Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor’’ (Psalmul 145, 3-4). Iubite citiorule! După 1989 ţi-ai făcut, asemenea tuturor românilor, multe iluzii în privinţa viitorului. După treizeci de ani ne dăm seama că nădejdile noastre au fost deşarte, că am trăit decepţie după decepţie, că mai-marii acestei ţări sunt mai răi, mai perfizi şi mai câinoşi decât cei dinainte care, cel puţin au luptat pe faţă împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale. Aceştia de-acum au îmbrăcat blana de oi şi se prefac a fi credincioşi, mai ales în preajma alegerilor, ca după aceea să se retragă în obscurul existenţei lor şi de-acolo să uneltească toate relele împotriva acestui neam. Ceea ce numesc ei democraţie este un sistem iluzoriu, pentru că cei mari sunt adânc înfipţi la cârma ţării şi oferă alegătorilor aceleaşi şi aceleaşi figuri sinistre, făţarnice şi fără Dumnezeu, încât orice opţiune le este favorabilă lor, şi nu oamenilor acestei ţări. Dacă un om cinstit ar vrea să candideze, spre binele ţării, va fi imediat discreditat şi înlăturat, nu cumva să le încurce socotelile
De fapt, în toată lumea s-au înstăpânit conducători necredincioşi sau rău-credincioşi care au un dispreţ fără seamăn faţă de cei mulţi. Se socotesc elitele acestei lumi, cârmuitorii ei de necontestat, singurii îndreptăţiţi să stăpânescă peste întregul glob pământesc. Au scos în faţă un extraordinar aparat propagandistic care le ascunde mârşăviile, le ,,justifică’’ nedreptăţile şi fărădelegile şi seamănă confuzie în minţile oamenilor. Cei mai mulţi cad victime nevinovate ale acestei manipulări. Dumnezeu nu-i lasă însă pe cei drepţi în neştiinţă. Aceştia, temători de Dumnezeu, nu se mai înfricoşează de puternicii zilei şi le desluşesc intenţiile criminale. Se vede că orice secret, oricât de bine păzit, ajunge, în cele din urmă, să fie cunoscut.
Ce ne rămâne de făcut în aceste vremuri de grele încercări? Să ne apropiem şi mai mult de Dumnezeu prin Sfânta Sa Biserică Ortodoxă, să îndreptăm toate nădejdile noastre spre Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi să găsim puterea de a ne ruga pentru cei fărădelege ca să le dea Dumnezeu gând de pocăinţă. Căci fără pocăinţă sinceră nu este cu putinţă a ne mântui. Dacă vor înţelege lucrul acesta, este posibil să se întoarcă. Ce i-a folosit lui Ceauşescu faptul că a fost pomenit în biserici, dacă a rămas necredincios? Vom constata că puterea rugăciunii noastre întrece cu mult puterea mai-marilor lumii.
Presbiter Ioviţa vasile
Darul pe care l-am primit de la Duhul Sfant, a carui adiere au simtit-o toti, dar putini au fost in stare sa raspunda, ne-a condus spre ingradirea de infricosatoarea erezie, care pandeste in continuare sa-si definitiveze opera ucigatoare de suflete.
Drum greu si anevoios, cu ispite de tot felul, care ne-au incercat in fel si chip.
Ne-am schimbat felul de a fi aproape in intregime, ne-am schimbat felul de a gandi in profunzime, s-au activat din adancurile noastre talanti nevalorificati aproape deloc pana acum.
Multi dintre cei care s-au ingradit alaturi de noi si au parasit cladirile Bisericilor in care poposeau pana atunci pentru rugaciune, au fost orbiti de sentimentul „libertatii” si au dat frau liber patimilor ascunse, a frustarilor nemarturisite.
Radacinile lor au rodit mladite otravitoare si i-au determinat sa aleaga cu usurinta calea ratacirii, a inselarii, manipulati fiind de pastorii in piei de lup, zambareti minciuno-acrivisti, care au aruncat plasele si au prins sufletele celor de care vor da seama la vremea potrivita, in fata Dreptului Judecator.
Din cei ingraditi, rautatile ascunse ale unora fata de aproapele, fie Preot, teolog sau mirean nu a mai cunoscut limite. Am avut incredere in Atotbunul Dumnezeu si in Preotii Sai de nadejde, pe care Duhul AtotStapanitor ni i-a scos in cale, in dl.Mihai-Silviu Chirila, bravul si exceptionalul teolog al miscarii anti-ecumeniste, in scrierile domniei sale, care a rezistat si depăşit intr-un mod exceptional şi minunat, cu mare rabdare, orice cârcoteală omenească, nefondată, ignorantă şi, chiar, arogantă, de foarte multe ori neinspirată şi, mai ales, răutăcioasă, pur subiectivă, a unor detractori slabi si neputinciosi.
