1. Un egiptean iubitor de păcate, fiind rănit de pofta păcatului spre o femeie străină, frumoasă la chip, dar neputând s-o plece spre desfrânare, pentru curăția ei și pentru cinstea și dragostea pe care o avea pentru bărbatul său, s-a dus la un fermecător, rugându-l ca să facă pe femeia aceea să-l iubească; ori cu farmecele sale să facă pe bărbatul ei ca s-o urască și s-o gonească; fermecătorul acela a luat multe daruri de la egiptean și a făcut obișnuitele sale meșteșugiri, sârguindu-se cu multe farmece ca să înșele pe acea femeie curată, spre desfrânare.
Apoi neputând să înduplece mintea ei cea nemișcată spre acea faptă rea, a fermecat ochii celor ce căutau la dânsa; și a făcut așa că tuturor celor ce o vedeau să li se pară că nu este femeie cu față de om, ci animal parte femeiască; deci, intrând bărbatul în casă, când a văzut-o întru asemănare de animal, s-a spăimântat, și nu pricepea ce este, pentru că vedea că pe patul lui se odihnește un animal. Vorbea cu dânsa și nu putea să audă nici un răspuns, decât numai o vedea mâniindu-se. Însă știa că este femeia lui și a cunoscut răutatea pizmașului, cum că era prefăcută de oameni răi întru asemănare de dobitoc, de care lucru era în mare mâhnire și plângea.
Chemând preoți în casa sa, le-a arătat pe femeia lui, dar nici aceia nu puteau cunoaște ce avea: cum și pentru ce s-a prefăcut în animal. Căci și ochii acelora ca niște fermecați vedeau animal; și trecuseră trei zile de când i se făcuse ei aceasta și nici un fel de hrană nu primea, pentru că nici ca animalul nu primea fin, nici ca omul nu putea să mănânce pâine. Apoi, bărbatului ei i-a venit în minte s-o aducă în pustie, la Cuviosul părinte Macarie.
Deci, punând pe dânsa frâul ca pe un animal, s-a dus, luând după sine pe femeia să întru asemănare de animal. Pe când se apropia de chilia cuviosului, frații ce stăteau afară, au început a cârti asupra lui, întrebându-l pentru ce vrea să intre în mânăstire cu acel animal? Iar el a zis către dânșii: „Am venit aici, ca animalul acesta să câștige milă de la Domnul cu rugăciunile Sfântului Macarie”.
Și întrebându-l monahii: „De ce pătimește?”. Omul a zis: „Acest animal pe care îl vedeți este femeia mea și cum s-a prefăcut nu știu; iată acum sunt trei zile de când nici un fel de hrană nu gustă nicidecum”. Iar frații auzind acestea, au mers să spună sfântului, căruia acum i se descoperise și se ruga lui Dumnezeu pentru dânsa.
Frații spunându-i despre acest lucru și arătându-i dobitocul cel adus, sfântul a zis către dânșii: „Voi singuri sunteți dobitoace, de vreme ce aveți ochi răi, iar ea precum este făcută, așa rămâne femeie și nu este schimbată întru altă fire; ci așa se pare ochilor voștri cei înșelați de farmece”. Deci, sfințind apă, a turnat pe capul ei, rugându-se, și îndată a făcut-o să fie în chipul său cel dintâi; încât toți cei ce căutau la dânsa au văzut-o că este femeie, cu față de om.
Apoi, poruncind să-i dea ei să mănânce, a făcut-o femeie sănătoasă. Și au mulțumit lui Dumnezeu, bărbatul și femeia, cum și toți cei ce vedeau această minune. Apoi, sfântul a învățat pe femeie, că adeseori să meargă la sfânta biserică și să se împărtășească cu preacuratele lui Hristos Taine; căci pentru aceea, zicea el, a venit asupra ta acea ispită, fiindcă cinci săptămâni au trecut, de când ai fost părtașă dumnezeieștilor Taine. Astfel învățându-i și sfătuindu-i pe amândoi, i-a liberat în pace.
