Irineu de la Craiova și Varsanufie de la Râmnicu Vâlcea lucrează cu sârg pentru dărâmarea Bisericii, din interior. Țineți minte aceste două nume

Dragi oameni, frați creștini și surori creștine,

Ceea ce urmează să vă transmit nu va fi ușor de citit, dar este necesar. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, sperăm să trecem și peste această cumpănă, dar depinde mult de noi. Mănăstirea Frăsinei este pe cale să se schimbe foarte mult și întru totul, întrucât Arhiepiscopul Vâlcei Varsanfuie și Mitropolitul Craiovei Irineu, vor să dezbine această Mănăstire și randuiala acesteia.


Ca frate creștin, trebuie să mărturiesc cele întâmplate și știute, din păcate, pentru a nu afecta pe nimeni, nu voi putea să îmi dezvălui adevarata identitate, nu pentru binele meu și pentru binele tuturor. Părinții de la Sfânta Mănăstire Frăsinei, au nevoie de ajutorul nostru mai mult ca niciodată, sunt neajutorați, și este momentul în care noi, creștinii, care ne-am folosit atat de rugăciunile Mănăstirii
Frăsinei cât și de sfatul Părinților din Mănăstire, să venim în ajutorul și sprijinul acestora. Doar noi creștinii și credincioșii, care am primit bucuriile duhovnicești, atât prin ajutorul lui Dumnezeu cât și prin ajutorul părinților din Mănăstire, pentru a nu o pierde cu totul, trebuie să o sprijinim cu toată forța noastră și cu toată puterea noastră, pentru minunile de care cu toții am avut parte și le-am trăit, prin ajutorul oamenilor lui Dumnezeu.


Odată cu schimbarea Starețului Mănăstirii Frăsinei, lucrurile s-au schimbat major.
Povestea schimbării starețului: Totul a început înainte cu câteva săptămâni, Mănăstirea Frăsinei, a fost “atacată” de niște persoane, trimise direct de Arhipiescopie, pentru a îl înlătura pe Părintele Ioanichie. La ora 9 dimineața, 8 bărbați, în haine preoțești, cu comportament interlop, trimiși însuși de Arhiepiscopul Varsanufie, au făcut tulburare în Mănăstire, încercând să acuze direct/indirect pe părintele Ioanichie și pe alți părinți de diferite lucruri pentru a îi putea scoate din Mănăstire. Cu ajutorul lui Dumnezeu aceștia nu au reușit, întrucât „lovitura de stat” pusă la cale de ei, a fost încurcată de Dumnezeu.


Totuși în contextul neschimbabil de înlocuire a starețului (neschimbabil, deoarece ordinele erau clare de sus), s-a realizat un proces de votare pentru a pune alt stareț, părintele Ioanichie întrucât datorită vârstei sale înainte dorea deja să se retragă, s-a realizat acest procedeu, fiind forțat de împrejurări și de Arhiepiscop și Mitropolit. În urma voturilor care și acestea au fost măsluite, a fost pus un stareț în legătură directă de rudenie cu Arhiepiscopul Varsanufie, totuși nu au reușit să îl instaureze pe acesta, deoarece părintele ales nu a vrut să îndeplinească jocurile oculte ale acestora și a părăsit mănăstirea fără să se mai cunoască ceva despre acesta.

Toate acestea au fost posibile până în prezent deoarece, Sfântul Ierarh Calinic, pe vremea acestuia, a fost convocat un sinod cu toți Arhierii vremii, unde s-a stabilit printr-un act oficial, prin votul tuturor membrilor din sinod că nicio persoană Arhierească, nu va avea putere de decizie asupra mănăstirii sau să intervină în rânduiala acesteia, acest document a fost semnat și oficializat de către Arhiereii vremii și recunoscut de însuși domnitorul Alexandru Ioan Cuza, fiind un act fundamental al funcționării mănăstirii, stabilit pe durată nelimitată.
În urma presiunilor constante, după câteva săptămâni, aceștia au reușit să instaureze un nou stareț, inițial au avut o propunere cu care însuși părintele Ioanichie nu a fost de acord, fiind refuzat de călugării mănăstirii la o a doua tură de votare. Abia în a 3-a tură de voturi, acestea au fost din nou măsluite de către Mitropolit însuși, reușind să schimbe oficial starețul.

