Dragoș Damian, director al fabricii de medicamente Terapia Cluj, explică de ce Ivermectina și Claritromicina sunt marginalizate în tratamentul anti-Covid și de ce un medic precum Flavia Groșan e pus la zid.
„De când a venit vorba de aducerea în România a ivermectinei (circa 20 lei/cura), toți comunicatorii – medici, politicieni sau nepoliticieni, cu timp de emisie media practic nelimitat – s-au năpustit asupra ei cu sălbăticie, ignorând abundența datelor publicate: au invocat lipsa studiilor clinice, reacțiile adverse, uzul exclusiv veterinar ș.a. – minciuni greu de înțeles, pentru că cei care le spun cu sânge rece au, totuși, pregătire medicală. Așadar, în cel mai bun caz, nu ar fi trebuit să piardă o bună ocazie să tacă din gură. Ca să înțeleagă toată lumea:
Pericolul cel mai mare este că acest antiparazitar ieftin reconvertit anti-Covid poate intra în uz fără sponsor, la fel ca alte 3 antivirale ieftine care sunt utilizate în protocolul terapeutic din România. Prin sponsor înțelegem o companie sau o instituție care finanțează un studiu clinic ce urmărește lansarea unui medicament. Adică cineva care plătește pentru intrarea pe piață. Nimeni nu a plătit pentru utilizarea în Covid a ibuprofenului, paracetamolului, hidroxiclorochinei, umifenovirului, favipiravirului și, acum, ivermectinei, pentru că sunt foarte ieftine – dar există sponsori care plătesc din greu pentru alte medicamente, pentru repoziționare anti-Covid. Prin urmare, cei care au urmărit fenomenul au văzut că, încet-încet, 4 din cele 5 medicamente enumerate anterior au fost puse la zid și s-a tras cu sete asupra lor: studiul din Lancet despre ibuprofen, ulterior retras; zvonurile despre efectele paracetamolului asupra ficatului; psihoza reacțiilor adverse ale hidroxiclorochinei; umifenovirul este, nu-i așa, din Rusia.În aceeași manieră se încearcă acum asasinarea ivermectinei”, consideră Dragoș Damian, CEO Terapia, citat de Cluj.24.ro. El acuză corupția și interesele din sistemul sanitar pentru această stare a lucrurilor, subliniind că linșajul la care a fost supusă doctorița Flavia Groșan este o reacție de autoapărare a acestui sistem opac și unilateral. Pilduitor este faptul că medicamentul folosit de medicul orădean, claritromicina, este o substanță ieftină și, deci, nu are un sponsor pentru studii clinice, în timp ce un alt medicament, cel mai scump din protocolul Covid, de 8000 lei/cura, se folosește în continuare în România, deși datele clinice au arătat că nu are beneficii.
„Ca să nu rămână nimeni nepedepsit, se încearcă și ridiculizarea medicilor care au venit cu idei noi de scheme terapeutice, săvârșind blasfemia de a sugera completări la protocolul anti-Covid din România, care funcționează neîndurător: dacă ai dat tot ce-i în protocol și pacientul nu a fost salvat, atunci nu putea fi salvat. Adică nu există nimic altceva care ar putea ajuta, iar medicii care vor să încerce ceva nou sunt inamicii sistemului sanitar, o fortăreață impenetrabilă de cumetrii, tovarășii, interese și alianțe care gestionează 60 de miliarde de lei pe an.
De ce este asta o opinie pentru oamenii de afaceri? Pentru ca să vadă încă o dată cum se risipesc banii în sistemul sanitar, în caz că nu știau. Pentru ca să înțeleagă că frâiele și resursele sistemului sunt în mâna unora care nu vor și nu știu să reformeze sănătatea din România. Pentru ca să realizeze că PNRR-ul și spitalele regionale promise de 10 ani vor intra pe aceleași mâini, deci n-au să le țină copiii în țară”, este concluzia amară a directorului executiv al companiei Terapia.
Acesta se oferise să doneze statului român 50.000 de tablete de Ivermectină, dar a rămas cu bunele intenții. Statul era ocupat cu achiziționarea de vaccinuri Pfizer.
