pe toate posturile administrative ale Mitropoliei Clujului, începând de la Andreicuț și mergând până la femeia de serviciu. În teritoriu, protopopii cu suita lor, stareții și starețele din toate mănăstirile sunt uneltele docile din mâna lui Andreicuț, care știu bine că orice nesupunere le poate nărui visele de preamărire deșartă și îi poate coborî în rândul muritorilor de rând, de aceea nimeni nu mișcă în front.
Starea aceasta nefirească a lucrurilor ar fi continuat mult și bine, dacă nu intervenea prostia unui cadru de nădejde, călugăr, zice-se, Cătălin Bărăian, care nu și-a putut stăpâni pornirile sodomite și și-a postat goliciunea pe rețelele de socializare. Și ce vină are Andrei Andreicuț? Are! Este principalul vinovat pentru că a știut și a tăcut! Mai mult, l-a ținut ani în șir la Radio Renașterea, apoi l-a călugărit și l-a hirotonit ierodiacon, slujitor la Mănăstirea Florești. Au știut și maicile de-acolo, dar omerta a funcționat ca unsă. Urma să i se dea o bursă în străinătate unde să-și desăvârșească înclinațiile spurcate și pregătirea ecumenistă și apoi ar fi revenit în țară, fiind candidatul ideal pentru un scaun de episcop vicar, la început, cu drum larg deschis spre sferele superioare ale puterii ecleziale.
Andreicuț știe că mai are un asemenea specimen în imediata apropiere, care oricând poate fi pus în mijlocul unui scandal sodomit, atrăgând valuri de hule asupra Bisericii noastre. S-a știut și în sinod, știe și Daniel și nimeni nu mișcă un deget. Andreicuț tace, Daniel nu vorbește, ceilalți și-au băgat capetele în nisip. În privința scandalului de față, contează pe trecerea timpului și pe uitarea scrisă-n legile omenești. Să nu-și facă iluzii! Biserica nu uită, deși iartă, dar numai atunci când făptașul dă dovadă de pocăință sinceră și de dorință de îndreptare. De data aceasta s-au adunat prea multe.
Răutatea veche nu poate fi bunătate nouă. Adevăr sublim, spus de Dumnezeu Sfântului Antonie cel Mare, care se gândea la o ipotetică pocăință a diavolului. Fostul informator dovedit al securității nu poate fi un ierarh bun. E ținut acolo pentru că aduce servicii neprețuite vrăjmașilor lui Hristos. A fost printre primii care a sărit în sus și a țopăit de bucurie, pentru că niște neisprăviți propun schimbarea datei Paștilor. S-a ,,rugat’’ până la saturație cu ereticii de toate felurile. Andreicuț trebuie să plece. E compromis până-n măduva oaselor. De decenii, stăm și ne mirăm de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.
La revedere, domnule Andreicuț. Vremea este a pleca. Va fi acum, va fi peste un timp oarecare, timpul îți este scurt. Lasă-ne odată, pentru Numele lui Dumnezeu!
Presbiter Iovița Vasile
Dacă atât Maica Stareță cât și ÎPS Andrei Andreicuț au cunoscut năravurile lui Cătălin Bărăian, atunci înseamnă că au preluat modelul Bisericii Catolice ca persoanele LGBTQ+ să poată fi slujitori ai Bisericii sau pur și simplu enoriași fără teama de a fi discriminați. Ceea ce reprezintă o insultă grosolană la adresa întregii lumi ortodoxe și încă o palmă (a câta oare?!) dată Mântuitorului! Vor să arate lumii întregi că ei există, că aparțin Bisericii lui Hristos și mai vor (cred eu și sper să nu greșesc) ca biserica să-și asume responsabilitatea pentru discriminarea, de-a lungul timpului, unor asemenea dezaxați. N-a afirmat Papa Francisc „Dacă un om este gay și îl caută pe Dumnezeu, cine sunt eu să-l judec?!” – iată și la noi, în BOR, aceeași atitudine față de revenirea Sodomei și Gomorei în actualitate.