Părintele pus ca stareț nu este recunoscut de către obștea mănăstirii, datorită modului în care acesta a fost ales, nu datorită vieții sale duhovnicești, pe care nu avem cum să o cunoaștem și trebuie să fim corecți, neputând la această oră afirmă ca părintele este vrednic sau nu, va depinde de cine ascultă, de Dumnezeu sau de oculți.


Ce se întâmplă acuma: În atenția tuturor creștinilor ortodocși care iubesc Sfânta Mănăstire Frăsinei, și care s-au folosit duhovniceste de darurile lui Dumnezeu prin părinții de la Mănăstirea Frăsinei, trebuie să știți una și bună. Odată cu aceste schimbări, doresc să vă informez că mulți călugări vor fi siliți și forțați prin diferite moduri meschine să plece, rânduiala slujbelor posibil să fie schimbată și Mănăstirea din Vale desființată. În urma informațiilor primite, pentru aceste două personaje menționate mai sus, nu contează că poate o soră creștină are un duhovnic de 1-5-10 ani, ei consideră că sunt și în orașe și că femeile nu mai au ce să caute în Mănăstirea din Vale, aceasta va fi închisă.


Acum câteva zile, am încercat împreună cu soția mea să rămână cazată peste noapte și mi s-a transmis că nu mai este posibil întrucât nu mai pot face cazări la Mănăstirea din Vale și că niciun duhovnic nu va mai putea coborî. Auzind toate acestea și fiind tulburat, am încercat să primesc răspunsuri de la călugării din Mănăstire, nereușind de altfel, am căutat răspunsurile în satul dinainte mănăstirii, aflând toate acestea de la săteni că înșiși călugării, dupa 10-20-30 de ani de slujire lui Dumnezeu și nevoință, dacă vor mărturisi și nu vor respecta cele transmise mai sus, vor fi dați afară din Monahism.


Nu vedeți? Cât de clar să fie, dacă până și Athos-ul României este deja atacat de acești oculți care îndeplinesc diferite jocuri și planuri, încă mai credeți că Biserica Ortodoxă Română este atacată degeaba? Nu vedeți căci campaniile împotriva acesteia sunt din ce în ce mai agresive și smintite? Din pandemie încoace totul ia o întorsătură negativă. Ce este de făcut? Pentru că părinții din Mănăstirea Frăsinei, nu au nicio putere, un lucru este clar, dacă noi vom pierde această Mănăstire, îi vom pierde și pe părinții și pe duhovnicii acestia, întrucât mulți o vor părăsi, nevrând să primească altceva în afară de calea Domnului.


Aduceti-vă aminte cât de mult v-ați folosit de sfaturile părinților din Mănăstirea Frăsinei. Nu cred că doriți pierderea Mănăstirii Frăsinei, aceasta fiind ultimul bastion, prin care noi ne-am regăsit, prin duhonivicii și călugării mănăstirii, schimbându-ne radical din viața noastră cea rea în cea bună. Personal eu și cu soția mea, am crescut duhovnicește în această mănăstire, am trecut cu ajutorul, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin duhovnicii mănăstirii Frăsinei, de la o viață destrăbălată și pierzătoare, am fost salvați atât duhovnicește cât și trupește prin minunea vindecării unui început de leucemie.


Consider că în această situație, Dumnezeu ne pune credința, implicarea, iubirea, curajul de a mărturisi și acționa la încercare, consider că pentru ce EL și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ne-au oferit, este timpul ca și noi, creștinii ortodocși să întoarcem ceva la schimb, mulți nu știți ce se petrece, dar doar cu ajutorul nostru și implicarea noastră, se va putea face ceva. Cerem ca Mănăstirea Frăsinei să rămână așa cum este ea, cu rânduielile care au fost până acuma conform sinodului înființat de Sfântul Ierarh Calinic.

Scurt comentariu

Părinții de la Frăsinei n-au mișcat măcar un deget pentru apărarea Sfintei Credințe Ortodoxe, după sinodul tâlhăresc din Creta. Au rămas în ascultare față de ierarhii eretici, Irineu și Varsanufie. Acum culeg roadele amare. Sau poate nici nu-i interesează de ce se întâmplă, locurile lor din Mănastire să rămână căldicele. Cei care simt durerea sunt credincioșii. Întrucât călugării se declară neputincioși, deși au o putere extraordinară, aceea a Adevărului, credincioșilor le revine misiunea să apere cele două Mănastiri. Dacă aceste Mănăstiri vor cădea, degetul arătător va rămâne îndreptat spre călugării de la Frăsânei.

