Scandalul de la Mănăstirea Sihăstria Putnei a căzut ca trăznetul peste marea masă a credincioșilor și preoților români. Pentru mine nu a fost o surpriză organizarea unor cursuri ”deschise” de super-tech într-o mănăstire ortodoxă din Bucovina.
De câțiva ani asistăm la tot felul de întruniri ”open mind” și dezbateri ”deschise”, cu politicieni din zona USR și activismului ateu, în unele mănăstiri din Moldova. De fapt, suntem martori la o schimbare de paradigmă a adversarilor Bisericii. Perioada violentă, de acum câțiva ani, de aruncare cu pietre în biserici, scrierea de lozinci cu mesaje ateiste pe zidurile mănăstirilor, precum și a mitingurilor în care se răcnea ,,vrem spitale, nu catedrale” a apus.
Asaltul asupra Bisericii Ortodoxe se duce, în prezent, mult mai culant și perfid și extrem de viclean. Se fac parteneriate cu ong-uri din sfera ”societății deschise”, controlate de Soros sau de alții ca el, pentru a se ”trăinui” preoții, călugării și mirenii prin cursuri bine stipendiate, cu instrumente modern și digitale de high-tech.
Politica dură împotriva BOR de anii trecuți nu a avut succes la un Popor Ortodox, care respectă tradiția și este sub ascultarea predicilor provenite de la Sfinții Părinți. Atunci, corifeii schimbării și ai subminării bisericii, de la Hristos la ”marea resetare”, precum și ”turma” ateilor violenți verbal și fizic, au venit cu noua strategie a ”calului troian”: asaltul bisericii din interior, sub forma conferințelor, dezbaterilor sau seminariilor în care se vorbește despre schimbarea unei tradiții milenare și se propune o perspectivă ”deschisă” asupra canoanelor, pentru acceptarea unei modernități în perpetuă transformare, fără permanențe.
În viziunea noilor cursanți, aduși de ong-uri în mănăstirile ortodoxe, tradiția noastră milenară este ”medievală” și ”învechită”, deci trebuie schimbată, atentându-se, astfel, la fundamentele religiei ortodoxe și la permanențele mesajului lui Hristos și a Sfinților Părinți. Ce fac aceste ong-uri care nu mai aruncă cu pietre în biserici la propriu și nu mai răcnesc ateist pe facebook la adresa preoțimii? Încep să organizeze cursuri, ca preoții, călugării și mirenii să-și schimbe mentalitățile, adică să fie cât mai departe de Hristos, de izvoarele credinței și de învățămintele canonice ale tradiției creștine.
SuperTeach, o organizație care propune citate din Yuval Noah Harari, și-a ținut ”team-buildingul” la Mănăstirea Sihăstria Putnei în luna august. E firesc ca jurnaliștii de la o publicație conservatoare și suveranistă să reacționeze, pentru că această organizație s-a cuibărit în inima Ortodoxiei bucovinene: SuperTeach, o organizație care se definește drept „proiectul care promoveaza centrarea pe nevoile elevilor si formarea cadrelor didactice dupa principiile mentalitatii deschise”, informează pagina oficială a proiectului.
https://59e6fc682a29383436296d41f4b15614.safeframe.googlesyndication.com/safeframe/1-0-38/html/container.html „Comunitatea facilitatorilor SuperTeach alături de membri ai echipei executive, antreprenori și fondatori ai Asociației SuperTeach s-au reunit în perioada 16-21 august în cadrul team-building-ului anual de la Sihăstria Putnei. Timp de 5 zile, participanții au avut parte de activități de conectare, de ateliere privind strategiile de aplicare a instrumentelor de Mentalitate Deschisă în școli și comunități”.
Reacția stăreției Mănăstirii ”Sihăstriei Putna” a fost vehementă față de articolele apărute, care ridicau niște firești semne de întrebare despre organizarea unei conferințe, sub semnul indirect a unor promotori ai ateismului mondial, care promovează la forumuri internaționale idei despre o posibilă ”reducere a populației” sau desființarea bisericilor naționale, prin inventarea unei religii unice, care să destructureze, astfel, Ortodoxia.