Este limpede, că ne confruntăm cu un inamic infinit mai puternic, iar această stare de fapt nu poate fi decât rodul unei dureroase neliniști pentru letargia și imbecilitatea colectivă în care ne-a fost împinsă societatea în ultimii peste treizeci de ani. Atât familia cât și religia creștin ortodoxă reprezintă principalele ținte ale ocultei globaliste, de fapt ultimele redute în fața ofensivei acesteia. Ne uităm la Occidentul demasculinizat, aplatizat, împins în îmbrățișarea seducției, dorinței și confortului, la Occidentul lipsit de Dumnezeu și nu putem decât să ne rugăm Măicuței Domnului să ne întărească în fața tăvălugului – chipurile – reformator. Chiar NU ne dorim o asemenea „emancipare”, care aduce daune infinit mai mari decât ar putea aduce o prezență militară străină clasică. În acest conflict cognitiv total, consider că are șansă de câștig doar cel care este conștient de faptul că se află în starea de război, care luptă prin toate mijloacele (adică, inclusiv prin rugăciune) ca aceste rotițe teribil de periculoase ale Sistemului să rămână în afara limitelor liniei de demarcație, care stabilesc țarcul vieții religioase și spirituale ale românilor. Dar câtă vreme apar prin presă chiar și ca știre/tipare negative, tot promovare a nonvalorilor se numește, iar îndepărtarea de Biserică a celor slabi reușește fără cusur. Practic, în acest război duhovnicesc total, este necesar ca fiecare persoană să facă alegerea sa în cunoștință de cauză și mai ales în raport cu creația dumnezeiască.
IPS-ul poarta întreaga vina. Sa hirotonesti un individ despre care stii că…. e o eroare ireparabilă. As zice că maica Stareta n-are vină. I-a fost trimis și l-a acceptat. Daca nu izbucnea scandalul, il mai tibeau mult si bine.
De unde simpatia lui Andreicuț pentru asemenea indivizi? Vom afla noi mai multe în vremea ce va veni.
Doamne păzeste-ne.
Sfinția Voastră, Maica Stareță poartă aceeași vină ca și ÎPS Andreicuț! Și știți de ce? Fiindcă l-a primit, l-a admis în mănăstire pe Bărăian, când, de fapt, ar fi trebuit să aibă curajul să-l denunțe. Probabil, pierdea privilegiile ori funcția, de acord, însă prin modul cum a procedat n-a făcut altceva decât să-și spele mâinile, dar să-și întineze sufletul. Avem în creștinism un astfel de exemplu în Pilat. Ori se umblă în Legea Domnului, ori se apelează la obediența față de superiorii ierarhici din BOR! Ca mirean, mai știu că-n fața lui Dumnezeu suntem toți egali! Nu contează nici profesia, nici funcția deținută, dreapta și aspra Judecată desfășurându-se mai ales după fapte. Putea înfrunta cu îndrăzneală întreaga situație, dacă-și punea nădejdea-n Dumnezeu și NU în oameni!
În „Paraclisul Maicii Domnului” întâlnim următoarea formulare în cadrul Cântării a șasea – dacă nu mă înșel: „Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciunea robilor tăi… etc. etc.” Posibil să greșesc în raționamentul meu, dar nu pot să nu mă întreb, oare câtă greutate or avea în fața lui Dumnezeu avantajele sau distincțiile sociale, dacă poruncile Sale sunt încălcate?
Vă rog să mă iertați, e doar o opinie, NU intenționez absolut deloc să vă contrazic!
Sinodalitatea, ca modalitate sfântă duhovnicească de marturisire si exprimare a hotarelor dogmatice, a Credinței și Vieții Bisericii și a pozitilor ei teologice.
Dimitrios I. Tseleggidis,
profesor la Școala Teologică a Universității Aristotel din Salonic Seminarul Sfintei Manastiri din Glyfada,
17-10-2016
(…)
Într-un context, Sfantul Paisie Aghioritul a spus:
„Biserica nu este corabia fiecărui Episcop care să facă ce vrea” (Isaac ierom., Viața Sfantului Paisie din Muntele Athos, Sfântul Munte, 2004, p. 691).
După ce cităm cuvintele Sfântului Paisie, să ne întoarcem la evenimentele ecleziastice actuale.