Concluzie: Cei doi soți duceau o viață cuvioasă, dovadă că soțul acelei femei a alergat la cei mai buni slujitori ai lui Dumnezeu pe care îi cunoștea. Sfântul Macarie o dojenește pe femeie că nu s-a împărtășit de cinci săptămâni. Nu o ceartă pentru niciun alt păcat. De aici
reiese că Sfânta Împărtășanie ne protejează de vrăji și de duhurile căzute. De aceea trebuie să ne împărtășim cât mai des, ducând o viață plăcută lui Dumnezeu, firește.
2. Apoi, umblând prin pustie, părintele Macarie a aflat o căpățână de om uscată zăcând pe pământ, pe care când a întors-o cu toiagul său, se părea că dă oarecare glas căpățâna aceea. Deci, a întrebat-o bătrânul cine este? Și căpățâna a zis: „Eu am fost începător al slujitorilor idolești, care au locuit în acest loc, iar tu ești părintele Macarie, cel plin de Duhul lui Dumnezeu; pentru că tu, când te rogi, milostivindu-te spre cei ce sunt în muncă, ei simt oarecare ușurare”. Și a zis bătrânul: „Care este ușurarea sau munca voastră, spune mie?”. Răspuns-a cu suspinare, zicând: „Pe cât este de departe cerul de la pământ, atât de mare este focul în al cărui mijloc suntem noi de la picioare până la cap, cu totul arzându-ne; și nu este cu putință cuiva din noi ca să vadă fața altuia, iar când te rogi pentru noi, ne vedem puțin unul pe altul și aceasta este pentru noi ușurare”.
Acestea auzindu-le bătrânul, a lăcrimat și a zis: „Vai de ziua în care va fi călcat omul poruncile lui Dumnezeu”. Și iarăși a întrebat pe căpățâna aceea: „Au, este altă muncă mai mare?”. Răspuns-a căpățână: „Sunt altele cu mult mai adânci sub noi”. Și întrebând bătrânul, a zis: „Cine se află întru acele adânci munci?”. Căpățâna a răspuns: „Noi suntem cei ce n-am cunoscut pe Dumnezeu și acum simțim milostivirea Lui, măcar cât de puțin; iar aceia care cunoscând pe Dumnezeu, s-au lepădat de El și n-au păzit poruncile Lui, cu mai grele și mai grozave chinuri sunt chinuiți sub noi”. Iar Sfântul Macarie luând căpățâna aceea, a îngropat-o în pământ și s-a dus.
Concluzie: Rugăciunile celor vii îi ajută
pe cei adormiți, chiar dacă aceștia sunt în iad. Ortodocșii care nu fac voia lui Dumnezeu vor fi pedepsiți mai aspru decât păgânii.
Sora Pelaghia
nu stiu cum sa mai faca reclama spurcaciunii, iar noi sa fim treji si sa nu le mai trecem pragul – accesati:
https://aznews.ro/video-kaufland-face-propaganda-lgbtq-prin-intermediul-carucioarelor-de-cumparaturi-pr-ioan-istrati-boicot-kaufland-focul-sodomei/
Si pentru ca peste 40 de zile urmeaza Praznicul National al Cuvioasei Maicii noastre Parascheva am gasit de cuviinta sa mentionez cateva lucruri necesare de stiut pentru pelerinii care se duc sa se roage la Sfintele Moaste ale Cuvioasei Parascheva ce se adapostesc in Catedrala Mitropolitana din Iasi.
„”CATEDRALA MITROPOLITANĂ DIN IAŞI
,„Catedrala din Iaşi”, în: BORom V (1880-1881), 10, p. 706-709.
Se prezintă un articol preluat din ziarul „Liberalul”, referitor la restaurarea
Catedralei din Iaşi. Mitropolitul Veniamin a început lucrările de zidire ale acesteia în
1833, însă, la scurt timp, operaţiunile au fost abandonate (în 1841). Arhitectul care a
proiectat catedrala a făcut o eroare de calcul, care a dus la surparea bolţii şi la
crăparea zidurilor. La 15 aprilie 1881, mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, a mers
la catedrala aflată în paragină şi a binecuvântat începerea lucrărilor de restaurare,
prilej cu care a rostit şi un discurs, care este redat în articol. Se reproduce apoi atât
telegrama mitropolitul Iosif către regele Carol I, prin care îl informează pe rege
despre începerea lucrărilor de restaurare, cât şi răspunsul Majestăţii Sale.