În ultimii ani, în unele dintre mănăstirile noastre se pune foarte mare preț pe ridicarea de ziduri de piatră, nu pe zidiri de credință în suflete și, pe această falie materialistă, corifeii ateismului nivelator și a ”minții deschise”, care știm bine din partea cui vin să ispitească ca pe Hristos în deșert, au identificat o breșă finanțând cu ”ochiul dracului” tot felul de seminarii și întruniri care nu au absolut nicio legătură cu Hristos, Sfinții Părinți și tradiția teologică ortodoxă sau bizantină. „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
În acest asalt ideologic tezist și ”woke” asupra mănăstirilor ortodoxe din Moldova, singurul răspuns este doar cel hristic: Liturghie, Vecernie, Sf. Maslu, Priveghere, Rugăciune, iar conferințele și seminarile ”deschise” să fie trimise cât mai departe, ca să se desfășoare în afara zidurilor bisericilor și a mănăstirilor.
Stăreția Mănăstirii ”Sihăstria Putnei” și conducerea Sfântului Sinod BOR trebuie să înțeleagă că organizarea de conferințe ”deschise” în stil ”woke”, nu fac altceva decât să îndepărteze credincioșii de Biserică. Vreți biserici absolut goale, din toate punctele de vedere, ca în Occident? Organizați, în continuare, conferințe super-tech și seminarii despre mentalități în schimbare și despre adaptare la ”societatea deschisă” și vom ajunge să bată vântul prin mănăstirile și bisericile României, ca în Germania sau Olanda.
Românul vine la biserică sau participă la pelerinajele de la mănăstiri, ca să audă vorbindu-se de Hristos și să asculte povețele Sfinților Păriți și bogățiile seculare ale tradiției religioase, nu să audă conferințe despre adaptarea deschisă la schimbarea normelor și canoanelor lăsate moștenire de Hristos și Părinții Bisericii. Românii beau din apa vie a izvoarelor milenare a credinței mergând la mănăstiri și participând la Sfânta Liturghie.
Nu putem vorbi de schimbare și modernizare într-o dogmă, care nu poate fi schimbată, lăsată moștenire de Hristos până la a doua venire a împărăției cerești.
Sursa: NapocaNews (Titlul imi apartine)
Noi suntem pricina păcătuirii
Cuviosul Părinte Efrem Filotheitul din Arizona
Nu ne place să vorbim de diavolul. Este însă de trebuință să luăm aminte la planurile și vicleșugurile lui. Viclenie contra viclenie. De vreme ce cu viclenie lucrează la pierzarea noastră, cu viclenie îl vom lovi și noi. Primul lucru pe care trebuie să-l cunoască o armată este cele despre adversarul ei: cine este adversarul, care este pregătirea lui, mărimea și mijloacele pe care le deține.
Auzind de lucrările și de cursele diavolului, suntem gata să aruncăm toată vina noastră pe diavolul și să spunem că el este de vină pentru toate. Dar, oare, așa este? Cine este de vină pentru păcat? Diavolul sau noi? Cu siguranță că este de vină și diavolul și nu trebuie să uităm de prezența lui. Elementul demonic există în viața noastră în fiecare clipă. Nu numai că nu trebuie să-l subapreciem, căci are cu adevărat o putere mare, dar, desigur, neputincioasă înaintea lui Dumnezeu. Precum spune Apostolul Petru: „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită”[1].
Se naște întrebarea: De vreme ce diavolul meșteșugește pierzarea și osândirea noastră, de ce Atotputernicul Dumnezeu nu-l pierde cu desăvârșire, astfel încât să nu mai fim ispitiți? Aici este o întrebare importantă: Diavolul este de vină pentru tot ce greșim? Această întrebare îndrăzneață o adresează Sfântul Ioan Gură de Aur și continuă: „Dacă ar fi așa, de ce Iov, care atât de mult a fost ispitit de diavolul, nu s-a încovoiat? Poate că cineva va spune: Da, Iov nu s-a încovoiat, dar Adam s-a încovoiat. Lucrurile ne arată că unul îl biruiește pe diavolul și o sută sunt biruiți de el. Și răspundem: De vreme ce puțini, chiar și unul singur reușește să-l învingă pe diavolul, atunci tuturor oamenilor le este cu putință să-l învingă. Vrăjmașul nu este de nebiruit. De altfel, acei puțini viteji au mai multă valoare decât mulți. După cuvântul Domnului: „Mai bun este unul care face voia lui Dumnezeu, decât mii fărădelege”. Virtutea nu se măsoară cu cifre. Puțini drepți sunt mai de preț decât miliarde de necinstitori. Apostolii erau numai doisprezece, „aluat mic”, puțină dospitură și totuși au dospit toată plămada lumii. Doisprezece au schimbat toată lumea, doisprezece au făcut cea mai reușită revoluție.