Doamne, apără Sfânta Biserică.

5 comentarii la „Irineu de la Craiova și Varsanufie de la Râmnicu Vâlcea lucrează cu sârg pentru dărâmarea Bisericii, din interior. Țineți minte aceste două nume

  1. Felix spune:

    Cele mai importante zece diferențe dintre Răsăritul Ortodox și „Noua Eră” predominantă în Occident.

    Scris de Dimitrios Nick. Daskalakis, Avocat din Atena

    Consecințele devastatoare cauzate de despărțirea creștinismului occidental de Trupul Bisericii Celei Una, Sfinte, Sobornicesti și Apostolice a lui Hristos continuă și astăzi, rănind iremediabil expresia unirii in Trupul lui Hristos.

    Finalizarea separării „Bisericii” occidentale de Biserica Ortodoxă Răsăriteană a provocat o ruptură profundă în unitatea spațiului ecleziastic, creând un decalaj insesizabil între cele două lumi (Est-Vest) care au urmat între timp o cale politică, socială, ecleziastică, teologică și culturală diametral opusă.

    Transformarea „Bisericii Romei” într-un stat laic (odată cu înființarea statului Vatican) și identificarea în persoana „episcopului” Romei a autorității ecleziastice și laice (teocrația) au dus treptat la o modificare profundă a experienței ecleziastice autentice a popoarelor din Occident și la degenerarea tradiției creștine occidentale.

    Dorința obsesivă și, din păcate, atemporală a Papei Romei susținută de puternica Curte Papală (Curia Romana) – manifestată prin evenimentele politico-sociale, ecleziastice, teologice globale ale Istoriei Umane – de a-și extinde dominația politică și ecleziastică asupra întregii lumi, încercând în principal să supună Biserica Ortodoxă Răsăriteană a lui Hristos tronului său papal, este miezul nenorocirilor și calamităților care afectează lumea modernă.

    De aceea, marele Părinte, teolog și gânditor modern al secolului XX și Sfânt al Bisericii Ortodoxe, Justin Popovici, după ce a înțeles efectele extraordinare ale papocentrismului luciferic asupra cursului istoric al creștinismului, a remarcat următoarele:

    „În Istoria omenirii există trei căderi principale: a lui Adam, a lui Iuda și a Papei”.

    Din păcate, multiplele vicii papale au contribuit la decolorarea religioasă și diluarea conștiinței ecleziastice a popoarelor din Occident, creând astfel un teren fertil pentru răspândirea printre ideile, percepțiile și principiile heterodoxe ale „Noii Ere” întunecate și conduse de demoni, care răspândește credința într-un „dumnezeu” impersonal și tratează toate religiile ca pe niște „căi” care duc la același așa-zis Dumnezeu.

    Popoarele ranite ale Occidentului, incapabile să-și satisfacă setea spirituală în solutiile protestante și rămânând deziluzionate de răceala religioasă, autoritatea papală și autoritarismul episcopal al „bisericii” Romei, au fost prinse fatal în mrejele preumblărilor „New Age” care proclamă supunerea docilă a omului față de realizările științei zeificate, fascismul corectitudinii politice și „necesitatea” transformării sociale digitale.

    Cu toate acestea, spiritul lucifericului „New Age” a reușit să se infiltreze în sincretismul interreligios și secularizarea fără precedent a clerului ortodox, denaturând moralul ecleziastic al credincioșilor și degradând valoarea Tradiției în păstrarea spiritualității ortodoxe, pentru a captiva în învățătura new-age-ista distructivă, dacă este posibil chiar și pe cei aleși.

    Dacă ar fi să spicuim unele diferențe cruciale și esențiale între gândirea, mentalitatea, comportamentul și ethosul care caracterizează și diferențiază (din păcate nu de mult timp) Estul ortodox în raport cu filonul condus de demoni care străbate scopurile și aspirațiile antihristic al „New Age”, care ca o reptilă virtuoasă s-a încolăcit în jurul gâtului popoarelor nefericite ale Occidentului, determinându-le să se sufoce, am putea menționa următoarele, ca fiind cele mai importante:

    1. Dreapta credinta in Dumnezeu Cel slavit in Sfanta Treime, bogatia vietii in Hristos prin harul Sfintelor Taine in Biserica Ortodoxa si impartasirea euharistica credinciosilor (pregatiti) care primesc Trupul si Sangele Lui sunt tezaurul si slava Orientului Ortodox, in timp ce credinta intr-o forta universala impersonala de inspiratie demonica este cultivata si promovata sistematic in Occidentul paralizat spiritual.

