Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune, de peste veacuri același Adevăr:
,,Hristos Domnul a spus că Biserica sobornicească este cea dreaptă și mântuitoare mărturisire a credinței”…
Atunci când cineva mărturisește o erezie, din acel moment acesta e despărțit de Biserica Sobornicească, chiar dacă din punct de vedere instituțional el se găsește încă în Biserică, adică ca figurant în registrele ei, pentru că încă Biserica ,,nu și-a făcut ordine în registre încă”…Dar acesta dacă nu mai este în Adevăr, nu mai este în comuniune cu Hristos, cu Sfinții, cu Biserica Sobornicească…
Or, pe noi asta ne interesează, adică mântuirea…, nu doar să figurăm în registrele Bisericii, ci să ne mântuim, să fim uniți cu Hristos. Să fim în Adevăr, nu în minciună/erezie, împreună cu minciuno-episcopii pe care îi pomenim (dacă nu ne îngrădim de ei) ca pe niște vrednici urmași ai Sfinților Apostoli și ai Sfinților Părinți. Căci prin pomenirea episcopilor ecumeniști asta se întâmplă, ne amestecăm și lucrăm împreună cu ei la surparea Bisericii, pentru că ajutăm erezia să dăinuiască în Biserică prin lipsa noastră de atitudine, prin faptul că nu ne îngrădim de erezie…Nu este suficient cugetul ortodox, dacă acesta nu e pus în practică, căci : ,,credința fără fapte e moartă”… Degeaba am credință, dacă nu o trăiesc, dacă nu o pun în practică sau…dacă o faptele mele o tăgăduiesc…
Dacă episopii ecumeniști sunt numiți de Biserica Sobornicească minciuno-episcopi, eu cum să-i pomenesc pe aceștia ca vrednici urmași ai Sfinților Apostolilor și ai Sfinților Părinți, care minciuno-episcopi, chipurile, drept învață cuvântul adevărului? Nu este oare aceasta o lipsă de minte, o rătăcire, o împietate, o participare la erezia care dăinuie în Biserică, prin lipsa noastră de atitudine, prin neîngrădirea de erezie? Ba mai mult, nu este o confirmare că avem aceeași credință? Căci despre asta dă mărturie comuniunea păstrată cu aceștia… Ei știu prea bine, noi suntem naivi și ne lăsăm amăgiți!
Pentru o mai bună înelegere a celor scrise mai sus, voi exemplifica:
,,Prin urmare, este eretic și se supune legilor rânduite împotriva ereticilor cel care se abate chiar și cu puțin de la Credința Ortodoxă. Totuși, spunea Fericitul Augustin: ,, chiar de mă înșel în ceva, nu pentru asta sunt și eretic”.
O trăsătură a ereticului este stăruința în erezie. Eretic e cel ce ține cu tărie de slava lui și întru cunoștință grăiește împotriva adevărului, fără nădejde de îndreptare.”
Participarea la erezie sau comuniunea păstrată cu ecumeniștii au ca efect și acest aspect, semnalat de Sfântul Vasile cel Mare:
,,Urechile celor simpli au fost amăgite și obișnuite cu înșelăciunea ereziei. Copii cei mici din Biserică sunt deprinși cu învățăturile stricate, dar ce ar putea face? Botezurile sunt săvârșite de eretici, la fel și prohodirea celor adormiți, cercetarea suferinzilor, mãngâierea celor întristați, sprijinirea celor în necazuri și ajutorările de tot felul, ca și săvârșirea Sfintelor Taine.
Prin toate acestea se naște o legătură cu ei în popor și ajung să fie cu toții într-un cuget, încât,în scurtă vreme, chiar de ni s-ar da oarecare libertate, nu va mai fi nici o nădejde ca pe cei prinși în această înşelăciune îndelungată să-i mai putem întoarce din nou la cunoștința adevărului”.
Auziți fraților?
Un alt exemplu îl avem de la Sfântul Chiril al Alexandriei, care chiar dacă nu întrerupsese pomenirea lui Nestorie, (din rațiuni de iconomie față de credincioșii care se aflau sub Nestorie, dar care se împotriveau aceluia), aflăm așadar de la acesta că Nestorie cugeta cele ale lui Arie, iar credincioșii ,, nu au voit să aibă părtășie cu el, de vreme ce are astfel de cugete. Astfel, chiar și acum, poporul din Constantinopol nu merge la bisericile lui, afară de câțiva nemintoși și adulatori de-ai săi. Mai toate mănăstirile și arhimandriții nu au comuniune cu el, temându-se ca nu cumva să se vatăme din pricina credinței lui’’.
Acesta este exemplul pe care-l avem moștenire de la Biserica Soboricească în lupta cu erezia.
Ion
Un alt aspect important pentru noi de a-l înțelege în duh patristic, nu ecumenist, este următorul:
,,Dar totodată trebuie să fim conștienți că atunci când, la un mom. dat, erezia se răspândește în toate sau mai în toate Bisericile,Biserica sobornicească ajunge să fie compusă numai din câțiva puțini credincioși sau chiar,la limită, dintr-unul singur.
