Mărturie stau pescarii umili de pe ţărmul mării, aceia pe care Fiul lui Dumnezeu i-a chemat, i-a dăscălit şi i-a ridicat la cinstea de Sfinţi Apostoli. Ei au primit tezaurul învăţăturilor Dumnezeieşti, l-au răspândit printre oameni până când au schimbat faţa lumii. Dacă punem alături de opera lor toate premiile Nobel, trecute şi viitoare, acestea vor păli, pentru că nu pot fi comparate cu lucrarea Dumnezeiesc-umană a celor doiasprezece.
Peregrinând prin Ţara sfântă, I-a fost dat Domnului Iisus să dezlege pricina unei femei de condiţie înjositoare, demnă de dispreţul public. Desfrânată fiind, a fost prinsă în faptă şi urma să i se aplice Legea lui Moise, adică să fie ucisă cu pietre. Pârâşii ei ardeau de nerăbdare să-şi pună în lucrare pornirile ucigaşe. ,,Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei’’ (Ioan 8, 7). Cuvinte Dumnezeieşti rămase fără replică. Rând pe rând, justiţiarii închipuiţi se depărtează ruşinaţi, mustraţi de cugetele lor împovărate de păcate, aşa încât femeia a rămas singură în faţa Domnului: ,,Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit niciunul?’’ ,,Niciunul, Doamne’’. ,,Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de-acum să nu mai păcătuieşti’’. În câteva momente, Mântuitorul Iisus a schimbat cursul vieţii acestei femei care, după obtuzitatea omenească, ar fi trebuit să sfârşească sub ploaia de pietre a iudeilor.
Domnul Iisus Hristos înnobilează şi graiul omenesc. Cuvântul ,,turmă’’ desemnează, înainte de toate, o mulţime de necuvântătoare. Când acesta e aplicat unui grup de oameni, înţelesul nu poate fi decât unul peiorativ. Dacă însă vorbim de Turma lui Hristos, înţelesurile se schimbă, Turma devine Biserică, iar aceasta se defineşte ca ,,stâlp şi temelie a adevărului’’ (I Timotei 3, 15) şi rămâne purururea nebiruită în faţa asalturilor demono-umane, care ar dori pieirea ei. Nu văd cinste mai mare pentru un om, decât aceea de a fi numărat în Turma lui Hristos. ,,Nu te teme Turmă mică…’’
Filozoful Jaques Maritain se exprima cu aceste cuvinte: Invidiez asinul care l-a purtat pe Mântuitorul Hristos când a intrat în Ierusalim, la Florii. Cu adevărat, un dobitoc se ridică deasupra bipezilor perverşi, care şi-au părăsit menirea pentru care Dumnezeu i-a adus la existenţă şi s-au făcut vrăjmaşi neîmpăcaţi ai Creatorului. Şi exemplele care se pot da nu sunt, din păcate, puţine.
Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce luminează şi sfinţeşte pe tot omul ce vine în lume (Rânduial Botezului).
În vădit contrast cu lucrarea mântuitoare a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, stă vânzoleala fără orânduială a ereticilor, schismaticilor, apostaţilor mascaţi, a perverşilor cei de multe feluri, ateilor, dumnezeilor închipuiţi, care uzurpă puterea cea nemărginită a lui Dumnezeu. Aceştia apar în vedenia Sfântului Antonie cel Mare sub chipul unor catâri care lovesc nebuneşte cu copitele Sfânta Masă. Îi vedem la tot pasul: agresivi, obraznici, nesimţiţi, desfiguraţi de ură, îndobitociţi, fără urmă de ruşine, ceea ce ne aduce în minte cuvintele retorice ale înţeleptului din vechime: ,,Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?’’(Pilde 1, 22).
Presbiter Ioviţa Vasile
PS Ignatie de la Huși sare și el la gâtul lui Chiril pt invazia din Ucraina, acum ne întrebăm și noi, când schismatici fac prăpădul pe care îl fac, iar agresiunile împotriva ortodocșilor nu mai contenesc, nustiu cum de domnii Ierarhi nu vad și nu aud, nu cumva tacit ei sunt de partea schismaticilor dar încă nu s-au pronunțat public?!