    2. Căsătoria (heterosexuala) între persoane de sexe diferite și formarea unor autentice familii creștine sunt comorile care împodobesc ethosul Răsăritului ortodox, în timp ce căsătoria între persoane de același sex și adopția copiilor de către cuplurile (LGBT) de același sex sunt preocupările satanice și dezgustătoare ale Occidentului dărăpănat spiritual.

    3. În Orientul Ortodox, definiția identității ipostatice a unei persoane este determinată automat de sexul său biologic, în timp ce Occidentul postmodern, înrobit de „New Age”, deconstruiește sexul biologic uman, pe care îl respinge ca un „stereotip de gen” și, făcând distincția între sexul biologic și sexul social al oamenilor, promovează „fluiditatea sexuală”, care va evolua într-o identitate post-umană asexuată.

    4. În Răsărit, încă din antichitate, obiceiurile de înmormântare erau încă în vigoare, prin care se acorda respect persoanei decedate (de multe ori decedatul a fost înmormântat cu bunurile sale personale care l-au însoțit până la ultimul său lăcaș), iar în Răsăritul nostru Ortodox serviciul funerar exprimă speranța tainica a viitoarei învieri a crestinului, în timp ce în Occidentul în declin se legifereaza și se promovează incinerarea morților, ca „cale alternativă” la mântuirea sufletului.

    5. În Răsăritul Ortodox se cultivă respectul și dragostea pentru animale (prietenia Sfântului Serafim de Sarov cu un urs uriaș care a mâncat din mâna Sfântului este bine cunoscută, la fel ca și prietenia Sfântului Gherasim de la Iordan cu un leu care a îndeplinit „dorintele sfantului”), dar în Occident dragostea naturală, fără efort pentru animale, se transformă în închinare morbidă și dependență, până la punctul în care oamenii dorm în același pat cu animalele lor.

    6. În Răsăritul Ortodox, Sfânta Taină a Preoției se adresează exclusiv bărbaților, deoarece Hristos Însuși a ales bărbații ca apostoli și le-a încredințat responsabilitatea Preoției (în timp ce chiar și Preasfanta Fecioara Maria ca Maica Fiului lui Dumnezeu nu a exercitat Preoția), în timp ce în Occidentul întunecat rânduiala rânduirii femeilor „ca episcopi” este asociată cu răspândirea concepțiilor neo-pagane (femeia ca preoteasă) promovate de „New Age”.

    7. În Răsăritul Ortodox, diavolul este vrăjmașul invizibil, adversarul conjurat și nepocăit al neamului omenesc, așa cum este consemnat de Evanghelistul Iubirii care surprinde cuvintele Domnului nostru Hristos: „Diavolul a fost dintru început
    ucigaş de oameni şi tatăl minciunii” (Ioan 8, 44), în timp ce în Occidentul apostat și corupt care a cedat curentului antihristic al „Noii Ere” satana (baphomet) este acum venerat în mod deschis ca „dumnezeu”, chiar și „bisericile” sale luciferiene sunt fondate, iar reprezentările duhurilor demonice sunt acum peste tot în băuturi răcoritoare, jucării pentru copii, în imagini de reviste și cărți si in anumite jocuri.

    8. În Orientul Ortodox, libera exprimare a vorbirii și neîngrădită, fără batjocură și devalorizare a ideilor prin procesul instituționalizat de dezbatere publică (în Parlament, în sindicat și la locul de muncă, în universitate, în mass-media etc.) a fost (cel puțin până de curând) un drept dobândit al unui stat democratic bine guvernat, care a respectat și a apărat diferitele opinii și opinii. Occidentul, după ce a glorificat orice concept și formă de „îndreptățire”, a alunecat apoi în autoritarismul social al corectitudinii politice care impune discursului public utilizarea unor mijloace lingvistice neutre expresive, lipsite de prejudecăți sociale, pentru a nu leza sau a nu aduce înjosire sau la predispoziții negative împotriva indivizilor sau grupurilor minoritare.

    Elita politică și economică a Occidentului, prin construirea termenului de „corectitudine politică”, a reușit să absoarbă disidența prin impunerea tăcerii corpului social împotriva oricărui comportament sau expresie care reflectă percepțiile sau preferințele sociale ale grupurilor sau indivizilor marginali, punând serios în pericol dreptul la liberă exprimare al majorității cetățenilor, cu argumentul fraudulos că reacția lor afectează corectitudinea politică!