„Nu știu dacă este uriașă, dar este o cantitate importantă, circa 50.000 de tablete avem pregătite. Se știe că acest medicament este un medicament antiparazitar și el se fabrică în cantități foarte mari, atât în Statele Unite, cât și în țările asiatice și există o cantitate suficient de mare pe care o putem aduce în România, dar…și insist asupra acestui lucru, numai dacă protocolul terapeutic și numai dacă medicii din România permit acest lucru.
Noi am studiat situația din Statele Unite, cele două studii, vedem că există tot mai multă receptivitate față de acest produs, nu există studii clinice suficiente, există studii randomizate și studii observaționale, dar nu sunt suficiente în acest moment, dar dacă este nevoie putem să aducem și cantități de Ivermectină”, afirma Dragoș Damian în ianuarie.
Dr. Gabriela Naghi
Asta e iubire cu nabadai; nu ne-ar lasa sa murim dar numai daca ne vaccinam!
”Nimic nou în Colonie”
Dr. chirurg Lucian Duță
1. Oamenii sunt vaccinați ca vitele fără a fi testați înainte sau fără să li se măsoare titrul anticorpilor specifici. Știm cu toții că, dacă administrezi vaccinul în plin proces infecțios, efectele asupra organismului pot fi negative și mai ales impredictibile. Este ca și când ai turna kerosen în rezervorul unei mașini care se supraturează și care funcționează cu motorină. De aceea nu se administrează vaccin antigripal dacă ai simptome de gripă. Sunt chestiuni elementare pe care orice student la medicină le învață în anul trei. Și da, probabil că sunt posibile inclusiv decese.
Caz clasic de malpraxis și inconștiență.
2. Azi au murit doi oameni, soț și soție, după administrarea vaccinului. Iar copilul lor este internat în ATI în stare gravă, tot după administrarea vaccinului. Se pare că toată familia era infectată, dar, totuși, li s-a administrat vaccinul (sursa EVZ). Cine e de vină? Desigur, nimeni. Important e că ne vaccinăm, dăm bine la propaganda de stat.
Rezultatul vaccinării: și mai mulți infectați, valul trei, mai mulți morți etc. Răspunsuri nu primim, speranțe nu avem. Doar îndemnuri imbecile de la niște politruci robotizați să ne vaccinăm. Și să nu ne mai punem întrebări …
3. A trecut un an de la izbucnirea pandemiei. Pare că nu avem soluții terapeutice, ci doar vaccin. Bea că-i rece! Dacă faci vaccinul, ți se spune că nu ești imun decât față de anumite tulpini pentru că, deh, -ghinion- au apărut și altele.
Dar, stai liniștit că sigur vei face o formă mai ușoară și scapi repede.
Cei care suntem medici avem păreri diferite, aparent, dar un lucru îl știm cu toții: dacă boala este tratată de la primele simptome, evoluția ulterioară va fi bună, fără complicații. Știu sigur că s-au făcut studii pe mii de pacienți în România și s-a constat că tratamentul aplicat în primele faze ale bolii este extrem de eficient. Este vorba în primul rând de Arbidol (știu, e nașpa, că e rusesc, dar au scăpat multe mii de oameni cu tratament dat neoficial) sau Favipiravir (medicament japonez, dar care se produce acum în multe țări ). Ambele costă 15-20 de euro și ambele au fost folosite cu succes.
[..]
4. De ce nu li se dă acces medicilor de familie și pacienților la medicamentele de mai sus? E o intrebare bună, recunosc. De ce nu vorbesc medicii? Nu știu! Dar este evident că oamenii sunt măcinați de frică și foarte greu apeleză la medici pentru simptome aparent minore și care neglijate duc la situații dramatice.
Pentru că și-au pierdut încrederea într-un sistem incompetent și corupt până în măduva oaselor. Sistem condus de politruci fără nici o competență și doar ahtiați să fure bani din măști și alte prostii achiziționate de tot felul de escroci. In numele binelui public, of course. Dar suferința rămâne, numărul morților crește zilnic, medicii sunt debusolați și la un pas să clacheze.
5. De luni bune, au apărut testele rapide. Practic, mai ales dacă ai simptome , în 15 minute te poți autodignostica și ai putea măcar să-ți suni medicul de familie care ar putea să-ți dea un tratament eficient și care să te monitorizeze zilnic. În felul ăsta ar scădea presiunea pe spitale, iar pacienții ar putea scăpa de complicații mortale.
