Ioan Aurel Pop și fățărnicia sa academică

E vorba de ardeleanul nostru, președintele Academiei Romane.
O vreme i-am urmărit luările de cuvînt și felul cum s-a poziționat în diferitele împrejurări, și mi-a plăcut. Iată, am zis, un om cu vederi sănătoase care dă greutate cuvintelor sale, prin poziția înaltă pe care o ocupă. Vorbea frumos despre ființa Neamului Romanesc, învățămînt, cultură și chiar Biserică. În același timp îmi puneam întrebarea: cum a ajuns omul acesta în fotoliul Academiei?, știind bine că antihriștii nu lasă la voia întîmplării nicio instituție, niciun post din alcătuirea statului roman. Poate omul e cu adevărat pătruns de dragostea pentru Neamul său, poate…
Niciun poate. Curînd s-a dovedit că Ioan Aurel Pop este un om al sistemului, sistem care nici măcar nu l-a menajat sau prevenit în privința vaccinului ucigaș. Așa se face că dumnealui s-a înțepat cu conștiinciozitate, iar nu după multă vreme, s-a aflat că este măcinat de un cancer nemilos. El însuși se plîngea de acest lucru, cel puțin cum am constatat din cele publicate în presă. Bine ar fi ca informația să fie mincinoasă, și domnul președinte să trăiască ani mulți, fără apăsarea de care vorbeam.
A venit apoi vremea ca domnul I.A. Pop să prezideze o reuniune a Academiei, în care a încercat cu disperare să introducă în Academie o ființă ciudată, Marta Petreu de la Cluj. O scursoare, care a vrut să se prelingă în cel mai inalt for al științei și culturii romanești. De ce spun asta? Pentru că L-a batjocorit pe Dumnezeul meu și l-a jignit pe Domnul Eminescu. Cînd comiți asemenea nelegiuiri, ești o otreapă grețoasă bipedă, care trebuie ocolită și uitată.
Și Aurel Pop o susține cu toate puterile. Noroc că muierea a căzut la votul secret. Nu că am avea mari așteptări de la Academie. Știm cine o populează, dar învățăm că pînă în cele din urmă, fiecare-și dă arama pe față. Inclusiv Ioan Aurel Pop.

Presbiter Iovița Vasile