Am devenit mai constienti de puritatea Ortodoxiei, de ceea ce inseamna a trai pentru Hristos, in Hristos, cu Hristos.
Am devenit constienti de intoxicarea secularista, anti-crestina si anti-ortodoxa, declansata de satanicul organism al CMB(Consiliul Mondial al Ereziilor, al lui Lucifer si al mincinosilor, dupa spusa IPS Serafim de Pireu), care isi continua nestingherit opera de zdruncinare a constiintelor ortodoxe si de sensibilizare a lor, in scopul unirii cu papistasii, telul ultim programat.
„Este o salbatica vijelie a puterilor intunericului, care isi concentreaza furia distructiva in special impotriva Ortodoxiei, cu dorinta intunecata de a o distruge si de a o face sa dispara”, cum spunea fericitul gheronda, Arhimandritul Haralambos Vasilopoulos.
Din 1948 şi până în 2019 nu au renunţat eterodocşii, în temeiul „dialogurilor” ecumeniste, la niciuna dintre învăţăturile lor rătăcite! Câte zeci sau sute de ani ar mai fi necesari pentru a se înţelege că „deschiderea faţă de comunicare, hotărârea pentru înţelegere”, nu există în CMB? Cate zeci de ani ii mai trebuie Patriarhiei BOR pentru a iesi din acest organism satanicesc?
Am devenit mai constienti de lipsa Marilor Duhovnici ai Neamului, a teologilor cu putere in cuvant (de fapt exista, dar din varii motive sunt marginalizati), a Preotilor cu mare curaj in Marturisirea Adevarului, si de frumosul, atotcuprinzatorul cuvant evanghelic: „Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţin.” (Luca 10, 2)
Am devenit constienti ca s-au pierdut 55 de ani de mari asteptari, care s-au finalizat cu un esec lamentabil, cu consecinte dezastruoase pentru Sfanta Ortodoxie.
Ereticescul sinod cretan, care nu a fost nici mare, nici sfant, nici pan-ortodox, a fost un pseudo-sinod restrâns, dominat de patriarhii ortodocşi, care a pretins să „exprime opinia coordonată şi autoritară a Bisericii Ortodoxe”, în ciuda Scripturii, Tradiţiei, canoanelor, Sinoadelor Ecumenice şi locale şi întregii Istorii a Bisericii care exclud o asemenea structură elitistă şi dictatorială, călcătoare a fundamentului sobornicesc, ecumenic, sinodal al Bisericii Ortodoxe. De fapt asa cum s-a spus, a lovit în principiile fundamentale ale Bisericii şi a încercat să preia controlul asupra Trupului lui Hristos. Ceea ce – cu toată durerea, trebuie să spunem acest adevăr – înseamnă uzurpare şi erezie. Efectele pe termen lung vor fi greu de vindecat si numai increderea in puterea nelimitata a lui Dumnezeu, va tamadui ranile si ne va ajuta sa rezistam in continuare la lupta si nevointe.
Această secretomanie de care s-a inconjurat pregatirea, realizarea documentelor pre si post-sinodale in cadrul BOR, – tipică regimurilor dictatoriale – stă cu totul împotriva Ortodoxiei. Duhul Sfânt spune:„nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos” (I Corinteni 3.11)
Am devenit mai constienti de apropierea vadita de greco-catolici, demonstrata in repetate ocazii de Conducatorul Patriarhiei Ecumenice, urmata sarguincios si cu mare evlavie de unul din sinodalii BOR, care prin asta isi defintiveaza lucrarea inceputa in 2008.
Ne rugăm cu adâncă durere şi nesfârşită dragoste pentru Biserica lui Hristos, ca mila şi harul lui Dumnezeu să-i trezească pe cei care dorm – patriarhi sau episcopi vicari, mireni sau diaconi, călugări sau preoţi, profesori de teologie şi oricare alte mădulare ale Bisericii.
Pentru ca această alunecare să fie oprită înainte de a aduce consecinţe cumplite.
Ne rugam Sfintilor Martiri din inchisorile comuniste, de a caror sfinte Moaste insangerate este plin pamantul tarii, sa ne sprijine, sa ne ocroteasca si sa ne intareasca, in lupta impotriva „inventiei fiarei din adancuri”(panerezia ecumenista), a sprijinitorilor ei de orinunde, caci cu noi este Dumnezeu!