Pricinuitorul păcatului este diavolul. El insuflă răul. Pricina păcatului nostru este reaua noastră intenție, trândăvia noastră și nepăsarea. Căci diavolul este adversarul. Dar fără adversar nu se vede valoarea luptătorului. Avem, spune Sfântul Gură de Aur, doi luptători și un adversar. Un luptător, în loc să se pregătească de luptă, se dedă mâncării și băuturii, petrecerii și își pierde cu desăvârșire puterea de luptă; se vlăguiește. Celălalt se antrenează și este pregătit pentru luptă. Dacă îl iei acum pe adversar din mijloc și-l faci să dispară, care dintre cei doi luptători va fi nedreptățit? Cu siguranță acela care este pregătit. Acesta va pierde prilejul de a se lupta și de a câștiga cununa și premiul. Ați înțeles? Diavolul este adversarul, este vrăjmașul nostru. Dacă va dispărea din viața noastră, nu va exista luptă. Prin urmare, nu vor exista biruitori și premii. Acesta este răspunsul.
Diavolul este folositor. Sună ciudat. Și totuși Sfântul Gură de Aur dovedește aceasta. Există niște șerpi, care se numesc vipere, și sunt otrăvitori. Din acești șerpi, precum știți, se fabrică unele medicamente. La fel și diavolul. Este șarpe, viperă, dar dacă știi să-l înfrunți, devine folositor în viața duhovnicească.
Un monah a învățat să se roage bine. L-au întrebat: „Cum ai învățat rugăciunea și ai ajuns să te rogi cu mintea? Cum ai ajuns la starea de trăire a harului?”. „Dascălul meu, a răspuns acela, a fost diavolul!”. Ciudat! „Nu a fost Hristos?”. „Nu, ci diavolul. Acesta, luptându-se să mă arunce în păcat, iar eu împotrivindu-mă și nevoindu-mă să mă rog, am învățat rugăciunea, care este una din harismele Duhului Sfânt”.
Diavolul este precum un călău. Călăul lovește osânditul cu câte lovituri îi îngăduie judecătorul, iar nu cu câte vrea el. Așa și acela, ne lovește, dar nu așa cum vrea, cu câtă răutate izvorăște din el împotriva noastră. Ne lovește atât cât îi îngăduie Dumnezeu, firește dacă noi suntem ai lui Dumnezeu. Căci altfel, ne lovește fără milă, findcă noi singuri, din nepăsarea noastră, cu necredința noastră și cu lipsa de pocăință ne-am predat în mâinile lui. Neatenția noastră și nu diavolul este pricina păcătuirii noastre.
Diavolul servește. Dacă noi nu consimțim să gustăm din cele servite, nu vom pătimi nimic rău. Diavolul provoacă prin ademenire, prin atracție. Dacă noi nu deschidem urechile noastre, precum însoțitorii lui Odisea, când au trecut pe lângă insula sirenelor, nu vom gusta plăcerea. Diavolul întinde curse. Dacă noi nu ne vom lăsa atrași, ci vom avea ochii deschiși, nu ne vom zdrobi. Așadar, așa cum spune Sfântul Gură de Aur, noi suntem pricina păcătuirii. Noi, care nu luăm aminte și ne lăsăm atrași de diavolul.
Dovadă sau comparație și pildă împotriva lui Adam este Iov. Pe Adam l-a ispitit diavolul numai cu cuvintele. Pe Iov însă l-a ispitit și cu lucrul. De la Adam și Eva nu a luat nimic, ci doar le-a vorbit. Însă de la Iov a luat totul: bogăția și cei zece copii. Dar cu toate acestea nu a reușit să-l încovoaie. Unul, Adam, nu a opus rezistență și l-a atras în păcat, în timp ce celălalt s-a împotrivit cu vitejie. Dar cel mai important este faptul că Adam a fost biruit în Rai, pe când Iov în arșița păcatului a ieșit biruitor.
[1] 1 Petru 5, 8.
Fragment din cartea Părintelui Efrem Filotheitul din Arizona-Arta mântuirii, Editura Evanghelismos
„Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
Precum este scris: „Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere”.
[Romani 8;35,36]
„Să nu-ți fie teamă de dușmanul tău; cel mai rău lucru pe care ți-l poate face este să te ucidă. Să nu te temi nici de prietenul tău; cel mai rău lucru pe care ți-l poate face este să te trădeze. Teme-te însă de indiferență. Căci prin tăcerea ei, prin consimțămîntul ei tacit, te ucide și te trădează în același timp.”
Nikita Mihalkov
O imagine tristă și amară a ceea ce a devenit floarea monahismului românesc sub inflențele demonice ale stăpânilor întunecați ai lumii.Desigur pleroma monahală ascultă orbește de ordinele primite de la PreaÎnaltul, care la rândul lui este asevit celui căruia îi face plecăciune, conducătorul vremelnic al BOR.