Iosif, mitropolitul Moldovei, „Catedrala mitropolitană din Iaşi. Notiţă
istorică”, în: BORom VI (1881-1882), 8, p. 473.
Biserica a fost începută în 1833 de mitropolitul Veniamin Costache. La 1839
s-au terminat de zidit pereţii şi acoperişul, împreună cu cele patru turnuri, după cum
atestă inscripţia de pe acoperământul turnului din partea dreaptă, însă biserica nu a
fost terminată. Se afla în reparaţie la 1881,urmând a fi refăcute turnurile. Inscripţia
mai sus menţionată a fost eliminată odată cu reluarea lucrărilor.
***, „Restaurarea măreţei catedrale a Sf. Mitropolii a Moldovei”, în: Revista
Teologică II (1885), 44, p. 375-376.
Articolul este o copie de pe adresa comisiei care a răspuns de restaurarea Sf.
Mitropolii din Iaşi, din 11 noiembrie 1884, către Ministru Cultelor şi prin care se
raportează starea lucrărilor.
***, „Restaurarea măreţei catedrale a Sf. Mitropolii a Moldovei”, în: Revista
Teologică II (1885), 47, p. 382-384.
Articolul continuă prezentarea copiei de pe adresa comisiei care a răspuns de
restaurarea Sf. Mitropolii din Iaşi, din 11 noiembrie 1884.
***, „Sfinţirea Mitropoliei Moldovei”, în: BORom XI (1887-1888), 2, p. 107-125.
În zilele de 22-23 aprilie 1887 a avut loc sfinţirea Mitropoliei Moldovei.
Biserica a fost începută de mitropolitul Veniamin Costache în 1833, dar în 1839,
datorită unei erori a arhitectului, bolta bisericii s-a surpat. Biserica a rămas în stare de
paragină timp de aproape o jumătate de secol. În 1880, sub păstorirea mitropolitului
Iosif Naniescu şi sub oblăduirea regelui Carol I, cel care a şi contribuit financiar la
ctitorire, s-a reluat lucrul la biserică. După aproape opt ani, aceasta a fost terminată şi
sfinţită în ziua de 23 aprilie 1887. În articol sunt prezentate, pe lângă istoricul redat
mai sus, desfăşurarea ceremoniei şi discursul regelui Carol I al României, discursul
lui D. Sturza ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi discursul ajutorului de
primar Ornescu.
Erbiceanu, Gh., „Reflexiuni religioase cu ocazia restaurării şi sfinţirii Sfintei
Mitropolii din Moldova”, în: BORom XI (1887-1888), 2, p. 164-182.
Referitor la catedrala din Iaşi, sunt redate cele două inscripţii: una din partea
stângă a uşii bisericii unde se aminteşte despre începerea lucrărilor la clădirea
bisericii şi inscripţia din partea dreaptă a uşii, unde se aminteşte despre restaurarea şi
terminarea lăcaşului de cult. Mitropolitul Iosif Naniescu a mutat osemintele
răposatului mitropolit al Moldovei, Veniamin Costache, de la Mănăstirea Slatina şi
le-a pus în cripta aflată în interiorul catedralei. Este publicată inscripţia de pe
mormântul lui Veniamin. În final se aminteşte despre cele două hramuri ale catedralei – Sfântul Gheorghe şi Întâmpinarea Domnului.
Naniescu, Iosif, mitropolitul Moldovei, „Cuvântul făcut de Î.P.S. Mitropolit
al Moldovei şi Sucevei şi Exarh al Plaiurilor D.D. Iosif Naniescu cu ocazia
sfinţirii bisericii celei mari, Catedrala Mitropoliei din Iaşi. Sfinţirea s-a făcut în
prezenţa Regelui României Carol I şi a Doamnei Elisabeta, de Î.P.S. Mitropolit
Iosif Naniescu în ziua de 23 aprilie 1887”, în: BORom XI (1887-1888), 3, p.
203-216.
În discursul său, mitropolitul Iosif Naniescu aminteşte despre faptele mitropolitului Veniamin Costache: înfiinţarea Seminarului din Mănăstirea Socola în 1804,
traducerea şi tipărirea mai multor cărţi, fondarea noii catedrale mitropolitane din Iaşi.
Din discursul Î.P.S. Sale aflăm că, la 1887, Mănăstirea Cozia era penitenciar. Î.P.S.
Sa enumeră diferite monumente clădite de Ştefan cel Mare, printre care se află şi
biserica cu hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din Iaşi, care a fost refăcută
între 1682-1695 de doamna Anastasia, soţia lui Duca Vodă şi care a primit un nou
hram, Întâmpinarea Domnului. Pe acel loc, în 1833 mitropolitul Veniamin, a început
a zidi noua catedrală.
Naniescu, Iosif, Mitropolitul Moldovei, „Cuvântul făcut de Î.P.S. Mitropolit
al Moldovei şi Sucevei şi Exarh al Plaiurilor D.D. Iosif Naniescu cu ocazia
sfinţirii bisericii celei mari, Catedrala Mitropoliei din Iaşi. Sfinţirea s-a făcut în
prezenţa Regelui României Carol I şi a Doamnei Elisabeta, de Î.P.S. Mitropolit
Iosif Naniescu în ziua de 23 aprilie 1887 – Continuare”, în: BORom XI
(1887-1888), 4, p. 319-331.
Mitropolitul Iosif aminteşte despre cei care au contribuit şi au ajutat la
restaurarea catedralei Mitropoliei Moldovei, ce a avut loc între anii 1880-1887. Iosif
Naniescu aminteşte şi despre cei care au început restaurarea monumentelor noastre
istorice şi anume: Alexandru Ghica, Constantin Brâncoveanu, mitropolitul Grigorie
al Ungrovlahiei, episcopii Calinic Cernicanul, Neofit al Râmnicului, Chesarie al
Buzăului, Ilarion al Argeşului ş.a.
***, „Însemnări mărunte. Ceasul Mitropoliei din Iaşi”, în: BORom XLI
(1922-1923), 6, p. 479.
De doi ani ceasul Mitropoliei din Iaşi nu mai funcţiona. Domnul C. Pancu a
dăruit suma de 19.000 lei pentru repararea acestui ceas. Ceasul Mitropoliei din Iaşi a
fost comandat la Geneva în 1881 de mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu.
Scriban, arhim., „Ştiri. Catedrala Mitropoliei Moldovei lăcaş de odihnă al
vechilor voievozi”, în: BORom XLVI (1928), 1, p. 91.
Ştiri apărute în presă referitoare la mutarea osemintelor lui Al. I. Cuza de la
Ruginoasa în catedrala mitropolitană din Iaşi.
Vasilache, Vasile, ierom., „Catedrala Sfintei Mitropolii în veşmânt nou”, în:
MitrMold XIII (1938), 10, p. 357-361.
Articolul prezintă noua imagine a catedralei Sfintei Mitropolii, fiind menţionat
numele Înaltpreasfinţitului Nicodim, mitropolit al Moldovei, ca principal restaurator
al acestui edificiu. Sunt prezentate cheltuielile făcute de donatori în acest sens.
† Irineu, mitropolitul Moldovei şi Sucevei, „Organizarea Obştei Catedralei şi
numirea noului Eclesiarh Mare”, în: MitrMold XXII (1946), 3-4, p. 17-19.
Articolul prezintă decizia prin care se hotăreşte organizarea obştei Catedralei
din Iaşi, iar preacuviosul arhimandrit Teoctist Arăpaş este numit mare eclesiarh, fiind
menţionate, totodată, şi atribuţiile pe care le va avea în noua funcţie.
Ungureanu, Gheorghe, „Mitropolitul Veniamin Costache, ctitorul bisericii
catedrale a Mitropoliei Moldovei”, în: MitrMold XXII (1946), 10-12, p. 23-29.
Acest articol prezintă primele etape ale construirii bisericii catedrale a
Mitropoliei Moldovei şi implicarea mitropolitului Veniamin Costachi în aceste
evenimente. Aflăm că Ioan Sandu Sturza a oferit materiale în valoare de 80.000 de
lei, în condiţiile în care cheltuielile totale s-au ridicat până la 450.000 de lei.
Lucrările au fost începute abia pe 24 iulie 1833, în iulie 1837 zidurile fiind gata.
Catapeteasma catedralei a fost lucrată la Odessa. Rolul mitropolitului Veniamin în această construcţie s-a încheiat în 1842, când şi-a dat demisia şi s-a retras la
Mănăstirea Slatina. Se amintesc bisericile, mănăstirile şi schiturile ctitorite şi
rectitorite de mitropolit.
Vrănescu, Th., „Câteva însemnări istorice asupra Mitropoliei Moldovei şi
Sucevei şi asupra Catedralei Mitropolitane”, în: MitrMold XXX (1954), 11, p.
58-62.
Biserica Mirăuţi a fost sediul Mitropoliei de la Suceava, în 1522 mutându-se în
biserica Sfântul Gheorghe, primul mitropolit fiind Iosif. Datele istoriei consemnează
faptul că, pe la anul 1564, cu siguranţă în timpul celei de a doua domnii a lui
Alexandru Lăpuşneanul, scaunul mitropolitan a fost mutat la Iaşi. Aici, sediul a fost
prima dată la Biserica Albă, lăcaş ce avea hramul la data de 24 iunie, edificiu ce se
afla pe locul actualei mitropolii.
Anastasia, soţia lui Ioan Duca, hotărăşte să zidească în locul „Bisericii Albe” o
nouă Mitropolie. Actuala catedrală a fost începută de mitropolitul Veniamin Costachi
în 1833. Cu trei ani înainte, din iniţiativa mitropolitului Iosif Naniescu începe
restaurarea catedralei, pictura fiind realizată de Gheorghe Tătărăscu. Aceste acţiuni
sunt finalizate în 1887.
Porcescu, Scarlat, pr., „catedrala mitropolitană din Iaşi”, în: MitrMold XL
(1964), 7-8, p. 365-381.
Acest articol prezintă catedrala mitropolitană din Iaşi, cu detalii de arhitectură.
Hadârcă, D., pr., Porcescu, Scarlat, pr., „Reşedinţa mitropolitană în peisajul
urbanistic al Iaşiului”, în: MitrMold XL (1964), 7-8, p. 382-397.
Mutarea Mitropoliei de la Suceava la Iaşi a ridicat necesitatea construirii unei
Catedrale mitropolitane şi problema integrării acesteia în peisajul urbanistic al
Iaşiului. Articolul oferă imagini cu administraţia arhiepiscopală ieşeană şi informaţii
despre atelierul de lumânări, despre protoierie şi căminul de călugăriţe, precum şi
despre căminul preoţesc.
Carmazin-Cacovschi, V., „Catedrala mitropolitană din Iaşi, ctitoria mitropolitului Veniamin Costachi”, în: MitrMold XLIII (1967), 1-2, p. 134-142.
Catedrala mitropolitană din Iaşi a fost ridicată între anii 1835-1887, pe locul
unde înainte a fost „Biserica Stretenia”, iar alături a fost biserica Sfântul Gheorghe.
Într-un hrisov din 8 august 1826 găsim lucrările de proiectare. Autorul oferă o
descriere amănunţită a arhitecturii, împreună cu planurile catedralei şi cu date despre
arhitecţii ei, despre pictura realizată la acel moment de Gheorghe M. Tătărescu şi
despre vitralii.
Isai, Daniel, pr., „Catedrala mitropolitană din Iaşi. Sanctuarul Sfintei
Cuvioase Parascheva”, în: TV XVII (2007), 7-12, p. 358-385.
Istoricul Catedralei mitropolitane din Iaşi debutează cu perioada mitropolitului
Veniamin Costache, căruia autorul îi subliniază importanţa ca întemeietor de şcoală
şi tipografie. Toate demersurile necesare construirii Catedralei, planul arhitectural şi
cheltuielile făcute sunt prezentate în amănunt. Aflăm că, spre finalul construcţiei, a
fost contactat pictorul italian Schiavoni pentru zugrăvirea catapetesmei, dar pentru că
lucrările au fost întrerupte şi munca acestuia a rămas neterminată, icoanele pe care lea pictat rămânând în custodia bisericii Toma Cosma din Iaşi. Este prezentat istoricul
Catedralei şi în timpul mitropolitului Iosif Naniescu, timp în care lucrarea a fost
finalizată, catedrala fiind sfinţită la 23 aprilie 1887. Este redată cuvântarea rostită de
rege cu ocazia sfinţirii. Mai sunt prezentate informaţii despre inscripţiile Catedralei,
precum şi despre aducerea moaştelor Sfintei Parascheva. În final, autorul face câteva
referiri şi la lucrările desfăşurate în secolul al XIX-lea.
Beguni, Mirela, drd., „Veniamin Costachi şi fondarea Catedralei mitropolitane din Iaşi”, în: TV XVII (2007), 7-12, p. 386-410.
Lucrările de construcţie s-au desfăşurat atât în perioada lui Veniamin Costache, până în 1841, cât şi sub păstorirea lui Iosif Naniescu. Deşi ambele intervale sunt
acoperite de studiul autoarei, finalul articolului insistă pe aşezarea osemintelor
primului ctitor, Veniamin, în Catedrală, la 30 decembrie 1886, prezentând ceremonia
funerară şi portretul său. Articolul este completat de o bibliografie consistentă.'”
Ikea are o-ntreagă campanie numită „Love starts at home”, și noi ar trebui să o completăm cu „… and there it must stay!”
Lucrurile astea nu trebuie să ne (mai) mire, mai ales că știm de unde vin cei care promovează lucruri care sunt contra firescului. Singura atitudine rămâne aceea de evitare, ignorare…
As adăuga: și combatere, prin cuvant. Cînd vedeti orice dobitocii izvodite de nemernicii lumii, trageți semnalul de alarmă. Fără teamă. Sunteți sub scutul lui Dumnezeu. Vă temeți de niște biete tîrîtoare, care se agită sub impulsul diavolului?
De acord, însă până într-un punct, pentru că, în articolul la care face referire Gabi și ce spuneam despre Ikea, lucrurile sunt implementate. Cam ce semnal, și cum, ar mai putea fi tras, referindu-ne la marii jucători?
Și nu, nu este despre frică.
As atarge atentia asupra unei chestiuni teologice grave:La Muzeul Manastirii Smabata de Sus printre exponate calugarii de acolo au expusa si o „”icoana””eretica ariana cu Sfanta Treime.A se vedea in clipul de mai jos la minutul 13,26 ceea ce arata credinta eretica a decidentilor de acolo si de la Mitropolia Sibiului.
Cum e posibila o asa blasfemie la adresa Martiriului Sfantului Constantin Brancoveanu?
https://youtu.be/1AfMKRLFsBE?si=0jBfzrH92plbDXT6&t=3
Pseudo episcopul de Peristeri -Tracia a dat dispoziție ca să fie scoase crucile din altare http://opaidagogos.blogspot.com/2024/09/blog-post.html
Atacuri la Părintele Maximos Karavas din partea minciunoierarhului locului facandui pe cei care au întrerupt pomenirea schismatici și răzvrătiți și că au ieșit din biserică
Mâine 8 septembrie sărbătorim nașterea Maicii Domnului
Da, slavă lui Dumnezeu!
„Atotmilostivă, Împărăteasa mea, Preasfântă Doamnă, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura şi neîndoielnica mea nădejde. Nu te scârbi de mine. Nu mă depărta, nu mă părăsi. Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă, vezi-mă… Stăpână, ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă… Preacurată”.
Sfântul Serafim de Sarov