    Astăzi, însă, Occidentul s-a predat complet aroganței Fiarei corectitudinii politice, care devorează cu bulimie flamanda orice voce opusă care îndrăznește să se opună narațiunii totalitare a puterii guvernamentale neoglobaliste.

    Tirania corectitudinii politice care încearcă să denatureze modul de gândire al oamenilor prin impunerea asupra fiecărui domeniu de activitate intelectuală umană (poezie, literatură, teatru, cinema) modelul distopic antihristic tinde, din păcate, să prevaleze și în Estul nostru ortodox.

    În acest moment, merită subliniat faptul că susținătorii înfocați ai corectitudinii politice au rămas apatici, asurzitor de tăcuți cu privire la disprețul social, disprețul și persecuția necruțătoare pe care Statul le-a rezervat-o tuturor cetățenilor sanatosi și nevaccinați care nu au făcut altceva decât să respecte conținutul de bază al corectitudinii politice care afirmă că: dreptul la autodeterminare și autodeterminare personală a fiecărei persoane nu poate fi cauza unei discriminări sociale nefavorabile care să conducă indivizii sau grupurile de persoane la ghetoizarea și marginalizarea lor inacceptabile.

    Prin urmare, tratamentul inechitabil și inegal al cetățenilor care reacționează la măsurile restrictive de sănătate în raport cu alte minorități sociale care solicită drepturi egale și respectul cuvenit mărturisește că corectitudinea politică este inspirată demonic, de rodul putred numit „New Age”, al cărui gust amar provoacă o „agitație” în rândul cetățenilor lumii occidentale, otrăvirea dreptului lor la liberă exprimare. În concluzie, dominația tiranică a corectitudinii politice în discursul public vizează exclusiv dominația socială a unei minorități zgomotoase și hiperactive asupra majorității tăcute și deziluzionate.

    9. În Orientul Ortodox, școlile și-au păstrat (chiar și până acum câțiva ani) responsabilitatea rolului lor pedagogic, încercând să cultive conștiința națională și religioasă a elevilor pentru a forma personalități libere și morale. În societatea occidentală postmodernă, sistemul său educațional a fost erodat foarte devreme de spiritul morbid al „Noii Ere”, astfel încât astăzi, în școlile lumii occidentale, agenda homosexualității și identității de gen, care distruge conștient sufletele pure ale copiilor, ducându-i la pierderea prematură a inocenței lor din copilărie și a adolescenților la depresie, la promovarea și proiectarea în randul maselor, a disperarii și ideației suicidare.

    Documentarul de mai jos spune poveștile a trei tinere care au simțit traume și „disforie de gen” .
    Filmul este literalmente un „pumn în stomac”, deoarece dezvăluie vătămarea corporală ireparabilă cauzată tinerilor prin consumul de droguri sau mutilarea corpului lor în procesul de „tranziție de gen”

    https://www.youtube-nocookie.com/embed/NVhUoiXGWx8?start=44&rel=0&autoplay=0&showinfo=0&enablejsapi=0

    10. În Răsăritul Ortodox, popoarele sunt îmbibate de idealuri naționale și religioase, onorând valoarea credinței în Hristos Dumnezeu, apreciind dragostea față de patrie și recunoscând importanța istoriei, limbii și culturii în falsificarea conștiinței patriotice a cetățenilor și consolidarea omogenității sociale.

    Dimpotrivă, în Occidentul globalizat popoarele sale nefericite au rămas deprimate, pierzându-și orientarea spirituală și codul valoric, deoarece societățile occidentale se transformă treptat într-o pastă multietnică, multireligioasă și multiculturală care elimină identitatea națională și religioasă a popoarelor și le absoarbe identitatea și tradiția culturală și lingvistică. Popoarele Răsăritului Ortodox s-au străduit întotdeauna să reziste asaltului impetuos al moravurilor occidentale străine, încercând să-și salveze valorile culturale, tradițiile și obiceiurile ortodoxe.