Păi de unde teste și de unde tratament? Un test costă 5 euro, iar tratamentul costă în cel mai rău caz 100 de RON. Dar nu avem acces la el, deoarece, chipurile, nu e acreditat (cu toate că dacă mergi la spital uneori exact asta ți se dă: pastile de Arbidol sau Favipiravir făcute prin India sau Ungaria – cu toate că România poate produce oricând sub licență). În unele țări deja se distribuie populației teste rapide antigenice în mod gratuit pentru a încuraja autotestarea. La noi au fost interzise la vânzare în farmacii pentru că cică ar încuraja haosul! Așa au decis niște proști…[..]
“Ne puteți ucide, dar nu ne puteți face nici un rău.”
“Eu îţi spun cu adevărat, că mintea omenească, nepovăţuindu-se de Duhul Sfânt şi neluminându-se prin credinţă, nu poate nicidecum să-L ştie şi să-L înţeleagă pe adevăratul Dumnezeu!”
Sfântul Iustin Martirul și Filosoful
Cuviosul Părinte Justin despre vaccinuri şi vremurile de acum:
NU AVEM DECÂT SOLUȚII DUREROASE, TREBUIE SẮ NE PREGẮTIM DE MARTIRAJ
Dragii mei, e greu să dai un răspuns unui popor întreg, pentru că nu avem decât soluţii dureroase, pentru că aceasta este realitatea în care trăim, foarte, foarte dureroasă. Am spus de la începutul anului că trebuie să ne pregătim pentru martiraj şi mai mult de atât nici nu aş mai fi avut de grăit, dar oamenii sunt neputincioşi cu duhul şi cu mintea ca să înţeleagă. Nu e uşor să trăieşti în ziua de azi. Dar dacă Domnul aşa a binevoit ca noi să suferim aceste vremuri, apoi trebuie să ne supunem şi să primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noastră, ca din mâna lui Dumnezeu, şi nu a vrăjmaşului. E mai greu acum, pentru că ne-am învăţat cu comoditatea, cu televizorul şi cu toate mofturile şi libertăţile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efectul dăunător al acestor libertăţi – ne-au slăbit puterile sufletului. Mintea este îngreuiată, trupul slăbit şi datorită alimentaţiei otrăvite cu care ne hrănesc mai marii noştri, şi nu suntem obişnuiţi să purtăm niciun fel de război, nici duhovnicesc, nici trupesc. De aceea, vă rog să nu mai căutaţi soluţii. Soluţii omeneşti nu sunt, dragii mei! Soluţia este moartea pentru Hristos. Tată pe fiu şi mamă pe fiică va da la moarte.
Noi vom ieşi de sub orice ocrotire de lege, şi vom avea o soartă mai grea ca a unui animal, pe care tot îl mai protejezi cumva. Şi va veni vremea când o să se teamă să te primească cineva în casa lui.
Să cugetăm la câte am greşit şi multe nu le ştim şi că nu merităm atenţia Domnului. Domnul ştie şi frunza pe care o călcăm în picioare. Nu mie îmi aparţine viaţa, ci lui Dumnezeu. Oare i-am depăşit noi în nevoinţe pe mucenicii apropiaţi nouă, din închisorile comuniste – Gherla, Piteşti, Aiud, Canal, Baia Sprie şi toate lagărele de concentrare?
Ca să nu mai zic de primii mucenici ai Bisericii lui Hristos, care nu numai că sufereau orice tortură fizică, ci îşi şi asumau suferinţa, astfel încât din inima lor izvora dragostea şi iertarea faţă de cei ce-i prigoneau, după cum avem modelul Sfântului Arhidiacon Ştefan. Să nu credeţi că Hristos nu poate să insufle în sufletele noastre tăria aceasta a primilor martiri. Nici eu nu mă gândeam că voi trece prin toate suferinţele prin care am trecut, dar bunul Dumnezeu m-a ajutat să trec şi de această perioadă din viaţa mea. Dar de ce trebuie să transformăm acuma totul în dramă?