Recenta comisie ecleziastică a „Sinodului” din Creta a demonstrat, încă o dată, ceea ce este deja consemnat în istoria noastră ecleziastică.
Cu alte cuvinte, a arătat că sistemul sinodal singur nu asigură mecanicistic corectitudinea credinței ortodoxe.
Acest lucru se întâmplă numai atunci când Episcopii Sinodali au în ei lucrator pe Duhul Sfânt și Calea Apostolica, pe Hristos, atunci când Sinodalii (adică cei care merg la Biserica care este Hristos, împreună cu Hristos) sunt ravnitori în implinirea poruncilor lui Hristos și „urmează pe Sfintii Părinti”.
După cum s-a dovedit, din păcate, acest lucru nu este deloc evident în zilele noastre.
De aceea, argumentul invocat atât de credincioși, cât și de Episcopi că vom face „ceea ce spune Biserica” sau „așteptăm decizia Bisericii” este greșit, deoarece există o distincție clară între Biserica însăși – Trupul Dumnezeu-Omenesc al lui Hristos – și Administrația Bisericii, care exprimă cu adevărat Biserica. Dar numai în condiții specifice și clare.
Administrarea Bisericii este reprezentată de Episcopii din Eparhiile lor și de Sinoadele Episcopilor la nivel local sau panortodox.
Episcopii, împreună cu preotii Bisericii locale și cu oamenii credincioși, alcătuiesc Biserica lui Hristos.
În consecință, Episcopul nu poate ignora preotii și plinătatea (pliroma) Bisericii. Cele de mai sus sunt, de asemenea, dovedite istoric.
La Primul Sinod Apostolic – unde Apostolul Petru nu era președinte, ci Iacov – Adevărul Sinodal a fost exprimat „întregii Biserici”: „Parutu-S-a Duhului Sfânt și noua”. „Amin” nu au fost doar Apostolii, ci și „Sinodul (Soborul) lor”, adică preotii, „întreaga Biserică”. Și întreaga Biserică este, de asemenea, poporul credincios simplu. Dar chiar și în cazul Primului Sinod Ecumenic, poziția teologică a unui tânăr diacon, Marele Athanasie, a exprimat întreaga Biserică.
În consecință, această corectitudine și natură ecumenică a unui Sinod Panortodox este judecată greșit după plenitudinea membrilor Bisericii și mai ales prin conștiința dogmatică a delegatiei fidela Bisericii, care în Biserica Ortodoxă este singura „cheie” interpretativă pentru a stabili autenticitatea credinței sale ortodoxe. Și când spunem conștiință dogmatică, ne referim la cunoașterea duhovnicească, care se naște – harismatic – în inima credincioșilor prin Harul Duhului Sfânt necreat al lucrarii Tainele Mirungerii. Este experiența duhovnicească concentrată în Biserică, adică Duhul Sfânt care lucrează în noi, pe care am primit-o. Și aceasta lucrare este unica, egalitatea între oameni în Trupul lui Hristos, unde toate celelalte diferențe – instituționale sau personale – au o importanță secundară.
Prin urmare, conștiința dogmatică a credincioșilor este complet independentă de educația lor lumească și de posibila lor preocupare intelectuală sau non-intelectuală.
Prin urmare, când această conștiință dogmatică a membrilor întregii Biserici este vie, ea devine criteriul suprem al adevărului.
Un fapt care izvorăște din însăși natura Bisericii și este mărturisit în mod incontestabil de Istoria noastră ecleziastică este că au existat nu numai Patriarhi, Mitropoliți și Episcopi eretici, ci și Sinoade Panortodoxe, care – deși au constituit organul administrativ suprem al Bisericii și au avut toate cerințele exterior-formale ale Sinoadelor Ecumenice, ele au fost respinse de conștiința plinătății Bisericii și au fost caracterizate ca Sinoade False sau SinoadeTalharesti.
Acest lucru se datorează faptului că, în chestiuni dogmatice, adevărul nu se regăsește în marturisirea majoritatii episcopilor din sinod.
Adevarul in sine este majoritar.
Pentru că Adevărul în Biserică nu este o idee, nu este o opinie.