Un monah imi spunea aceste lucruri: ,,Viata in manastire e de obste. Mantuirea e de sine. Se mantuieste cine vrea. Se duce-n iad cine vrea.”
Cateodata ma apuca un simtamant de ciuda pentru cei care petrec in nesimtire duhovniceasca si refuza sa iasa din ea, oricat le spui.
Doamne ajuta.
conducatorii is racolati in masonerie sau inainte sa ajunga sus is deja in lojele drăcesti !
comunismul, ecumenismul, razboaiele, islamismul , si celelalte ideologii dracesti sunt create de masoni , de fii intunericului care din pacate au racolat pe multi dintre cei pe care ii consideram ” a-i nostri” !
Eveniment ecumenist la Chicago unde eretici și sectari de tot soiul zicase că se ,, roagă” pt vindecarea pământului, participa și reprezentanții ai bisericilor ortodoxe, dar și schismatici din Ucraina
Doamne ajuta, Parinte !
intrebare ingrijoratoare :
un barbat din Ardeal, nascut prin 70″ , din mama romano catolica , tata ortodox, a fost ” botezat” la ortodocsi , insa prin stropire si cu naș catolic !!!
figureaza in evidenta Bisericii ca botezat ortodox !
apoi zice…afland de sfatul unuia de pe blogurile ortodoxe, a refacut Taina Mirungerii !
dar zic eu : acesta e botezat? nu trebuie sa fie botezat cum trebuie?
apoi a vrut s-o boteze si pe mama sa , dar n-a gasit in tot Ardealul cristelnita pt oameni maturi !!!
e grav asta tare!
consultati-va cu ceilalti preoti si spuneti-mi daca barbatul trebuie sa-si ” refaca” botezul prin intreita afundare!
eu asa am zis ca ar trebui sa-si gaseasxa un preot sa-l boteze corect !
Doamne ajută .
i-am scris adresa sfintiei voastre bărbatului cu pricina!
depinde de el daca vrea sa va contacteze . il cheama Cosmin .
„Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni”
(Fapte 5, 29)
„*Din perspectiva Ortodoxiei, erezia este abaterea de la învăţătura consacrată a Bisericii, aşa cum a fost ea exprimată de Apostoli şi de Părinţii Bisericii, mai ales în Sinoadele Locale şi Ecumenice. Spre exemplu, învăţătura despre unirea celor două firi în Hristos s-a exprimat la Sinodul IV Ecumenic, potrivit căreia firea dumnezeiască şi firea omenească s-au unit „neamestecat, neschimbat, nedespărţit şi neîmpărţit” în ipostasul Cuvântului.
Când se accentuează firea dumnezeiască în defavoarea firii omeneşti, se cade în erezia monofizitismului. Când se accentuează firea umană în defavoarea celei dumnezeieşti şi mai ales în defavoarea unităţii celor două firi, se cade în erezia nestorianismului.”, ne semnaleaza Mitropolitul Ierotheos Vlachos.
In viata actuala a Bisericii asistam la incercari de surpare a traditiei isihaste ortodoxe, subminarea Tradiţiei patristice, bisericeşti, de dragul unei „ecleziologii primare”, care se referă la dumnezeiasca Euharistie, la Împărăţia lui Dumnezeu şi se sprijină doar pe texte ale Vechiului Testament.
Părerea că în Biserică predomină o dublă ecleziologie – primară şi ulterioară – aparţine aşa-numitei „teologii postpatristice”, adică o părere preluată de la protestanţi şi de la unii ortodocşi, care încearcă astfel să nege învăţătura Părinţilor, cultul Bisericii, tradiţia isihastă şi, desigur, monahismul.
Erezia este situaţia periculoasă care vatămă in prezent mădularele Bisericii. Este vorba de o malignitate eretică protestantă care a intrat în organismul unor membri ai Bisericii şi ea nu trebuie să devină o tumoare malignă în Biserică, care să atace organismul acesteia.
Persistenta activitatii BOR in satanicescul CMB si trimiterea la specializare a distinsilor absolventi in teologie la universitatile protestante ale Apusului, sau la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elvetia), a dus printre altele la modificarea constiintei ortodoxe, la aparitia unei malignitati eretice protestante, manifestate prin încercarea de erodare a întregii tradiţii şi vieţi ascetice a Bisericii, aşa cum este ea exprimată de marii Părinţi Capadocieni şi de toţi Părinţii Neptici-Filocalici ai Bisericii până la cei mai recenţi, contemporanii Mari Cuviosi. In plus colaborarea unora dintre Inaltii Arhierei ai Bisericii cu autoritatile comunisto-securiste, si patrunderea masonilor in viata BOR, au format o „respingatoare dictatura a Iudelor”, tradatoare a Bisericii drept-maritoare a lui Hristos. Daca convietuirea nu este cu putinta,**”nu-i rămâne Bisericii ca „modus vivendi”, decât principiul evanghelic: să pătimească pentru Domnul Hristos, să rabde, să sufere”, ceea ce s-a si intamplat, multi Mari Mucenici dandu-si viata pentru Hristos si neam, a caror Sfinte Moaste zac nestiute in stamosescul pamant al tarii.
