Dicţionarul limbii române defineşte însuşirea cuiva de a fi infailibil astfel: ,,care nu poate greşi, care nu se poate înşela; perfect, desăvârşit, fără cusur’’. Potrivit învăţăturii noastre, doar Biserica lui Hristos, în întregul ei, este infailibilă, deoarece Hristos este capul său (Efeseni 5, 23), iar Sfântul Apostol Pavel a definit-o ca fiind ,,stâlp şi temelie adevărului’’ (I Timotei 5, 15). Aşadar, infailibilitatea Bisericii este un dat Dumnezeiesc, prin care Revelaţia Dumnezeiască se păstrează curată, fără adaosuri sau omisiuni, fără răstalmăciri.
La Conciliul II Vatican, cei prezenţi, în frunte cu papa, au elaborat o nouă învăţătură, pe care ei o socotesc dogmă. Potrivit acesteia, papa nu poate greşi atunci când se pronunţă ex cathedra, adică atunci când formulează învăţături pentru catolicii din lumea întreagă.
Sfântul Apostol Petru este socotit de catolici ca fiind primul episcop al Romei, adică cel dintâi papă. A fost Sfântul Apostol Petru infailibil? A avut conştiinţa faptului că orice face sau învaţă este în afara oricărei greşeli? Sfântul Petru a greşit atunci când s-a lepădat de Mântuitorul Iisus Hristos (Matei 26, 69-75; Marcu 14, 66-72; Luca 22, 54-62). Domnul i-a cunoscut slăbiciunile omeneşti şi, fiindcă s-a pocăit şi s-a întors de la păcatul lepădării, l-a iertat.
Sfânta Scriptură ne spune că, în vreme ce se afla în Antiohia, Sfântul Apostol Petru ,,mânca cu cei din păgâni; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împreajur. Şi împreună cu el, s-au făţărnicit şi ceilalţi iudei, încât şi Barnaba a fost atras în făţărnicia lor. Dar când am văzut că ei nu calcă drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa (Sfântului Petru, n. a.), înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii?’’ (Galateni 2, 12-14). Sfântul Apostol Pavel a fost intransigent în faţa acestei greşeli, fapt pentru care a şi scris: ,,Iar când a venit Chefa în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare’’ (Galateni 2, 11).
Înţelegem că Sfântul Apostol Petru a greşit iarăşi, dar a părăsit această greşeală şi e numărat printre Sfinţii lui Dumnezeu, fără umbră de îndoială. Nu înţelegem de ce papii, începând cu Conciliul II Vatican, se socotesc infailibili, prin ei înşişi, când istoria aduce atâtea pilde de pontifi romani au greşit grav în cele sfinte. Unii s-au pocăit, alţii nu.
Orice om este infailibil atâta vreme cât stă în adevăr, în învăţătura Sfintei Biserici.
Presbiter Iovița Vasile
Nu exista certitudinea ca Sf. Petru ar fi fost la Roma. Aceasta este și părerea Sf. Nectarie de la Eghina, printt alții.
Nicăieri, în arhivele de la Roma, nu figurează Sf. Petru ca episcop. Linus a fost primul lor episcop.
Presupunând, totuși, ca ar fi stat la Roma, atât el, cât și Sf. Pavel (el a fost, da) au lucrat ca Apostoli, nicidecum ca episcopi.
Minciuni papistășești..
Asa ete. Acum să vă răspund, cum am promis. Posibil ca PF Onufrie să fi fost la intîlniri cu ecumeniștii, cum am vazut într-o fotografie mai veche. Rugăciuni comune n-a făcut cu ei, iar de cand a apărut Epifanie Dumenko s-au făcut presiuni imense ca să se întălnească cu acest impostor. Puterea lumească le-a făcut. Cum vedem, a rezistat, pentru a nu da măcar o umbră de legitimitate unor haimanale, lipsite de harul preoției.
*printre
Atentie ca circula pe net inselari de genul:un batranel care circula in haine antice si zice de el ca e Iisus.Tara unde circula este Ecuador.Sa va uitati si la comentarii sa vedeti gradul de inselare demonica sub masca pietatii inselate. https://vm.tiktok.com/ZNecqDBhW/
Doamne ajută
O nebunie generalizată. Dumnezeu să ne ajute să ne ținem departe de ea.
Sărut mâna, părinte.
Am o nelămurire (alta!).
Câte feluri de spovedanie sunt și câte dintre ele (în afară de cea la duhovnic, atunci când dă dezlegare), desigur) ne „permit” împărtăşirea cu Sfintele Taine ?