Este static. El este același Hristos. De aceea, chiar și cei care nu sunt de acord cu Hristos sunt alungați din Biserică, deoarece sunt caterisiti și excomunicați, după caz.
Adevărul este Însuși Duhul Adevărului, care funcționează și este exprimat în persoane in partasie cu lucrarea sfinteniei harului.
De exemplu, Sfântul Grigorie Teologul, cu sfințenia sa și cu Cuvantarile sale teologice de la Constantinopol, a răsturnat literalmente climatul eretic al capitalei Imperiului și s-a pregătit duhovnicește pentru biruinta Bisericii prin Sinodul al II-lea Ecumenic.
Cu toate acestea, acest proiect a fost demonstrat în mod caracteristic de Istorie în persoana Sfântului Maxim Marturisitorul, care – trebuie remarcat – a avut partasie cu întreaga Biserică Ortodoxă de atunci cu Papa Ortodox. Dar a arătat-o și în mileniul al doilea, în persoana Sfântului Marcu al Efesului, la pseudo-sinodul de la Florența. Sfinții erau uniți împotriva dominației majorității.
Se dovedeste ca un sfant a dat raspunsul Bisericii si a fost justificat de istoria ecleziastica in raport cu toti ceilalti, imparatul, Patriarhul si toti cei care au participat si care nu au exprimat adevarul.
Acum, nu este o chestiune de număr, ci o chestiune de Adevăr sau Neadevăr.
Această problemă nu trebuie uitată, pentru că este diferența calitativă dintre Ortodoxie și heterodoxie (erezie), în practică. În Biserica Ortodoxă, lucrurile nu funcționează papal. Nu este „Patriahul” deasupra Sinoadelor Ecumenice, ca în papalitate, și nici, desigur, nu există vreun Întâistătător sau Papă individual care să fie așezat deasupra Eparhiei Bisericii noastre.
Dar criteriul în Biserică nu este că întreaga Biserică Ortodoxă s-a reunit și a decis ceva cu o majoritate de voturi. Teoretic, ar putea fi toți Episcopii, iar unul, doi, trei sau cel puțin unul dintre ei ar spune ceva impotriva. Aceasta nu înseamnă că ceea ce marea majoritate a Episcopilor va spune este o garanție a Adevărului, și că ar trebui să fie acceptat de către Sinod. Nu, nu este cazul în Biserică. Criteriul Adevărului este dacă se confirma ce se spune cu invatatura Sinoadelor Bisericii.
Depinde de întreaga Biserică să evalueze în viitor, în Sinod, teologic și definitiv, deciziile „Congresului” din Creta.
Criteriile sigure ale acestei conștiințe dogmatice sunt rezumate în conținutul sfintei ziceri patristice: „Urmându-i pe Sfintii Părinti”.
Iar acest citat este crucial atât pentru forma Sinoadelor, cât și pentru învățătura lor dogmatica.
Cu alte cuvinte, dacă plinătatea devotată a Bisericii – purtătoarea conștiinței sale dogmatice – confirmă corectitudinea hotărârilor Sinoadelor Bisericii sau anulează hotărârile Sinoadelor Panortodoxe, pe care le consideră a fi pseudo-sinoade, atunci este evident că are dreptul și obligația de a se exprima cu frică de Dumnezeu și cu ravna dumnezeiasca.