Eu trebuie să-mi conserv sufletul şi să îl înfăţişez curat înaintea lui Dumnezeu aşa cum mi l-a dat El, cu umilinţă, cu posibilităţile mele, cu neputinţe, slăbiciuni, căderi. Acestea toate ne dau nouă smerenia care agoniseşte harul lui Dumnezeu”.
“Am constatat că avem nevoie mai mult ca oricând de smerenie ca să rezistăm în acest război. De aceea îndemn să mergem cu multă smerenie pe acest drum, cu multă dragoste, nu cu îngâmfare că, vai câte semnături am strâns noi, câtă misiune am făcut eu, pentru că acolo unde este îngâmfare, acolo este şi părăsirea lui Dumnezeu .
Cu cât lucrarea noastră va fi mai în duhul creştin, cu atât se va apropia mai mult de adevăr. Cu cât viaţa noastră va fi mai potrivită cu ceea ce propovăduim, cu atât şi cuvântul va avea spor şi rod. Dar noi acum trebuie să ne pregătim foarte bine, să fim convinşi că adevărata noastră mărturisire este atunci când ne găsim în faţa primejdiei morţii şi rămânem cu adevărul acesta pe buze. Să nu cumva vrăjmaşul diavol să micşoreze această ardoare a noastră şi să pierdem tocmai pe ultima sută cununa mărturisirii. Pentru aceasta trebuie să ne rugăm:
Să nu ne părăsească puterile sufleteşti! Că atunci dovedeşti cum eşti: ucenic, urmaş apostolic sau iudă”.
Selecţiuni din :Interviul dat în Postul Mare 2010 Laurei Isabela Aivăncesei pentru Radio România, la emisiunea: Întâlniri duhovniceşti la “Semnături celebre”
Duhul iubirii de stăpânire se află în sufletul fiecăruia dintre noi. Este pruncul mândriei, care chiar el conduce către o şi mai mare mândrie. Oricine doreşte să stăpânească: nu numai cei ce stau în posturi înalte, de răspundere, ci şi oamenii obişnuiţi. Oare cel mai adesea într-o casă nu în această privinţă sunt gâlcevile – cine să stăpânească: bărbatul ori femeia, nora ori soacra, fiul ori tatăl? Câte bătălii şi lupte de prisos naşte iubirea de stăpânire! Câtă zdrobire pricinuieşte ea!
Care sunt foloasele ei? Întărâtările în mândrie, impunerea voii noastre pline de tiranie, supărările reciproce, permanentele altercaţii, sfădirile aspre, cârtirea, ura, vrajba şi altele. Şi care sunt jertfele? Care sunt morţii de pe câmpul de bătălie? Acestea sunt, vai!, virtuţile noastre: blândeţea, smerenia, răbdarea, bunătatea, dragostea, preţuirea reciprocă şi în cele din urmă propriile noastre suflete.[..]
Mai puternic este acela care cedează, şi nu acela care îşi impune brutal voia lui. Desigur, aici este vorba de cedările în relaţiile vieţii, şi nu de acelea în chestiunile de credinţă, unde nu este îngăduită cedarea, pentru că o astfel de cedare nelalocul ei conduce către pierzătoarea abatere de la Dumnezeu. Acela care este îngăduitor în lucrurile vieţii şi-şi păzeşte prin aceasta cumpăna blândeţii lui arată tărie în cele privitoare la duhul creştinismului, în timp ce acela care-şi impune voia sa se arată deosebit de slab în virtute şi biruit în slăbiciunea lui de a stăpâni. Rezultatele duhovniceşti demonstrează că biruinţa este de partea celui care cedează.
Multă dreptate are Sfântul Grigorie Teologul când spune: „Cel ce are înţelepciune să se pregătească bine (prin rugăciune) şi să se înfrâneze în a nu răspunde provocărilor, adică cel ce poate liniştit (răbdător) să suporte să fie biruit, doar acela poate să biruie. Oare acela care nu este în stare să suporte cu blândeţe doar un singur cuvânt neplăcut va fi de acord să suporte cu fapta o mai mare vrăjmăşie, de care atârnă biruinţa? Iată unde se află puterea şi biruinţa smereniei!”