Doamne, ajută!
Doamne, ajută
Este un singur fel de Spovedanie, Sfanta Taină prin care ne mărturisim păcatele duhovnicului, sincer, complet, cu frîngere de inimă, urmand întocmai Rînduiala din Cărtile bisericesti (din Molitfelnic). La urmă, ni se dă dezlegare și canon și duhovnicul ne spune dacă ne putem sau nu să ne împărtășim atunci, sau e bine să mai așteptăm. Dezlegarea nu e obligtorie întotdeauna. Cand e un caz extrem de greu și de complicat, trimitem penitentul la episcop, care dă soluția corectă și arată calea de urmat. Există o împrejurare în care credinciosul se poate împărtăși fără Spovedanie. Vă las să vă gîndiți care e acea împrejurare.
Sărut mâna, părinte!
Nu am găsit împrejurarea în care un credincios se poate împărtăși fără spovedanie. Nu mă pricep defel. M-am gândit că:
– Poate fi bebelușul, dar nu l-am socotit „credincios” ;
‘ Credinciosul, înainte de o moarte fulgerătoare;
– Împărtășania cu Cuvântul lui Dumnezeu, deci, prin auz…🤔
Aștept, când puteți, răspunsul bun de la Sfinția Voastră.
Doamne, ajută și pace în sufletele noastre.
Doamne ajută
Primele două răspunsuri sunt bune. Copilul sub 7 ani poate fi împărtășit fără Spovedanie. La fel credinciosul aflat în pragul morții, cînd pricepe, dar nu poate fi spovedit. Adaugați la acestea credinciosul matur care a fost botezat. Imediat după Botez e împărtășit, deoarece i s-au iertat toate păcatele, inclusiv cel strămoșesc. Acum avem răspunsul complet. Pace, sănătate, mîntuire.
Mulțumesc pentru răspuns.
Dumnezeu să vă răsplătească.
Seară binecuvântată.
Mulțumesc din suflet pentru răspuns.
Sărut dreapta.
Doamne, ajută!
P.S. Ma gândesc la ce mi-ați propus…
Doamne, ajută!
E a doua oară când încerc să postez aici despre subiect; prima dată a fost pe 21 oct., parcă, dar nu am reușit să găsesc comentariul meu postat – f. checkingu’ e prioritatea no. 1 a lu’ gugăl. Pe scurt, cenzură cât cuprinde.
Așadar, pe această pagină https://m.facebook.com/100080359985770/ a pr. Ilie Lăcătușu sunt tineri îngrădiți care postază uneori ce li se întâmplă și care au nevoie de rugăciuni din partea dvs., a celor care sunteți îngrădiți! Uneori, și-au scris numele pentru a putea fi pomeniți în rugăciune, dar postările lor nu rămân mult timp – lesne de înțeles de ce…
Pe unul dintre ei îl cheamă Alexandru, era și o fată, Chira (sper să nu greșesc!); oricum, cunoașteți dvs. o formulă care să-i includă pe ei, toți, în rugăciunile dvs.
La fel și dintre mireni, cei care sunteți îngrădiți, ajutați-i, vă rog, cu rugăciunea când puteți! Repet, tinerii doresc să fie pomeniți exclusiv de cei îngrădiți.
Acești tineri sunt hăituiți, urmăriți, se folosesc arme psihotrope împotriva lor, unul dintre ei a fost și drogat și internat, bătut, i-a fost smulsă crucea de la gât…
Scriau, la un moment dat, că nu au mai luat legătura cu duhovnicul lor de 2 ani, de aceea își mărturisesc public păcatele! Ba, chiar au fost blamați de niște… unii că fac asta, iar ei au contraargumentat cu Sfânta Tradiție.
Așa neîngrădită cum sunt și cu păcate care atârnă ca plumbul, eu am făcut și fac ce simt, ca întotdeauna. Domnul decide dacă primește sau nu, iar acei tineri să mă ierte că trec peste rugămintea lor…
Vă rog, ajutați-i!
Mulțumesc!
https://m.facebook.com/100080359985770/
Mă banule,
Bagă bine-n cap ce-ți spun. Dacă mai intri pe acest blog și mă șicanezi cu tîmpeniile tale, încît sunt nevoit sî sterg zeci postări, în care îți expui inepțiile, voi pune asupra ta o legătură de care nu te mai dezleagă nimeni, poate doar după moartea ta. Știi ce spune una din Rugăciunile de dezlegare: De a amărît pe vreun preot și a luat de la dansul legătură nedezlegată… Valabil și pentru cel care semnează nikesat. Fii atent, tu m-ai amărît pe mine destul. Ți-am spus ce urmează.
Afară, otreapă!
„Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.” (Matei 5, 44)
Dacă dvs. reacționați astfel, în urma unui mesaj care nu înțeleg cu ce a supărat, îmi pare rău! Chiar nu aș fi crezut posibilă o astfel de reacție…
Tocmai am fost atenționată că, și când am scris prima dată despre acest subiect, mi-ați răspuns asemănător ca acum, însă eu NU AM VĂZUT/ citit (altfel nu aș fi scris din nou!), lucru pentru care chiar îmi cer scuze.
Faceți cum considerați, părinte, cum vă îndeamnă conștiința. Eu am nădejdea că Domnul Iisus Hristos, Cel care cunoaște inima fiecăruia, deci și intenția curată cu care am scris aici, nu mă va lăsa vulnerabilă în fața răutăților. Îl am alături și pe Sfântul Nicolae.
E ultima dată când scriu aici.
Dumnezeu să ne ierte pe toți!
Monica
Sora Monica, nu doar „apa trece, pietrele raman, ci si „fiecare pasare pe limba ei piere”, iar asta inseamna cand incepi sa faci actiuni care să te compromita, iar cei din jur isi dau seama. Tu vezi-ti de ale tale, spune-i duhovnicului tau patania, spovedeste-te, mergi la moastele Sf. Ciprian, Sf. Nicolae (care este ocrotitor si al celor acuzati pe nedrept), ale parintelui Lacatusu, si roaga-te cu mila crestineasca si dragoste pentru cei ce ti-au oferit… complimente. Ai intors obrazul de prea multe ori, e vremea sa intorci pagina, fara sa privesti in urma cu ranchiuna. Ai avut multe intrebari, dar cred ca ai primit mai multe răspunsuri decat ai fi crezut. Si, ca tine, si altii, cu ocazia asta. Tu fii ca albina, nu ca musca, si pastreaza doar ce e bun.
„Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este Legea si proorocii.” Matei 7:12
Noi nu avem putere preoteasca, insa avem Cuvantul: „Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau, vrednic va fi de osânda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.” Matei 5:22. Si ne e de ajuns.
Folosirea cu usurinta a blestemului, ne invata Parintii Bisericii, arata o intentie rea, o stare de razvratire, de razbunare, in fond, de instrainare de Dumnezeu. Sfantul Paisie Aghioritul afirma fara echivoc: „Blestemul prinde atunci când exista la mijloc nedreptatea.” Deopotriva, marii duhovnici ne arata ca si cei care arunca cu blesteme fara motiv, vor da socoteala. In plus, blestemul rostit cu lejeritate ori fara temei, se poate intoarce asupra celui ce l-a pronuntat. Aceste randuieli sunt valabile si in cazul preotilor. Nimeni nu are dreptul sa abuzeze de pozitia de sacerdot pe care o are, inspamantandu-i pe oameni cu blesteme.
Sper doar ca parintele sa ingaduie ca tu, Monica, sa citesti ce ti-am scris.
Sa nu iti fie teama. In iubire nu exista frica, iar noi suntem cativa care ne rugam pentru tine.
Sa ramanem cu „pace, sanatate, mantuire”, nu cu dispret, sa scapam macar de „razboiul cel dintre noi”, ca destul suntem purtati, fara voia noastra, in alte razboaie.
Sfânta zi de azi sa ne aduca dragoste si pace adevarate in inimi, si lumina in minti tuturor ☦
Doamne ajută
N-a fost vorba de niciun blestem, n-am folosit acest cuvînt, și știu despre ce vorbesc. Și nu era în discuție D. Monica, disputa era cu cel care semnează banu. Acesta mă șicanează și mă jignește de ani de zile, chiar pe blogul meu. Să repet că-l făcea pe Vladica Longhin ecumenist? Regret că n-am păstrat zecile de mesaje pe care le-a postat, ca să vadă toți cei care intră pe blog. Orice-as fi făcut, banu nu înțelegea de vorbă bună, așa că nu mai vorbiți nici de blestem și nici de lipsa motivului. Nu-mi atribuiți merite și cuvinte pe care nu le am. De fapt, în zilele ce urmează, intenționez să revin asupra acestui caz.
Pace, sănătate, mîntuire.