    Occidentul, dimpotrivă, captivat de „sirenele” „New Age”, lucrează sistematic pentru a subordona liberul arbitru al oamenilor pseudo-ideologiei progresului științific, tiraniei corectitudinii politice și totalitarismului tehnologiei digitale. Societatea occidentală, pe măsură ce a cedat ereziei papalității, simțind atunci aversiune față de absolutism, decadenta spirituală și teologică și coruperea „bisericii” papale, a fost dusă de diversele sisteme politico-sociale și filosofice care susțineau agnosticismul și ateismul, în urma cărora a alungat din sufleteadorarea Dumnezeului-Om Iisus Hristos și a proclamat îndumnezeirea luciferica a pseudostiintei și înțelepciunii umane.

    Cu ocazia reflecției filosofice a lui Demetriou Geroukalis, care susține că „moartea lui Dumnezeu a însemnat devalorizarea definitivă a metafizicii creștine occidentale și împreună sfârșitul civilizației creștine occidentale”, adăugăm că „moartea lui Dumnezeu” nu a dus literalmente la sfârșitul civilizației occidentale, ci a provocat o versiune mai rea a acesteia, adică. modificarea ei satanică.
    Dacă conceptul de cultură semnifică trecerea de la „mijloace de trai” la „bunăstare”, atunci valorile lumii occidentale au fost mult timp modificate spiritual, moral și cultural, deoarece impun oamenilor din Occident „traiul mizerabil”!

    Prin urmare, Răsăritul ortodox se va confrunta inevitabil cu un conflict epic cu „civilizația antihristica” a „Noii Ere” satanice care a predominat în lumea occidentală, iar Ortodoxia disprețuită va marturisi (din păcate, totuși, nu întregul popor va participa, ci doar cei puțini rămași pentru a rezista până la capăt asaltului mentalității occidentale) in fata pervertirii New Age.

    Elita politică și economică supranațională aflată la putere, care (în ultimele două secole) a insuflat în siguranța obscurității cu admirabilă măiestrie, răbdare și metodică tăcută plasa globalizării antihristice, după declararea pandemiei, abandonează în cele din urmă întunericul din culise și intră dinamic în prim-planul Istoriei, încercând să preia frâiele lumii și impunând agenda inumană a Noi Ordini Mondiale, cu scopul final al controlului total al umanității și al dizolvării psihosomatice a omului.

    Globalizarea de tip occidental, care s-a predat armelor forțelor întunecate tocmai pentru că nu este interesată să servească omul și valorile sale morale, ci lucrează frenetic pentru abolirea completă a libertății.
    Privirea Ortodoxiei nu trebuie privită ca o gândire dezirabilă sau ca o fantezii sterpe ale unor ciudate și proscriși ai vieții, ci trebuie așteptată ca un dar răscumpărător al Iubirii Infinite a lui Dumnezeu pentru mântuirea și eliberarea Omului modern de furtuna demonică a civilizației occidentale modificate satanic.
    Dacă vrem să facem o proiecție în viitor, trebuie să observăm că profețiile multor sfinți ortodocși, se implinesc fiind în același timp un dar benefic al lui Dumnezeu pentru omul nefericit modern, constituie în același timp un avertisment spiritual serios și o aducere aminte oamenilor care vor fi chemați să înfrunte atacul final al Antihristului, deoarece apariția sa publică va fi precedată de exact aceleași puncte ca cele de astăzi, dar la o intensitate și o frecvență mult mai mare.

    Ca semne care vor depune mărturie despre prezența iminentă a fiului pierzarii, pot fi menționate orientativ următoarele:
    anularea desavarsita a moralei apoteoza și idolatrizarea înțelepciunii și științei umane,
    o posibilă pandemie a unui virus mortal care va conduce la vaccinarea obligatorie a populației lumii, supraveghere electronică identificarea biometrică și digitală Introducerea obligatorie a monedei digitale, pecetluirea totală a omului și punerea în aplicare a agendei post-umanitare.

    În special, perspectiva înfiorătoare a transumanismului este planificată să se realizeze prin aplicarea combinată a două forme respingătoare de viață, și anume. fie ca o fuziune (interfață) între oameni și mașina de calcul a inteligenței artificiale (prin grefe electronice sau medicale) în scopul transformării sale biologice într-un hibrid digital de meta-homo digitalis, adică un umanoid robotizat, fie prin crearea omului himeric.