http://epomeni-tois-agiois-patrasi.blogspot.gr/2016/11/blog-post.html
Andrei Andreicut : nascut din parinti greco-catolici si „botezat” „in ascuns” greco-catolic! Se inscrie de foarte tanar in PCR. Urmeaza Facultatea de Constructii din Bucuresti si devine inginer. Dupa o vreme „se reorienteaza” si face, pe repede-inainte, studii de Teologie Ortodoxa! Este hirotonit preot de catre „episcopul ortodox” al Clujului, Teofil Herineanu, un notoriu greco-catolic „sub acoperire”. Astfel isi incepe ” misiunea”, intretinand vie activitatea clandestina a greco-catolicilor. Din acest motiv este la un pas de a fi arestat de catre securitate, chiar daca devenise oficial informatorul ei. Este salvat si luat sub aripa sa protectoare de catre Episcopul Alba-Iuliei, Emilian Birdas. Drept multumire, imediat dupa evenimentele din decembrie 1989, Andrei Andreicut, ajutat de cativa haidamaci, il scoate din Palatul Episcopal pe binefacatorul lui, batandu-l cu bestialitate si lasandu-l mai mult mort decat viu, pe motiv ca acesta ar fi fost … omul comunistilor! II uzurpa locul si se auto-numeste Episcop! In lipsa Patriarhului Teoctist, „exilat” in acea perioada la Manastirea Sinaia, Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, alt greco-catolic „sub acoperire”, si care atunci conducea de facto Sinodul BOR, „ii recunoaste” lui Andrei Andreicut „calitatea” de ” episcop” de Alba-Iulia! Era perioada cand greco-catolicii tocmai fusesera „re-legalizati” de Statul Roman si incepusera o ofensiva foarte zgomotoasa anti-Ortodoxa, inclusiv in perspectiva, dorita si planificata de multe forte ostile tarii, de a fi „desprisa” Transilvania de Romania!! Aproximativ 6 ani mai tarziu, Emilian Birdas moare in urma unor grave probleme de sanatate, aparute ca o consecinta a bataii primite in primele zile ale lui 1990! Asadar, Andrei Andreicut : greco-catolic, ne-canonic, uzurpator, turnator, instigator, criminal! Si ecumenist pana in maduva oaselor!
Grifonii de la Slobozia și acum îi face zile fripte Părintelui Claudiu
Scrisoare catre Protopopiatul urziceni,judetul Ialomita,EPISCOPIA SLOBOZIEI SI CALARASILOR,unde episcop este P.S. Vincentiu,evreu caruia i se spune”rabinul” daca nu gresesc.
Apartine preotului Claudiu Buza din orasul Urziceni.Acest preot este calomniat de falia ecumenista din Biserica(patriarh,mitropoliti,episcopi,stareti,calugari,preoti,primari,politicieni si popor,mass-media romana care e toata ecumenista vanduta drept „schismatic”,”care e rupt de Biserica”.
Pentru toti tradatorii ortodoxiei,afonii spun ca acest preot nu a gresit deloc.Mai mult,asa ca el trebuia sa faca toti preotii,ierarhii si credinciosii romani cand in anul 2016 s-a aflat ca toata conducerea BOR ne-a vandut credinta pe 30 de arginti de care nu vor avea parte nici aici nici pe dincolo, nu sa se destrabaleze cand ei erau singurii care au stiut ca Hristos a mai fost vandut o data si ortodoxia de asemenea.Greu pacat e pe capul Romaniei pentru prigoana impotriva drept-credinciosilor crestini ortodocsi preoti si mireni.In loc sa ii iubeasca ,sa ii ocroteasca,sau macar sa stea sa se intereseze daca fac bine ce fac daca nu vor sa ii urmeze,daca nu vor sa le urmeze credinta curata,nu sa se ia dupa flusturatici si dupa toti pedofilii si homosexualii dovediti acum.Mai e si in Parlament o vrednica Vrancioaie care se lupta cu fiarele pe acolo.Si e singura.Dar cu Dumnezeu.Va vaitati si Il mintiti pe Dumnezeu ca guvernantii fac si dreg?Dar aveti acolo in Parlamentul acela o mana de femeie care se lupta de una singura cu toti ca parintele Claudiu Buza.Aceasta femeie cate o saptamana intreaga nu doarme zi si noapte sau daca o prinde somnul adoarme cu dosarele pentru oameni pe piept.Si ce ati facut si cu ea?Ati linsat-o.O faceti in toate felurile,nu v-ar rabda Dumnezeu.
