Această Duminică, a cincea din Sfântul şi Marele Post, este numită de Biserică ,,a Cuvioasei Maria Egipteanca’’.
Nu există păcate care să covârşească bunătatea lui Dumnezeu şi iubirea Lui de oameni. Oricâte rele va fi săvârşit un om, Preamilostivul îl iartă pe păcătos, dacă se pocăieşte. Nu numai că îl iartă, dar îl şi împodobeşte cu darurile Sale cele alese, precum tatăl a dat fiului risipitor haine, încălţări şi inel, junghiind viţelul cel îngrăşat.
În Egipt vieţuia o fată de numai doisprezece ani. La această vârstă şi-a părăsit familia şi s-a dus în Alexandria, unde s-a afundat în toată mocirla dezmăţului. Aşa a petrecut şaptesprezece ani. Într-o zi, a văzut mulţime mare urcându-se pe corabie şi a aflat că se duc la Ierusalim, pentru Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. S-a amestecat în mulţime, cu gândul că acolo vor fi destui cu care-şi va împlini poftele cele murdare. La Ierusalim a vrut să intre în biserică laolaltă cu cei mulţi. O putere nevăzută o împiedica, şi a încercat zadarnic în trei sau patru rânduri să pătrundă. Nu putea în nici un chip să treacă de prag. Deznădăjduită, şi-a îndreptat privirea către o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a început să plângă şi să-şi cunoască toată grozăvia faptelor ei de până atunci. A făgăduit că va lepăda acele fapte urâte şi după ce va vedea Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, va părăsi lumea cu deşertăciunile ei. Un glas sfânt a călăuzit-o să treacă Iordanul şi să se afunde în pustie, unde a petrecut în lipsuri şi nevoinţe vreme de patruzeci şi şapte de ani.
Când stareţul Zosima a ajuns la locul spre care a fost îndemnat să se îndrepte, unde vieţuia Cuvioasa Maria Egipteanca, cea pomenită astăzi, a văzut o umbră ca de trup omenesc. După stăruinţă şi alergare, a ajuns să vorbească cu Cuvioasa, care i-a istorisit viaţa ei cu păcatele şi zbuciumul cel greu de scris. ,,Crede-mă, omule, că n-am văzut alt om, de când am trecut Iordanul, fără numai faţa ta astăzi, nici fiară, nici altă fiinţă n-am văzut. Iar carte niciodată n-am învăţat, nici pe altul citind sau cântând n-am auzit, dar cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi lucrător învaţă pe om cunoştinţa… Deci, acum te jur pe tine cu Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, să te rogi pentru mine desfrânata’’. Acestea le-a grăit către Zosima. A cerut de la Cuvios, care avea darul preoţiei, Sfintele şi Preacuratele Taine şi i-a poruncit să nu destăinuie nimic din câte a aflat, până la săvârşirea ei din viaţa aceasta.
După un an, Zosima a revenit în pustie şi a găsit-o pe Cuvioasa Maria Egipteanca adormită întru Domnul. Pentru rugăciunile sale sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005. p.7-25).
Presbiter Ioviţa Vasile