Setea de iubire de stăpânire şi de a insista întru ale sale există în fiecare om. Ea este biruită însă prin următoarea îndeletnicire: să facem concesii. Dacă ne silim pe noi înşine să nu fim îndârjiţi şi dacă arătăm ascultare către cei egali nouă şi chiar către cei mai mici (dacă aceasta nu influenţează spre rău), atunci vom dobândi smerenia, care exclude slăbiciunea iubirii de stăpânire. Dacă ne constrângem pe noi înşine spre îngăduinţă, ne vom face prin aceasta un mare bine, căci vom înlătura silirea noastră de către diavol. Atunci vom înţelege că mult mai fericit este să fii stăpânit, să asculţi, să te supui decât să stăpâneşti, să faci tu rânduiala, să conduci.
Înfricoşătoare este răspunderea celor ce conduc! Mult mai mică este aceea a celor ce ascultă şi a împlinitorilor.
Cui i s-a dat de Dumnezeu să fie conducător, să conducă! Însă cel ce nu are acest dar, ci mânat de pizmă ori de mândrie năzuieşte spre un post înalt, ori spre a porunci, acela să ia aminte şi să se înţelepţească din sfatul Sfântului Apostol Iacov: Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că (noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua! (Iac. 3, 1)
Domnul lisus Hristos ne povăţuieşte spre lupta cu iubirea de stăpânire prin cuvintele rugăciunii „Tatăl nostru” – „fie voia Ta!” Când pronunţăm aceste cuvinte, să ne întărim în hotărârea noastră de a nu ţine la voia proprie.
Prin ciocnirile cu voia semenilor noştri, când aceasta nu este în contradicţie cu credinţa şi morala, să preferăm smerenia de a împlini voia celuilalt, în locul voii noastre! Aşa va spori iubirea de fraţi (vezi Evr. 13, 1).
Astfel vom dezrădăcina dintru noi iubirea de stăpânire!
Doamne, păzeşte-ne pe noi de duhul iubirii de stăpânire!
Arhimandrit Serafim Alexiev
”De câteva zile un medic pneumolog din Oradea este subiectul zilei. Doctorul Flavia Groșan. Se discuta despre ea în online, pe televizor, la radio, pe stradă, în birouri, până și la Colegiul Medicilor. Unii, și nu puțini, o laudă, alții încearcă să fie neutri referindu-se la ea drept „fenomenul Flavia Groșan”, alții o critică, o acuză sau doar o ironizează, oricum însă aproape nimeni din cei racordați la viața cetății in aceste timpuri nu o ignoră” scrie fostul șef al SIE, gen.Silviu Predoiu, pe Facebook.
”Nici măcar nu are vreo importanță dacă ceea ce spune doamna doctor este adevărat sau nu, dacă schema sa de tratament e corectă sau nu. Pentru că nimic din ce spune nu ar fi ajuns într-un timp atât de scurt la atât de multă lume dacă nu ar exista neîncrederea. ”Fenomenul Groșan” este un simptom al neîncrederii în autorități. Al autorităților nepregătite, mereu luate prin surprindere, care nu știu, nu au soluții, nu înțeleg, nu cunosc, nu sunt de vină întrucât alții trebuiau să facă. Al autorității arogante și disprețuitoare, care nu are timp de criză și de oameni, dar are timp de scris pe facebook sau de plantat copaci. Al autorității deja vaccinate și izolate în bula ei de cleștar, care, pentru că nu știe ce și cum să facă, mai introduce niște restricții, mai închide niște școli, mai restrânge din drepturi și libertăți, mai găsește niște ”teroriști”, în timp ce se ceartă unii cu alții pe facebook.
Al neîncrederii în campania de vaccinare, cu doze puține și cu platforma de programare care se blochează, culmea, exact când dai drumul la înscrieri. Cât de cinic poți să fii sau cât de rupt de realitate ca să continui să ceri ultimativ populației să renunțe la rezerve și temeri și să meargă neîntârziat la imunizare, ca și când aceasta nu ar vrea, dar să nu vezi că majoritatea copleșitoare a centrelor de vaccinare din toată țara au 0 (zero) locuri pentru programare, nu pentru cei din etapa a III-a, ci chiar pentru populația vulnerabilă?
