Citind cu luare aminte vieţile Sfinţilor lui Dumnezeu, vom constata că mulţi dintre ei, în numeroase rânduri, au fost acuzaţi de vrăjmaşii slujitori ai diavolului de vrăjitorie, atunci când se învredniceau să săvârşească minuni Dumnezeieşti. Este o veche tactică a diavolului de a acuza pe cei drepţi de faptele pe care el însuşi le săvârşeşte sau le inspiră altora. Meşteşugul acesta viclean a fost preluat de vechii comunişti români, după 1989, când ridicau calomnii asupra celor care voiau binele ţării, acuzându-i de ceea ce ei înşişi se făceau vinovaţi, de slujirea unui sistem ateu şi criminal.
Sfânta Haritina, pe care o pomenim astăzi, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, când credincioşii se primejduiau de moarte, dacă erau găsiţi că slujeau lui Hristos. Haritina trăia în mijlocul barbariei şi ,,s-a arătat nu numai cu frumuseţea chipului, ci şi cu obiceiurile bune împodobită, fiind blândă, smerită, ascultătoare, tăcută, curată la suflet şi înţeleaptă’’. A venit vremea când a fost cunoscută pentru viaţa ei bineplăcută înaintea lui Dumnezeu. Păgânii au luat-o cu sila şi au adus-o în faţa comitelui Domiţian, care a acuzat-o pentru că era creştină şi ,,înşela’’ pe mulţi, aducându-i la ,,credinţa necurată’’. Sfânta Haritina a mărtutisit cu tărie: ,,Adevărat este că sunt creştină, iar ceea ce zici că înşel pe oameni nu este adevărat, pentru că de la înşelăciune îi întorc pe cei rătăciţi şi îi povăţuiesc la calea cea adevărată, ducându-i la Hristosul meu, întru Care Credinţa nu este necurată, precum spui tu, ci este Sfântă şi Dreaptă. Toată credinţa voastră este plină de necurăţie, pentru că credeţi în necuraţii şi viclenii diavoli şi faceţi voia lor’’.
Slujitorii cei fără Dumnezeu i-au legat o piatră mare apoi au aruncat-o mare. Cel Atotputernic a zădărnicit planurile necuraţilor păgâni, căci piatra s-a dezlegat, iar Sfânta a ieşit şi umbla pe apele mării ca pe uscat. Când s-a înfăţişat judecătorului păgân, i-a spus: ,,Uitaţi-vă şi vedeţi puterea Hristosului meu şi credeţi în El’’. Orbit de necredinţă, acesta a învinuit-o pe Sfântă că a făcut această minune cu ajutorul vrăjilor! Cu alte cuvinte, slujitorul diavolului arunca asupra Sfintei Haritina acuzaţia absurdă, când ea slujea în curăţie Domnului nostru Iisus Hristos. După ce a răbdat toate chinurile imaginate de minţile întunecate de diavolul, Sfânta a ajuns în primejdia de a fi necinstită de brutele păgâne. Dumnezeu i-a stat în ajutor şi a chemat-o la El, astfel încât prigonitorii au rămas miraţi lângă trupul ei cel curat.
Tinerele din vremea noastră să ia aminte la pilda vieţii acestei plăcute a lui Dumnezeu şi dacă nu au tăria să moară pentru Hristos, măcar să-şi păstreze curăţia în mijlocul acestui neam viclean şi desfrânat (După Vieţile Sfinţilor pe octombrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005)
Presbiter Iovița Vasile