Pocainta ar trebui sa vina din partea acestor sinodali ai BOR, in frunte cu Presedintele lor, prin canonizarea acestor Sfinti, recunoscand si cerand iertare pentru **”minciunile oarbe si obraznice ale lui Iuda”, nu ignorand plansul, strigatele si Adevarul propovaduit de acesti sfinti Mucenici ai credintei ortodoxe.
In BOR s-au strecurat si conceptiile ratacite ale Prof.filozof si teolog Ch.Yannaras, ucenicul bătrânului Acachie Kavsokalivitul, care i-au înşelăt chiar şi pe credinciosii şi povăţuitorii duhovniceşti, făcându-i astfel să le recomande (!) sau cel puţin să le îngăduie, îndreptăţindu-le cu „gândul cel bun”.
Am participat la o astfel de conferinta(organizata de Ed.Anastasia-2011) in Biserică, cu prezentare de carte , de catre Prof. Christos Yannaras(doctor în filosofie al universităţilor din Salonic şi Sorbona, autor a peste cincizeci de cărţi), cu mai multi ani in urma, care a atras un numeros public, majoritate tineri. Scriitorul a sustinut o serie de conferinte in intreaga tara, si in Aula Academiei Romane, cu o participare stralucita a numeroase personalitati. Greu ar fi fost oricarei persoane, care nu are o pregatire solida teologica, sa vada inselarea sau ratacirea la acea vreme.
Acum lucrurile mi-au aparut in cu totul alta lumina.
Inselarea si hula adusa invataturilor Sf.Nicodim Aghioritul, propovaduirea subtila a placerilor si a lxismului moral, care au oferit o mincinoasa intemeiere “teologica” libertinajului, atragand si smintind uneori tinerii, au atras criticile Cuviosului Parinte Paisie Aghioritul, inzestrat cu harisma stravederii, Cuviosul Porfirie si a altor stareţi cuvioşi contemporani şi duhovnici înzestraţi cu harisma discernământului .
„Măi copii, ce spune Hristos în Evanghelie? Nu spune “şi da şi nu”, ci spune: «Ce este da, da şi ce este nu, nu». Ei, şi eu vă spun: «Pe Yannaras nu, nu»”.Yannaras, atunci când îi arăţi că ceea ce propovăduieşte este înşelare şi hulă, îţi răspunde: „Da, da, aveţi dreptate…”. După puţin îţi spune iarăşi: „Da, da, aveţi dreptate…”, dar apoi continuă să scrie şi să stăruie în înşelarea sa, însă într-un mod mai „politicos” (adică mai camuflat)”spunea cu amaraciune, Cuviosul Paisie Aghioritul.
Trebuie o atentie marita, o stare de trezvie si un discernamant permanent, cultivat cu dragoste desavarsita fata de Hristos, dupa putere(stie Domnul!), de catre un Parinte Duhovnic, imbunatatit, a caror „porunci”trebuie ascultate cu smerenie desavarsita.
Acest nemaintalnit, divin si minunat dar, ne-a fost rezervat multora dintre noi, cei ingraditi de erezie, de catre Mangaietorul drept rasplata.
„**Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt împotriva, lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce Biserică mai e şi asta? Iar reprezentanţii Bisericii
– dacă nu procedează astfel, oare mai sunt ei reprezentanţi apostoliceşti ai Bisericii? A se îndreptăţi în acest caz cu aşa-zisa iconomie (condescendenţă) bisericească înseamnă nu altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa. O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui Hristos….Aceasta este rânduiala, aceasta este calea, acesta este adevărul Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, începând cu Sfinţii Apostoli până-n zilele noastre, şi de azi înainte până la sfârşitul acestei lumi pământeşti.
Privitor la această rânduială, această cale, acest adevăr, nu sunt cu putinţă nici concesiile, nici compromisurile, nici retragerile. Nimeni nu ne poate sili, nici chiar un Sobor Ecumenic, dacă s-ar întâmpla ca acesta să aibă loc.”
*Ὀρθόδοξος Τύπος, 22 iulie 2011, nr. 1888, pp. 1, 6
**Sf.Iustin Popovici -Biserica si statul