Al neîncrederii în sistemul medical, marcat de prea multe scandaluri, acuze, incidente, incendii și nenorociri în acest an de pandemie. Acuze, scandaluri, incidente rămase mereu fără răspunsuri și explicații clare, mereu fără responsabili. Sistem medical ce vorbește prin zeci de voci necorelate și nu înțelege că stridențele sunt cele care atrag atenția și care rămân. Ștridențe de genul ”medicii vor alege cine să trăiască și cine nu” sau ”îi așteptăm în spitale, unde avem și lumânări”. Cinismul, indiferența și aroganța unui sistem versus empatia doamnei dr. Groșan și senzația că ei chiar îi pasă. Speranța că există soluții.
Până când puterea de astăzi nu va întelege și nu va învăța ce se așteaptă de la ea, oamenii vor căuta răspunsuri la temerile lor în alte părți. Vor căuta până le vor găsi, iar dacă acestea se vor dovedi a fi fost greșite, răspunderea rămâne a lor, a celor care, vaccinați, asistați și bine protejați, refuză să dea răspunsurile pe care societatea, justificat și îndreptățit, le cere. Ieri unii au crezut că speranța s-ar putea numi Diana Șoșoacă. Astăzi mai mulți cred că se numește Flavia Groșan. Mâine nu știm cine va fi dar știm sigur că nu mai pot fi nici Orban, nici Cîțu, nici Voiculescu, nici Barna, nici Cioloș, nici Arafat, nici măcar Iohannis. Ei au avut o șansă, dar aroganța le-a anulat-o” mai scrie generalul. (B.I.)
„Plătim impozite, taxe, statului care are datoria de a păstra ordine, de a ne păzi de anarhie, de a crea cadrele unei societăți cât de cât normale, dar când statul ăsta căruia eu îi plătesc taxe se amestecă în problemele sufletești, adică în ceea ce este al lui Dumnezeu, statul ăsta devine stat totalitar.
Și atuncea ce fac eu? Ies în stradă? Îndemn lumea la revoluție? Puneți mâna pe bâte și topoare! Nu!
Pentru că avem exemplul din Grădina Ghetsimani. E de ajuns o sabie aici, bagă sabia la loc în teacă! Noi avem obligația de a mărturisi, cu orice risc, Adevărul. De a rosti fără ocol adevărul, de a ne spune punctele de vedere. Nu de a sta așa cocârjat de frică: „Aoleo, să nu-l deranjăm pe ăsta!”. Mă`, dar nu-l deranjăm pe Hristos cu tăcerea asta?! Noi trebuie să mărturisim! Din momentul în care mărturisim și această mărturisire este dublată de rugăciune, de puterea rugăciunii… Noi uităm de lucrul ăsta? Asta i-a deranjat pe toți în toată istoria omenirii. De la Imperiul Roman, până la sistemul comunist.
Și-acuma ce-i înspăimântă? Ce-l înspăimântă pe diavol? Sfânta Împărtășanie! Că numai în Potir nu poate să intre! Că acolo arde, e foc! În rest intră și în biserică, n-are probleme. Dar în Potir, la Epicleză, nu stă acolo, fuge.
Aia trebuie să o atace. Și vine Gică de pe stradă care el nu știe exact cum e treaba asta și zice, păi, nu-i dom’ne să ne împărtășim cu o singură linguriță, că dacă mă infectez? Păi, da ce, mă, Împărtășania este OCL Alimentara?!
Pentru noi este însuși Sângele și Trupul Mântuitorului! Cum pot să mă infectez? Mă infectezi tu prin ceea ce spui, prin ceea ce faci și prin ceea ce încerci să mă pui și pe mine să fac.
Or, acest lucru trebuie să-l mărturisim. Noi trebuie să-l mărturisim și să nu ne fie frică. De ce?
Pentru că Hristos nu e Orban. Hristos nu e Câțu. Hristos nu e Dragnea. Hristos nu ne lasă! Când e [greu] nu ne lasă, nu dă bir cu fugiții și o aranjează El pe partea Lui. Noi suntem ai lui Hristos. Hristos este o realitate vie în orice clipă, nu este [doar] un personaj istoric, că asta s-au străduit în ultimii 50 de ani cu comunism cu tot, să facă din Hristos un personaj istoric, o legendă. Nu! El este o Persoană vie. Acuma Hristos este între noi! Asta-i deranjează.