Acum vi s-au dat ultimele timpuri de trezire,timpuri care inca mai sunt in favoarea voastra.Prea putini va veti trezi dar tot atat de prea putini veti fi numarati printre supravietuitori.Restul va veti duce pe copca,veti pleca de aici dincolo si cum veti pleca va priveste pt ca ati avut pe cine urma si nu ati vrut:i-ati usuit de peste tot,v-ati batut joc de ei,le-ati facut viata toata numai un chin de nu se putea trai intre voi,le gaseati gaselnite si motive de acuzare din orice rahat prajit.Acum a venit ceasul dreptatii Dumnezeiesti si nu veti mai avea timp sa va caiti de ce le-ati facut si asa veti fi prinsi in lat si veti fi dusi acolo unde v-ati pregatit locul potrivit.Nimeni nu va va face nedreptate sa va arunce ca pe cojile de ceapa jos acolo decat faptele.
Iata-i scrisoarea lui adresata vanzatorilor de credinta ortodoxa si de neam si de tara,adica iudelor:
Către Protopopiatul Urziceni, ESC
Hristos a înviat!
Mă bucură nespus faptul că vă îngrijiți de buna rânduială în Biserică lui Hristos, însă deplâng faptul că ați ales să o slujiți după chipul și asemănarea lumii acesteia. Ați apelat la autoritățile statului și mi-ați făcut plângere penală pentru că mi-am îngropat creștinește un fiu duhovnicesc aflat pe calea îngrădirii de erezia ecumenismului. Întreaga familie a ales această cale a nepomenirii și nu există niciun regret în alegerea făcută.
Cum credeți că puteți să-i constrângeți pe credincioșii îngrădiți de erezie după minciuno-sinodul din Creta să vă urmeze, să vă pomenească la Sfânta Liturghie, când se vede limpede lucrarea voastră de trădare a credinței?! Nici măcar legile statului nu le cunoașteți, ce să mai spunem de cele bisericești! Oare nu ați citit în Constituția României că libertatea credinței nu poate fi îngrădită în niciun chip?
,,Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale” (Constituția României, Art. 29, 1).
Eu ar trebui să vă fac plângere penală, dar nu mă cobor la nivelul vostru folosindu-mă de legile omenești. Sunteți vrednici de milă și vă iert din toată inima!
Nu voi mai deschide Pidalionul, la Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol, pentru a vă arată că voi, propovăduitorii ereziei ecumeniste, faceți schismă în Biserică. L-am deschis degeaba la Consistoriul bisericesc, fiindcă ați ales capetele de acuzare după voia stăpânului „Învinge”! Este trist faptul că pe teritoriul județelor „Sloboziei” și Călărașilor, singura instituție care își judecă propria cauză este „Sfânta” Episcopie! Nu ai șanse de câștig în instanța bisericească, chiar dacă probele pe care le prezinți sunt de netăgăduit. Episcopul, devenit pseudoepiscop, își judecă propria cauză! Protopopiatele se supun orbește pentru a duce nedreptatea și sfidarea mai departe, spre vătămarea celor docili și manipulați.
Vă compătimesc și vă spun sincer, cu durere, că mă îngrijorează drumul pe care ați ales să mergeți. Eu rămân fiu al Bisericii Ortodoxe Române, chiar dacă voi spuneți că am ieșit din Biserică. Credeți-mă că nicicând nu am stat mai bine altoit în Trupul Bisericii lui Hristos, întru mărturisirea Adevărului. Treziți-vă și veniți la Ortodoxie, întru adevărul lui Hristos!
Macron primeste oul cu bacteria in frunte:
https://www.facebook.com/100004310973990/videos/165417732793304/
„Biserica Ecumenista din Romania”,cult religios desprins din BOR in 2016 format din actualul patriarh Daniel si toti membrii sinodului lui,din toti preotii profesori de teologie,monahii,aproape tot clerul roman,aproape toti politicienii si primarii romani si majoritatea credinciosilor care le frecventeza slujbele lor este ilegal in Romania pentru ca,legal vorbind acest „cult”aparte de BOR nu este printre cultele religioase oficiale recunoscute in Romania.Acest lucru vine in sprijinul situatiei in care se afla preotul caterisit pe nedrept pe nume Claudiu Buza din Urziceni de catre asazisul episcop Vincentiu,membru al „Bisericii Ecumeniste din Romania”si nicidecum al BOR ,asazis episcop care a parasit Biserica Ortodoxa Romana si a aderat in bloc in 2016 la o alta formatiune numita „Biserica Ecumenista din Romania”.Punct.