Mărturisind și apărând aproape de unul singur dreapta credință, Sfântul Maxim e conștient că mărturisește și apără ,,dogma comună a Bisericii Sobornicești „, adică credința pe care au mărturisit-o întotdeauna și în tot locul Apostolii,Părinții,Sinoadele, clerul și poporul drept-credincios.
Cel care mărturisește credința ortodoxă se inegrează sau se reintegrează în Biserica Sobornicească și în comuniunea Sa (mare atenție la acest detaliu n.m.); cel care mărturisește o învățătură străină de dreapta credință (ecumenistă, în cazul nostru n.m.) se autoexclude și trebuie scos din Biserica Sobornicească.
Acest principiu este valabil pentru persoane, dar și pentru Bisericile Locale;
ele aparțin Bisericii Sobornicești sau mai curând se identifică cu ea în măsura în care mărturisesc dreapta credință; ele ies din ea (chiar dacă instituțional continuă să fie și să se numească Biserici) [!!!] dacă mărturisesc învățături străine de dreapta credință așa cum a fost ea definită de Apostoli, de Părinți și Sinoade.
În acest sens Sfântul Maxim Mărturisitorul identifică Biserica Romei cu Biserica Sobornicească, doar pentru simplul motiv că ea mărturisea credința ortodoxă și pentru că era, în vremea controversei monotelite, singura care o mărturisea.
Dimpotrivă, Bisericile Constantinopolului,Antiohiei,Alexandriei,Ierusalimului sunt în afara Bisericii Sobornicești și în afara comuniunii cu ea (chiar dacă ele sunt în comuniune între ele) [!!!] pentru că au aderat la erezie.
Dar odată ce ele mărturisesc credința ortodoxă,Bisericile se înfățișează, dimpotrivă, ca fiind toate ,,sfintele Biserici Sobornicești”.
[!!!]
Când auzim că porțile iadului nu vor putea birui Biserica întemeiată de Hristos, aceasta nu înseamnă că o anume Biserică nu ar putea cădea niciodată în erezie, datorită unei harisme, unei puteri sau unui privilegiu particular (aviz ecumeniștilor și celor care se lasă amăgiți de teoriile lor n.m.), pentru că nici o Biserică particulară (Locală n.m.) nu se identifică a priori și definitiv cu Biserica.
Toate Bisericile au căzut într-un moment sau altul în erezie și deci s-au aflat în afara Bisericii Sobornicești (dar asta nu înseamnă că Biserica a dispărut sau că porțile iadului au biruit-o n.m.).
În anumite momente chiar toate Bisericile au căzut în erezie, și Biserica Sobornicească n-a mai existat decât prin câțiva credincioși care nu încetau a mărturisi credința ortodoxă.
Dacă,așadar, porțile iadului nu vor putea birui Biserica, lucru acesta se datorește harului lui Dumnezeu primit de ea în calitatea ei de Trup al lui Hristos (nu de instituție n.m ), și al cărei Cap este Acesta, ca una ce este mireasa Lui.
Sfântul Maxim spune astfel că ,,Biserica Sobornicească, mireasa Domnului”, ,, e păzită și oblăduită de Domnul Însuși,pentru ca noi să fim izbăviți de năvălirea vrăjmașilor”.
Biserica cea Una nu-și poate pierde plinătatea și sobornicitatea ei pentru că este în chip fundamental o realitate mistică ce se identifică cu Trupul lui Hristos”.*
Extras din: Sfântul Maxim Mărturisitorul. O introducere ,pag.267-268,de Jean Claude Larchet,ed. Doxologia,2013.
*Obs.: poate înțelegem de ce nu se mai studiază mistica în școlile teologice…
Apropo de titlul articolului…
Pe lângă ideea evocată de Părintele în titlu,îngrădirea de erezie mai are o importanță majoră,esențială,vitală:
Îngrădirea de erezie ne menține în Biserică,din punct de vedere sobornicesc,căci ecumenismul ne desparte de ea.
Forma instituțională/administrativă ne interesează în măsura în care ea însăși se identifică cu sobornicitatea/Trupul lui Hristos.
Căci pe noi Hristos Domnul ne interesează,nu o ierarhie despărțită de El sau aflată în erezie.
Este important aspectul instituțional, canonic, dar fundamentat/zidit pe Piatra Adevărului,nu pe nisipul ereziei.
O instituție ecumenistă, pe noi nu ne reprezintă…O instituție ecumenistă nu reprezintă Trupul lui Hristos!…
,,Mărturisirea și apărarea dreptei credințe se face de către Părinți în numele Bisericii Sobornicești, spre subzistența ei; pentru cauza Bisericii Sobornicești și Apostolice” au luptat ,,Apostolii Lui și Sfinții Părinți care le-au urmat, și Învățătorii, și Mucenicii, slujind prin propriile fapte și cuvinte, prin lupte și sudori, osteneli și sângiuri și, în sfârșit, prin morțile lor violente”.
Dimpotrivă, cei care mărturisesc învățături eretice se împotrivesc Bisericii Sobornicești și lucrează spre nimicirea ei (episcopii ecumeniști pomeniți de credincioși la slujbe n.m ), căci ,,fără dogmele Sfinților […], nu e cu putință însuși faptul de a exista o Biserică”.
Putem spune,așadar, că la Sfântul Maxim există o ,, identificare a Bisericii Sobornicești cu dreapta mărturisire a credinței „, că pentru el ,,mărturisirea dreptei credințe este cea care întemeiază și reprezintă Biserica”.-idem.265-266
Deci să tacă ierarhia ecumenistă și să nu mai manipuleze lumea că îngrădirea de erezie/întreruperea pomenirii este schismă.
Instituția lor ecumenistă este schismă în Biserica Sobornicească…
Unirea cu ei este schismă și ieșire din sobornicitate;despărțire de Adevăr,de Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți…
Spun episcopii ecumeniști că întreruperea pomenirii este schismă, dezbinare și rupere de Biserică…
Să vedem ce ne învață cărțile Bisericii, sau ce condiționează apartenența la Biserică?Comuniunea cu ecumeniștii, pomenirea lor sau altceva, la care ei au renunțat?
,,Mărturisirea dreptei credințe condiționează apartenența sau neapartenența la Biserică, excluderea din Biserică sau reprimirea în Biserică, și deci comuniunea sau lipsa de comuniune cu ea (bineînțeles că aici e vorba de sobornicitate,de Trupul lui Hristos , nu de instituția ecumenistă, care sunt două lucruri diametral opuse n.m.).
Acest principiu este valabil pentru persoane în raportul lor cu Biserica, dar și pentru Bisericile Locale în raport cu Biserica Sobornicească/(Trupul lui Hristos n.m.).-idem., pag.262
Să ia aminte și instituția BOR ecumenistă și să nu se teamă cei îngrădiți de ecumeniști și amenințați sau acuzați de către aceştia de schismă…, căci:
,,Comuniunea dă mărturie despre unire, o concretizează și o manifestă în cel mai înalt grad; însă unirea cu Biserica Sobornicească NU ESTE DETERMINATĂ SAU CONDIȚIONATĂ DE COMUNIUNE (care e un scop și nu poate fi un mijloc), CI DE MĂRTURISIREA DREPTEI/ADEVĂRATEI CREDINȚE.”-idem., pag. 262
Obs.: Cei aflați în comuniune cu ecumeniștii să ia aminte:
…,,Comuniunea dă mărturie despre unire, o concretizează și o manifestă în cel mai înalt grad…”.
Deci,pentru cei aflați în comuniune cu ecumeniștii, acest lucru ce reprezintă?
Această comuniune dă mărturie despre unirea lor cu ei(cu ecumeniștii) și o concretizează și o manifestă în cel mai înalt grad…
Și atunci o întrebare firească:
Poți să fi unit cu ecumeniștii în cel mai înalt grad și în același timp unit și cu Hristos-Adevărul?
Adică, mai simplu:
poți fi în Adevăr, unit cu El și în erezie sau unit cu ecumeniștii în același timp?
Ce părtășie/comuniune poate fi între Adevăr și minciună/erezie/ecumenism?!!…
O completare necesară:
Cele scrise anterior, nu sunt scrise cu scopul de a jigni pe cineva…, ci de a aborda niște teme mai sensibile, care de obicei provoacă reacții mai virulente, motiv pentru care sunt evitate în a fi dezbătute și sunt lăsate aşa…, într-un con de umbră, deși ele sunt esențiale…
De aceea, pentru cei cu sensibilitate mai mare, un cuvânt de la Părintele Iustin…
La un moment dat cineva îl întreabă pe Părintele Iustin Pârvu:
,, -Dar dacă cineva apără adevărul cu răutate?
Părintele răspunde:
-Depinde.De unde știm noi că un apărător al Ortodoxiei o face cu răutate?
Păi, nu este decât să mă mânii pe păcat și pe eretici.Am tot dreptul acesta.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că-i sfințită palma celui care-l lovește pe eretic.
Nu pot eu să spun că cel care face o constatare, o analiză, o face numaidecât pătimaș.O fi și asta, dar nu întru totul.
Mai este și puțină jertfă.Că n-o fac pentru a câștiga drepturi personale, moșii, ci pentru că-mi ia credința.
Atunci nu mai e de stat pe gânduri. Atunci când îmi confiscă căsuța mea, să zic:Fie numele Domnului binecuvântat!
Însă ce a făcut Iov când voia vrăjmașul să se atingă de sufletul lui? Nu l-a predat, măi.
De trup să nu ne pese, dar sufletul trebuie păzit cu orice preț.
Dacă ne pierdem dreapta credință, asta înseamnă că ne pierdem sufletul.
Cum să ni-l vindem? Deci, rămânem ortodocși.”
Frumos spus si vreau totul sa fie concret.
Ce spuneti parinte „dilia” nu face chiar nimic pentru tara?Ar fi indraznit Vexler seful lui Georgica Simion si al lui Calin G.sa -i impuste cum a facut cu „asta”?Care nu si-a dat cu sapun nici acum zic ca e cu ei pentru ca faptele „asteia” sunt prea clare sa nu le vada toti si in Antarctica.
https://vm.tiktok.com/ZNd9kMsFC/