Cum să fie Unul care să fie prezent când eu fur? Cum să fie Unul care să fie prezent când eu omor? Cum să fie Unul care să fie prezent când eu mint? Când eu falsific? Când eu manipulez popoare?
Așa că nu vă temeți! Noi avem această datorie. Nu suntem într-un partid și dacă ăștia au început să pună mitralierele pe noi, noi să ne temem. NU!”.
Fragment din conferința cu titlul „Exerciții de dor”
Prof.Universitar Răzvan Ionescu-doctor în teatrologie și doctor în teologie
„Căci scris este: „Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o”.
Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?”
I Corinteni 1;19-20
Probabilitatea de a te contamina cu virusul Covid-19 este mai mică decât a te încăleca virusul imposturii și al incompetenței ce bântuie prin Guvern și Parlament. După ora 18, așa cum se preconizează, te ascunzi în casă și scapi să dai nas în nas cu virusul din stradă. Dar dacă dai drumul la televizor, ești terminat. Sfertodocții dau buzna peste tine braț la braț cu obrăznicăturile din politică și inculții neamului. Invazia de prostie și aroganță este copleșitoare și seceră la minte pe oricine are curajul să i se opună.
Țara e condusă de repetenți, de cârciumari, coafeze și florărese. Când e să se facă o remaniere, sunt înlocuiți cu ospătari, manichiuriste și directori de la firmele de spălat morții.
Parlamentul nu mai este organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare a României. A devenit locul în care poți înjura ca la ușa cortului. Este mahalaua unde te dai cu fundul de pământ, zbieri lozinci fără noimă și interpretezi roluri furate de la casa de nebuni.
Câștigă cei cu zaruri măsluite
Senatorii și deputații, gomoși și cu prințipuri, răspund din vârful buzelor. Unii pentru că așa cred ei că trebuie, alții ca să nu li se audă bâlbele prostești. Imediat cum le reproșezi ceva, le explodează orgoliul și te trimit în corzi, că ei sunt aleșii neamului și nu îi învață nimeni ce să facă. E un spectacol de impostură dantelată cu mârlănie.
Îngustimea ideilor și-o acoperă cu ironii ieftine, de fapt o miștocăreală de nivelul clasei a cincea. Măcar de ar face acordul între subiect și predicat, dar și asta este greu. Nu există lege discutată la care să nu se iște un scandal. Nu are importanță cine și ce propune să facă legea respectivă, întâi este partida de luat peste picior, apoi cea de reproșuri behăite în turmă și, eventual, cuvinte de mamă rostite pe hol. Teoretic, legea ar trebui să reglementeze activitatea dintr-un domeniu. Practic, însă, a ajuns să fie un barbut de interese la care câștigă cel cu zarurile măsluite. Ce vor câștiga alegătorii din desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție? Nimic. În schimb, se va face pe placul lui Iohannis și al UE, căreia justiția din România îi stă în gât. Au contat împotrivirile temeinice ale magistraților din marile Curți de Apel și de la Înalta Curte de Casație și Justiție? Nu. Au câștigat cei care au sucit mai bine zarurile.
Virusul indolenței, al prostiei și al imposturii
În Guvern, aceeași nebunie. Fiecare știe tot și niciunul nu știe nimic. Propunerile venite de la Palatul Victoria trimit la ospiciu lumea civilizată și cu capul pe umeri. Școlile se închid din oră în oră, apoi se redeschid pentru scurt timp, după care se închid din nou, ca spre seară să afli că abia dimineață se stabilește ceva. Magazinele se închid la ore aberante, provocând o și mai mare aglomerație. Se închid localități după criterii ce n-au legătură cu logica, virusul e gonit cu declarații pe propria răspundere și guvernul se ceartă cu cele trei guverne din care e compus. Toate, la un loc, construiesc străzi și spitale din bani care nu există, fac irigații cu apa de ploaie și umplu ministerele cu rudele care n-au prins niciun ciolan nici la prima, nici la a doua tură.
Virusul indolenței, al prostiei și al imposturii circulă fără să fie oprit de cineva. Guvernul și Parlamentul ar trebui să intre în carantină.
Național