O adevărata caracatiță, care s-a întins și a cuprins conducerea BOR din mânăstiri și parohii.
Hristos, Domnul și Împăratul nostru s-a retras din aceste mânăstiri, și i-a lăsat în mâna prințului întunericului. Neatenția, lipsa discernământului,și a iubirii frătești, i-au orbit și i-au făcut nesimțitori si reci, astfel încât au ajuns săracii să prețuiască veninul șarpelui în locul mângâierii dumnezeești.
Diavolul s-a înscăunat cu totul în aceste locuri și legiunile își fac de cap ,văzând bogata pradă care le-a căzut în nevăzuta plasă. Ecumenismul propovăduit cu asiduitate de forurile conducătoare din BOR, filetismul, lipsa unei poziții tranșante față de LGBT, secularismul, tăcerea de care s-au înconjurat sinodalii în aceste vremuri de rătăcire și cernere, când Ortodoxia este atacată, refuzul canonizarii Sfinților Mucenici, Mărturisitori din temnițele bolșevice, au dus la o gravă îmbolnăvire a credinței ortodoxe strămoșești.
Interesele lumești, orgoliile, indiferența fată de soarta turmei încredințate lor de Însuși Hristos, au culminat cu apostazia de la dreapta credință, care a ieșit la lumină după tâlhărescul sinod cretan.
Toți lupii imbracați în blană de oaie sunt canonici. Ceea ce îi face canonici este blana de oaie, adică o aparentă mărturisire ortodoxă a adevărului și o hirotonire validă. Problema este că mai devreme sau mai târziu, lupul își dezvăluie năravul într-un mod mai mult sau mai puțin evident. Năravul lupului este cel de prădător duhovnicesc.
Blana de oaie le conferă lupilor imunitate față de orice contestare. Dreptul lor de a prăda turma lui Hristos este inviolabil. Oile sunt obligate canonic să asculte de lupi câtă vreme aceștia sunt îmbrăcați în blană de oaie, cu o singură excepție: atunci când propovăduiesc EREZIA cu capul descoperit!
Văd oare oile că BOR este condusă de Ierarhi care, se lasă stăpîniți și conduși nu de înțelepciunea desăvârșită lui Hristos, ci de o inteligență antihristică , atâta vreme cât se supun conducătorilor străini politici care au ruinat și vândut această țară, arhitecților întunericului care pregătesc Noua Ordine Mondială pentru primirea antihristului. Ei continuă neabătut linia roșie trasată de partidul satanisto-bolșevico-sionist, predecesorilor lor religioși, de sorginte masonico-ecumenistă, patriarh și ierarhi care au sfâșiat Cămașa lui Hristos și au primejduit mântuirea binecredincioșilor!
Oaia se pare că este preocupată acum doar de canonicitatea măcelarului, nu de faptul că acesta l-a înlocuit pe Marele Arhiereu. Ea nu se-ntreabă ce caută la măcelărie când ar fi trebuit să fie pe pășune.
Vorbele noatre sunt extrem de sărace față de marea cădere care urmează și abia atunci poate cugetele lor vor fi luminate într-un târziu de fulgerele milei nesfârșite ale Voitorului milei și îndurării!
„Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.”
[Romani 8;37-39]
Slavă Îndelungii Tale Răbdari Doamne!
Apropo de sinodul tâlhăresc din Creta, din câte știm singurul Ierarh român care sa opus acestui sinod tâlhăresc afost Ips Iustinian Chira , cum va explicați faptul că imediat după sinodul local din toamna aceluiași an pe 29.10.2016 , pe 30.10.2016 avea să treacă la cele veșnice, este ft adevărat că avea totuși o vârstă înaintată, poate și unele probleme de sănătate, dar ca să moară fix a doua zi…
Poate ne înșelăm, poate așa fost de la Domnul ca atitea zile sa aibe de trăit, dar faptul că a doua zi a trecut la cele veșnice, pt mine personal ridica unele semne de întrebare, cu atât mai mult cu cât a fost împotriva acestui sinod
În ziua de azi,cu cât vezi pe cineva cu reverendă mai lungă și cu mai multe cruci(engolpioane) pe el,cu atât să stai mai la distanță…Eu,dacă aș fi mirean,așa aș face..De fapt,l-aș interoga pe preot cu câteva întrebări și, abia apoi,aș căpăta încredere în el.Tipuri de intrebari:cum se raportează la ecumenism, cipuri,vaccinare..