    (În 2021, o echipă de oameni de știință americano-chinezi a introdus pentru prima dată celulele stem umane în embrionii de maimuță, dezvoltând embrioni himerici om-maimuță; această dezvoltare științifică sparge „toate tabuurile bioeticii”, deschizând „ușa freneziei” ingineriei genetice care va duce cu precizie matematică la crearea unui alt tip abominabil de viață vie, adică în maimuță-om).
    Prin urmare, Sfânta Treime (în planul Înțelepciunii Sale Infinite), mântuindu-ne prin harul Ortodoxiei, ajută în același timp oamenii din vremurile din urmă, oferindu-le cunoștințele valoroase ale planului antihristic, astfel incat să nu fim înșelați, dar recunoscând în timp semnele de avertizare ale apariției u Antihristului pentru a evita capcanele pierzarii ale urâciunii pustiirii.

    Οι δέκα σημαντικότερες διαφορές μεταξύ της Ορθόδοξης Ανατολής και της επικρατούσας στην Δύση «Νέας Εποχής». | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
    https://tasthyras.wordpress.com/2022/11/11/%ce%bf%ce%b9-%ce%b4%ce%ad%ce%ba%ce%b1-%cf%83%ce%b7%ce%bc%ce%b1%ce%bd%cf%84%ce%b9%ce%ba%cf%8c%cf%84%ce%b5%cf%81%ce%b5%cf%82-%ce%b4%ce%b9%ce%b1%cf%86%ce%bf%cf%81%ce%ad%cf%82-%ce%bc%ce%b5%cf%84%ce%b1/#more-60432

  2. Gabriela Naghi spune:

    Dumnezeu ne lipsește de ceva, fie pentru a ne încerca, fie pentru a ne păzi
    Sfântul Paisie Aghioritul

    Dumnezeu este bun din fire și întotdeauna se îngrijește pentru binele nostru, iar atunci când Îi cerem ceva, ne va da, dacă este spre binele nostru. Tot ceea ce este absolut necesar pentru mântuirea sufletului nostru și pentru întreținerea noastră tru­pească, Dumnezeu ne va da cu îmbelșugare și vom avea binecuvântarea Lui.

    Orice întâmplare prin care Dumnezeu ne lipsește de ceva, fie pentru a ne încerca, fie pentru a ne păzi, trebuie să o primim cu bucurie, dar să o și cercetăm ca să ne folosim. El știe când și cum să iconomisească făptura Sa și ajută în felul Său în clipa când este nevoie. Însă, de multe ori făptura Sa cea neputincioasă este nerăbdătoare, pentru că vrea ceva chiar în clipa aceea în care o cere, ca și copilul cel mic care cere de la mama lui covrigul necopt, neavând răbdare ca să se coacă.

    Noi vom cere, vom avea răbdare, iar buna noastră Maică a Domnului ne va da ceea ce cerem atunci când va fi gata.

    Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 312-313

  3. Gabriela Naghi spune:

    Credința înseamnă să admiți că ești în mâinile lui Dumnezeu

    Credința nu înseamnă a admite teoretic existența lui Dumnezeu și întruparea Fiului Său, a opta pentru credință ca pentru o altă filozofie, ci a simți că scăparea ta pe veci depinde de ajutorul atotputernic al lui Dumnezeu, Care ne-a arătat în Hristos iubirea și mila Sa nesfârșită. Ea înseamnă a tremura pentru mântuirea ta și a face voia lui Dumnezeu pentru a fi vrednic de ea, pentru a te uni cu Dumnezeu cel iubitor, Singurul în Care este mântuirea.

    Credința aceasta nu poate fi dezlegată de năzuința serioasă și ostenitoare spre sfințenie, spre curăția în relația iubitoare cu Dumnezeu. Ea e un fel de intuiție a realității celor făgăduite, un fel de confirmare a lor prin bunul simț, sau chiar printr-un fel de pregustare.

    Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică. Notele de subsol ale Filocaliei românești. Volumul I, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 243

  4. Paul spune:

    🙂 Aveți impresia că voi puteți apăra Sfânta Mânăstire Frasinei?! Cum?! Cu ciomege și înjurând pe la poartă?!
    Aveți mare grija voi, toți lupii îmbrăcați în piei de oaie, în curând vă vine judecata, și vouă și celor care vădit vor să distrugă Ortodoxia. Așadar pregătiți vă! Vine Domnul!

    1. Ma, tu ce esti? Sectar? Ecumenist? Ciomegele si injuraturile sunt in capul tau.
      Despre distrugerea Ortodoxiei povesteste-le ecumenistilor tai, lui Irineu si lui Varsanufie, agenti infiltrati in Biserica. Te rog sa nu mai intri pe acest blog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *