Eu nu vreau să mă iubiți, nici să mă îngrijiți!
Vreau o bucată de pământ în pădure într-un munte uitat de lume, unde să am copaci și izvoare. Nu cer nimic. Îmi construiesc un adăpost cu familia mea, dar vreau să plec dintre voi pentru că nu vă mai suport dragostea nemăsurată.
Vă las tot, casă, mobilă, vă las toate taxele și impozitele, asigurările, alocațiile si pensiile. Îmi iau doar cărțile.O să trăiesc cu ce îmi oferă natura, căci este peste măsură de darnică. Puteți să puneți grăniceri și sârmă ghimpată ca să nu ieșim, dar să nu vă prind pe pământul meu. Nu am nevoie de iubirea voastră. Pot munci și pot să trăiesc în pace.
O erodare a libertăților nemaivăzută de la Al Doilea Război Mondial. Acolo nu îmi cere nimeni să port mască și nici declarație. Nu am pe cine să infectez cu virusul libertății mele. Acolo nu fac profit pentru care să vă plătesc vouă dijmă. Acolo îmi îngrijesc singur rănile și nu plătesc funcționari, guverne, armate. Știu că o să vă fie greu fără banii mei și a celor ca mine. Erați obișnuiți să trăiți din munca mea, a noastră. Dar m-am născut cu acest drept de a alege cum trăiesc și cum mor. Nu mai vreau să mă păzească niciun avion militar și niciun jandarm, nu vreau medici – pe care oricum îi plăteam -, nu vreau agenții, autorități, direcții, instituții, secretariate, nu vreau autostrăzi, digitalizări, ronduri de panseluțe, tramvaie noi, nu mai vreau să plătesc nicio primărie, niciun paznic, nicio casieriță, nu vreau să mă asigurați social, nici să mă apropiați social. Nu am nevoie de iubirea voastră pentru care mi-ați luat toată munca de o viață și nu mi-ați dat nimic înapoi.
Nici măcar o aspirină nu mi-au dat guvernanții statului. Eu am plătit ca să supraviețuiți voi toți cei care nu aveți nicio meserie în România, voi cei din guvern care ați trăit pe spinarea mea și a celor ca mine. Opriți-mi tot, dar dați-mi o bucată de pământ în sălbăticie să trăiesc așa cum m-a lăsat Creația și Bunul Dumnezeu! Nu vreau să mă mai iubiți. Nu vreau să plătesc amenzi la taxe și amenzi la impozite, nu vreau să mai plătesc dobândă la mersul pe jos, nu vreau să-mi mai luați procente pe respirație, nu vreau să mă mai amendați dacă mi se vede gura, nu vreau să plătesc taxe și să am pașaport ca să îmi îmbrățișez copilul.
Mașinile, vilele, amantele și vinul franțuzesc sunt plătite de noi, nu de mamele voastre. Bordurile, parcurile, clădirile, hainele voastre, școlile copiilor voștri, tot ceea ce voi atingeți este plătit de mine și de cei ca mine în ani de trudă și sclavagism. Iubirea voastră costă extrem de mult, eroilor! Nu vreau să mă mai salvați. Dați-vă jos gecile ”top-gun” că sunt plătite de noi, nu de mamele voastre! Voi nu aveți meserie, voi nu știți să faceți nimic dacă vă las în pădure. Voi știți să mă iubiți, dar eu nu mai vreau, mulțumesc! ”Grija” voastră mi-a luat dreptul de a-mi ține de mână copilul și de a-i săruta fruntea. Distanțați-vă social de mine, vă rog! Plata pentru viața mea este o singură moarte și atât!
Opriți tot ce v-am dat 30 de ani și în schimb redați-mi libertatea să trăiesc și să mor cum vreau.
Cristi Iordache-Director Oficial Media
Cu tristete aflam ca persecutiile impotriva Pr Gavriil sunt in plina desfasurare, ucenicul sau Andrei care il ingrijea se pare ca a fost alungat
Multumesc pentru informatii. Doamne ajuta.
Am gasit ceva si aici https://theodosie.ro/2020/07/15/raspunsul-manastirii-cutlumus-cu-privire-la-situatia-batranului-gavriil/
Fost lider al Ligii Studenților în perioada anilor ’90, Mihai Gheorghiu, organizator al Fenomenului Piața Universității, ulterior deputat și oficial al Guvernului României, iar cel mai recent coordonator al Coaliției pentru Familie și Platformei Împreună, s-a exprimat dur cu privire la intențiile guvernanților în contextul dezbaterii așa-zisei Legi a Carantinării forțate. Redăm aici doar două mesaje de opinie ale sale, direcționate către Guvern și Parlament, Putere și Opoziție:
Monstruoasa Coaliție
Într-o țară care nu a declarat oficial epidemia unei boli infecțioase nici până în ziua de astăzi, se legiferează în schimb în stil stalinist-maoist carantinarea, izolarea, arestarea persoanelor bolnave și a “suspecților”, rechiziționarea bunurilor și a proprietăților. Legea este de departe cea mai antidemocratică și anticonstituțională legiferare de la 1989 până astăzi. Guvern și opoziție sunt prinși în același mecanism al minciunii.
Protestul împotriva unei astfel de legiferări este absolut necesar.
Împușcați-ne!
Guvernatorul coloniei iar ne amenință cu numărarea morților, dacă nu i se face pe plac, așa cum a amenințat și de Paști! El și ei reprezintă viața, noi reprezentăm moartea. E mica lui obsesie freudiană, o sondă aruncată în abisul vid al unei conștiințe abnorme.
Jocul vieții și al morții în deșertul de covid e simplu, neanderthalian de simplu. Guvernul egal viață, criticii guvernului egal moarte. Și 40 de milioane de euro presei progresiste pentru rostogolirea ecuației până la Poplaca.
Dacă respingi derapajul tiranic al legiferării complet ticăloase și cinice, care exploatează frica și panica permanent indusă, se cheamă că negi epidemia. Nu, negi doar aberația politică, negi necesitatea cenzurii absolute și draconice instaurate, negi permanenta minciună prin omisiune, prin fals, prin manipulare primitivă a datelor primare care se întâmplă de 4 luni. Dacă totul este atât de simplu, de curat, de transparent, de ce ai nevoie de impunerea tăcerii medicilor, de ce nu dezbați niciodată nimic, de ce ameninți orice voce independentă?! De ce?! De ce nu publici schemele de tratament pentru “virusul ucigaș”, de ce nu faci autopsii la cazurile cu patologie gravă care duc la deces?
Aboliți Constituția României, decretați dictatura biopolitică OMS, instaurați starea de urgență și Împușcați-ne pe toți care facem apel la lege, la Constituție, la vot, la opinii, care punem întrebări, care avem dubii.
România a preluat modelul carantinei din China, puteți prelua mult mai mult decât atât! Nu suntem mulți, ne adunați pe stadionul Dinamo și rezolvați definitiv problema. Fără lagăre de concentrare medicală, fără cheltuieli, fără discuții. În fond, poporul e cu voi, nimeni nu va critica nimic, doar un număr de cadavre nesupuse ordinii voastre cadaverice.
La nevoie, oricum, puteți scrie pe certificatul de deces, morți din cauza Covid-19, ceea ce nici nu ar fi cu totul inexact, nu-i așa?!
Oricum nu suntem sănătoși, e clar că nu mai putem fi sănătoși, suntem doar suspecți, presimptomatici, asimptomatici, simptomatici și bombe biologice în mișcare.
Sănătatea a dispărut complet, este doar complotul “negationiștilor”. Nu mai există niciun om sănătos în România, doar suspecți încă nedetectați de Covid-19. Iar ca suspect, ești disponibilizat pentru politicile dicatoriale de control social, medical, pentru carantină, izolare, spitalizare etc., fără nicio garanție în fața abuzurilor, fără necesitatea vreunei dovezi medicale inconturnabile.
Arestați membrii CCR, deportați preoții, închideți bisericile, sunt evident surse de infecție, păstrați spitalele închise pentru alte patologii decât Covid-19, veți învinge, nimic nu vă stă împotrivă. Puteți apela desigur și la tribunalele populare, doar nu s-a putut pierde bunătate de tradiție de democrație originală și populară din anii ’50.
Împușcați-ne! Nu mai pierdeți timpul cu sesiuni publice de înfierare. Curaj, veți avea succes!
Răspunsurile unui pustnic la întrebările lui Dumnezeu
Pustnic anonim
Un mare nevoitor pustnic a fost întrebat, la un moment dat, cum poate trăi cu asemenea bucurie în suflet, cu atâta nădejde, de vreme ce se știe un păcătos. Pentru că se vedea că era plin de bucurie. Și el a răspuns:
„Când voi ajunge în fața lui Dumnezeu, El mă va întreba:
– Ai putut să mă iubești cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, cu tot gândul tău, cu toată tăria ta, cu toată viața ta?
Iar eu îi voi răspunde:
– Nu, Doamne!
Hristos mă va întreba iarăși:
– Ai învățat măcar ce putea să te mântuiască pe tine? Ai citit cuvântul Meu și ai ascultat povățuirile sfinților?
Iar eu îi voi răspunde:
– Nicidecum, Doamne!
La care Mântuitorul mă va întreba:
– Te-ai străduit să trăiești măcar cât de cât, cu puțină demnitate, măcar potrivit chemării tale de om?
Iar eu îi voi răspunde:
– Nicidecum, Doamne!
Atunci, Domnul va privi cu milă la fața mea întristată, va pătrunde în inima mea înfrântă și-mi va zice:
– Ai fost bun într-un singur lucru: ai rămas sincer până la capăt. Intră întru odihna și întru bucuria mea!”
Dragostea va mântui lumea
Sfântul Gavriil Ivireanul
„În vremurile de pe urmă pe oameni îi va mântui dragostea, smerenia și bunătatea. Bunătatea deschide porțile raiului, smerenia ne duce înlăuntru, iar dragostea ni-L va arăta pe Dumnezeu. Nimeni să nu gândească că dragostea este un dar înnăscut. Dragostea poate fi învățată și trebuie să tindeți către ea. Dumnezeu nu vrea cuvinte pompoase, El vrea fapte. Fapta bună este dragoste. Atunci când faci bine, urci cu o treaptă, iar când greșești, cobori mai jos.
Întreaga noastră viață constă în astfel de înălțări și căderi.” (Sfântul Gavriil Ivireanul)
“Dragostea incredinteaza launtric
Sfântul Paisie Aghioritul
– Gheronda, cum pot sa arat dragoste?
– Sa arat dragoste? Nu inteleg. Asta este ceva fals, prefacut. Sa existe inlauntrul nostru dragoste si ea sa ne dea in vileag, asta, da, o inteleg. Dragostea adevarata il incredinteaza launtric pe celalalt fara manifestari exterioare. Dragoste inseamna sa asculti cu durere mahnirea celuilalt. Dragoste inseamna si o privire indurerata si un cuvant pe care il vei spune cu durere celuilalt cand el se confrunta cu o greutate. Dragoste inseamna sa participi la durerea lui, sa-l odihnesti in necazul lui. Dragoste inseamna sa rabzi un cuvant greu pe care ti-l va spune. Toate acestea ajuta mai mult decat cuvintele multe si decat manifestarile exterioare.
Cand suferi launtric pentru celalalt, Dumnezeu il incredinteaza launtric de dragostea ta si atunci el o simte chiar si fara manifestari exterioare. Tot asa se intampla si cand nu se exteriorizeaza rautatea pe care o avem inlauntrul nostru; si in acest caz celalalt tot o simte. Vezi, si diavolul, cand se arata ca un “inger de lumina“, aduce tulburare, pe cand Ingerul adevarat aduce o bucurie negraita.
– Gheronda, de ce nu sunt incredintata launtric de dragostea celorlalti?
– Nu cumva nu ai cultivat dragostea? Cel care iubeste se incredinteaza de dragostea celuilalt, dar si el il incredinteaza launtric pe celalalt de dragostea lui.
Celalalt simte daca il iubesti cu adevarat sau te prefaci, fiindca dragostea se transmite ca o telegrama. Daca facem, de pilda, o vizita la un orfelinat, copiii simt indata cu ce dispozitie launtrica ne-am dus la ei. Odata au venit la Coliba ca sa-mi ceara parerea unii care voiau sa infiinteze un asezamant pentru copiii parasiti.
“Cel mai important lucru dintre toate, le-am spus, este sa va doara pentru acesti copii ca pentru copiii vostri si chiar mai mult. Numai asa copiii vor fi incredintati de dragostea voastra. Daca nu va doare pentru ei, mai bine nu mai faceti nimic“. Atunci un medic, foarte evlavios, mi-a spus: “Ai dreptate, Parinte. Candva am mers sa vizitez pentru prima oara un orfelinat impreuna cu mai multe persoane. Copiii simteau starea launtrica a fiecaruia dintre noi.
“Domnul cutare este doar in trecere, domnul cutare ne iubeste cu adevarat”. Vedeti cum dragostea vesteste launtric?
Dragostea anuleaza distantele
– Gheronda, cum comunica oamenii duhovniceste de departe?
– Scriu vreo scrisoare, fie prin telegraf, fie prin semnale morse.
– Cum adica?
– Pentru ca sa existe comunicare duhovniceasca intre oameni, trebuie ca ei sa lucreze pe aceeasi frecventa. Acest lucru nu pot sa-l prinda oamenii de stiinta. Iti amintesti de acea intamplare pe care o povestesc in Parintii aghioriti?
Intr-o zi un monah urma sa mearga in vizita la un parinte din Kapsala si se gandea: “Ce sa-i duc, oare, de binecuvantare?“. A facut rost, asadar, de doi pesti si i-a curatat ca sa i-i duca. Intre timp, celalalt primise instiintare de la Dumnezeu despre vizita lui si se gandea: “Acum ca va veni, cu ce sa-l omenesc?“. Si, pe cand fratele curata pestele, a venit deodata un corb, i-a luat un peste si l-a dus la celalalt calugar din Kapsala, care se afla la o distanta de cinci ore si jumatate de mers. Intelegeti? Unul se gandea cum sa-l odihneasca pe celalalt si atunci corbul a facut pe intermediarul.
Cand omul are Dragostea, pe Hristos, chiar si mut sa fie, se poate intelege cu milioane de oameni, de orice neam si varsta, caci fiecare varsta isi are limba ei. Pune doi oameni care nu au dragoste intre ei sa stea unul langa celalat si sa nu vorbeasca. Pune si alti doi care au dragoste intre ei sa stea unul langa celalalt si sa nu vorbesca nici ei. Cum se vor simti unii si cum se vor simti ceilalti? Nici primii sa nu vorbeasca, nici ceilalti. Insa acestia din urma vor vorbi cu “tacerea”, fiindca va exista comunicare intre ei. Dimpotriva, ceilalti nu vor putea comunica, fiindca intre ei va exista “izolatie”. Cand nu exista dragoste, se poate ca doi oameni sa se afle aproape unul de celalalt, dar totusi sa fie departati.
– Gheronda, ma mahnesc ca a venit ziua sa plecati iarasi dintre noi.
– In viata duhovniceasca nu exista “aproape” si “departe“. Dragostea lui Hristos nu este despartita de distante, caci Hristos cu dragostea Sa anuleaza distantele. Prin urmare, omul, atunci cand este aproape de Hristos si se leaga frateste de celalalt cu dragostea lui Hristos, fie ca se afla aproape, fie departe, il simte pe celalalt intotdeauna aproape.
Dau slava lui Dumnezeu ca dragostea mea este de asa natura, duhovniceasca, ingereasca, incat distantele sunt anulate, iar eu voi tine legatura cu voi de departe, atat in aceasta viata, cat si in cea viitoare, care este si mai indepartata.
Pentru ca si acea distanta va fi foarte apropiata, de vreme ce ne uneste Dragostea, Hristos“.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti V – Patimi si virtuti, Editura Evanghelismos, 2007