Și cei cu asta? E o noutate? Nu, fârtate, omul acesta ne minte de aproape zece ani fără întrerupere. Bașca multele încălcări ale Constituției. De se nimerește să fie pe la Cotroceni și își învinge lenea, iese și el cu o însăilare de trei-patru fraze, de nu știi ce vrea să zică, și ne este livrat de televiziuni preț de 30 de secunde, apoi iar nu-l mai vedem o lună. Lasă să-i tihnească de cele două mandate, că după aceea nu se știe pe unde va mai fi și ce însărcinări înalte va primi.
Iese pe posturi și își dă cu părerea despre Bâstroe. Nu prea înțelege el ce se întâmplă acolo, dar reproduce ceea ce-i spun stăpânii care țin sforile de care atârnă el. Nimic în folosul românilor, nicio luare de poziție fermă și coerentă. Nu trece mult și se vădește minciuna lui precum că n-a știut cutare… el, cel mai bine informat om din România. Instituțiile statului de drept scot la arătare documente care ne spun că Iohannis a mințit. Nu-i niciun bai. Dumnealui are obrazul bine tăbăcit și nu veți vedea pe el măcar o urmă de roșeață, semn al rușinii.
Ar mai avea un an și jumătate de stat la Cotroceni, insă putem face un bilanț preliminar al celor două mandate: România lucrului bine făcut, România educată (nu se cădea să fie președintele unor troglodiți!), un referendum idiot, din care nimeni n-a înțeles nimic, trei legi capitale promulgate: legea gunoiului de grajd, legea arderii frunzelor în gospodării și legea porcilor.
Să trăiți, domnule președinte și comandant suprem!
Presbiter Iovița Vasile
Nu există singurătate când eşti cu Dumnezeu
SFÂNTUL CUVIOS SOFRONIE SAHAROV DE LA ESSEX
Acum multe persoane care vin la duhovnici se plâng de singurătate. Însă, ca să spunem adevărul, atunci când trăim realmente prin dumnezeirea lui Hristos, nu cunoaştem singurătatea. Vorbesc din propria-mi experienţă; am petrecut şapte ani în pustie şi niciodată nu am fost atins de sentimentul că îmi lipsea ceva, adică prezenţa cuiva. Însă în mintea mea se afla plinătatea părtăşiei cu Dumnezeu şi cu Omul. Astfel, şi aici, vom încerca să zidim templul nostru, casa noastră.
Când fiecare activitate devine un act liturgic
Vedeţi, spun cuvinte fără ordine, nici logică, însă cred că, în pofida a toate, oarecum, vă transmit viaţa mea şi că, în viitor, veţi aborda procesul de creaţie cu mai multă inspiraţie. Atunci când ne limităm în toate şi când renunţăm la toate, atunci când dorim numai să auzim Numele lui Dumnezeu, să-I ascultăm cuvintele, poruncile, să-L pomenim şi să fim legaţi de El prin toată fiinţa noastră, orice activitate devine un act liturgic de o mare semnificaţie.
Aşadar, revin asupra acestui punct: că nicio soră şi niciun părinte să nu creadă că face o ascultare fără importanţă: să pui cartofi, să semeni fasole, să le uzi etc. Să fii grăbit, să fii obosit… Orice aţi face, totul este săvârşit pentru zidirea unui templu pentru Liturghie. Şi atunci, duhul nostru va pătrunde în ceea ce a avut loc, istoric vorbind, acum două mii de ani, atunci când Hristos era încă cu noi pe pământ şi, astfel, se va uni cu El; timpul se va scurta şi două mii de ani vor deveni la fel de transparenţi precum un cuvânt. Iar dacă aceasta este adevărat în conştiinţa noastră pentru două mii de ani, toate epocile viitoare, fie şi mii de ani, se vor aduna într-o rugăciune care cuprinde totul.
(Conferință susținută de către Arhimandritul Sofronie Saharov în ziua de 2 iulie 1992, în Biserica „Sfântul Siluan”.)
„Fiule! Când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul tău spre ispită!”
SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL
Să nu crezi că virtutea în cazul unui creștin înseamnă o viață gingașă și că toată pacea noastră, la urma urmei, constă în aceea de a nu purta niciun război. Că ea este virtutea unui ostaș mărinimos și viteaz, care e întotdeauna înarmat, luptă mereu, rabdă toate relele, necazurile și ispitele ce vin asupra lui fie de la draci, fie de la oameni, fie de la firea lui stricată. Dar nici să nu crezi că în aceste zile ale postului, când te-ai retras la o parte și ai citit cu grijă aceste deprinderi duhovnicești, au murit toți vrăjmașii tăi sau au aruncat armele sau au pierdut nădejdea de a te câștiga din nou și să te biruiască. Să nu crezi aceasta! Pentru că altceva ne poruncește Duhul Sfânt: „Fiule! Când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul tău spre ispită!” (Isus Sirah 2, 1).
Sfântul Nicodim Aghioritul, Deprinderi duhovnicești. Sfaturi și îndemnuri, Editura Reîntregirea
Cel ce contrazice pe părintele său, face bucuria dracilor
SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG
Prin ascultare de părintele duhovnicesc și prin smerenie ne vom izbăvi de toate pedepsele și chinurile. Cel ce păzește acestea neșterse în cugetul său nu se va împotrivi niciodată în inima sa când va fi certat, sau sfătuit, sau mustrat. Fiindcă cel ce cade în asemenea rele, adică în contrazicere și necredință față de părintele și învățătorul său duhovnicesc, se rostogolește jalnic în prăpastia iadului, încă trăind, ca un fiu al neascultării și al pierzaniei.
Cei ce au pus temelie bună, cu frică și cu cutremur, credinței și nădejdii, în curtea evlaviei, și și-au rezemat cu neclintire picioarele pe piatra ascultării de părinții duhovnicești, socotind cele poruncite de ei ca ieșite din gura lui Dumnezeu, și zidindu-le pe acestea fără șovăire pe temelia aceasta a ascultării întru smerenia sufletului, izbutesc îndată să împlinească această mare și primă faptă: să se lepede de ei înșiși. Căci împlinind cineva voia altuia și nu pe a sa, înfăptuiește nu numai lepădarea de sufletul său, ci și răstignirea față de toată lumea.
Cel ce contrazice pe părintele său, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se smerește până la moarte, se minunează îngerii. Căci unul ca acesta face lucrul lui Dumnezeu, asemănându-se Fiului lui Dumnezeu, Care a împlinit ascultarea de Părintele Său până la moarte, iar moartea, pe cruce.
Sfântul Simeon Noul Teolog, Capete teologice și practice, în Filocalia, vol. 6, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă