În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.Amin!
Slavă Sfintei și Celei de o Ființă și de Viață Făcătoarei și Nedespărțitei Trinități totdeauna acum și pururea și-n vecii vecilor.
Subsemnatul Preot Mihai Negrean, paroh al Parohiei Ortodoxe cu hramul „ Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Drighiu, aduc la cunoştinţă Preasfinției Voastre, Preasfințitului Părinte Episcop Petroniu că începând de azi 24 martie 2024, încetez comuniunea cu Preasfinția Voastră prin nepomenirea la niciuna din slujbele oficiate de mine.
Consider sinodul din Creta a fi eretic, iar pe cei ce l-au aprobat, părtaşi la erezia/panerezia ecumenismului, propovăduită de sinodul din Creta şi de către cei ce au participat la acesta şi l-au aprobat, prin luare de act, în cadrul sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Măsura nepomenirii la slujbe a iararhului părtaş la erezie este permisă de către canonul 31 Apostolic, de către canonul 15 I-II din Constantinopol (anul 861), de canonul 11 al Sinodului din Cartagina şi de practica Bisericii de-a lungul secolelor în situaţii în care episcopul cade şi persistă în erezie sau în părtăşie cu erezia, care permit preotului să se îngrădească de erezia propovăduită pe faţă de către episcop, înainte ca acesta să fie cercetat de către un sinod. Cum preotul are dreptul de a se îngrădi de erezia episcopului, rezultă clar că şi credincioşii au dreptul de a-l urma pe acel preot care se îngrădeşte de erezie.
Motivele pentru care considerăm că sinodul din Creta este eretic sunt:
1.Nu a statornicit hotar între Ortodoxie şi erezie, dimpotrivă, a şters hotarul statornicit de către sinoadele mai vechi ale Bisericii. Pentru acest motiv, conform canonului 8 de la Sinodul al III-lea Ecumenic, deciziile sale sunt nule, deoarece a luat decizii contrare sinoadelor anterioare.
2.Nu a condamnat nicio erezie, nicio cugetare omenească contrară învăţăturii lui Hristos, dimpotrivă, acceptându-le pe toate ca partenere de “dialog” ecumenic.
3.Deşi apărătorii săi pretind că “nu a elaborat dogme şi canoane”, prin faptul că a atacat şi modificat dogme şi canoane vechi se poate spune că a creat dogme şi canoane noi, eretice.
4.S-a desfăşurat după principii care nu ţin seama de egalitatea în har a episcopilor, prin faptul că mulţi episcopi nu au avut niciun drept de vot; sistemul de luare a deciziilor a fost conceput în aşa fel încât să existe siguranţa că orice încercare de apărare a Ortodoxiei nu va anula deciziile care urmau a se lua.
5.A anulat dreptul Bisericilor Locale de a aproba sau respinge acest sinod, acestea putând, potrivit art. 13 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a Sfântului şi Marelui Sinod, să aducă la cunoştinţă credincioşilor deciziile luate, care au autoritate panortodoxă, fără a exista prevederi referitoare la vreo dezbatere, revizuire sau anulare a acestora de către sinoadele locale.
6.A legiferat participarea Bisericii Ortodoxe la panerezia eclesiologică propovăduită de către Mişcarea Ecumenică, ratificând ecumenismul ca doctrină oficială a Bisericii. După generaţii întregi de participare la mişcarea ecumenică şi de cedări pe tărâmul doctrinei ortodoxe, conducerea Bisericilor Ortodoxe a legiferat toate aceste trădări prin documentul Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine, care este un angajament de participare legitimă la ecumenism, ce nu poate fi “explicitat, nuanţat şi dezvoltat”, cum spune comunicatul Sfântului Sinod, din 29 octombrie, ci trebuie anulat de la un capăt la altul. Este evident că scopul acestui sinod a fost ratificarea unora dintre documentele semnate în ascuns, pentru ca delegaţiile ortodoxe să poată fi considerate, de către ceilalţi membri CMB, parteneri legitimi ai “dialogului teologic” ecumenist.
7.A ratificat Constituţia CMB şi Declaraţia de la Toronto ca izvoare de drept bisericesc ortodox, în ciuda faptului că aceste documente au un conţinut eretic.
8.A anulat mărturisirea că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Apostolească şi Sobornicească, cu care se laudă comunicatul Sfântului Sinod al BOR, prin faptul că a ratificat premisa din Declaraţia de la Toronto, care spune că “din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (Declaraţia de la Toronto, premisa IV.2), ceea ce înseamnă, pe cale de raţionament logic, că sinodul din Creta a fost de acord şi a ratificat faptul că partenerii de dialog protestanţi şi catolici din CMB nu sunt obligaţi, la rândul lor, să vadă Biserica Ortodoxă nici măcar ca fiind Biserică în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului, darămite să recunoască faptul că “Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească”. Încercând să justifice acceptarea “denumirii istorice de biserici” acordate ereticilor şi schismaticilor, sinodalii au utilizat acest principiu din Declaraţia de la Toronto, prin care au dorit să arate că recunoaşterea denumirii de “biserici” nu îi obligă, conform documentelor CMB, să considere acele “biserici” ca fiind în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului (idee eretică în sine, deoarece nu există biserică în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului şi biserică în neadevăratul şi nedeplinul sens al cuvântului, ci doar Biserică adevărată şi secte, erezii şi schisme). În realitate, au reuşit ca, prin ratificarea acestui principiu ecumenist, să recunoască dreptul celorlalte participante la dialogul CMB de a trata Biserica Ortodoxă ca pe una oarecare din CMB, de a nu o recunoaşte nici măcar ca Biserică în adevăratul sens al cuvântului. Acordul la această relativizare a eclesiologiei ortodoxe este erezie.
9.Prin acceptarea premisei IV.2 din Declaraţia de la Toronto, sinodul a invalidat orice şansă a Bisericii Ortodoxe de a-şi face simţit mesajul mântuitor în rândul ereticilor şi schismaticilor, principiu misionar pe care îl proclamă cu atâta emfază în deschiderea Documentului 6, ca argumentare a participării la CMB. Dacă celelalte membre ale CMB nu sunt obligate să vadă Biserica Ortodoxă nici măcar ca Biserică în adevăratul sens al cuvântului, oare cum vor fi convinşi credincioşii acelor comunităţi că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească?
10.Prin acceptarea principiului conform căruia “nicio membră CMB nu este obligată să-şi modifice eclesiologia”, sinodul din Creta a invalidat toată activitatea sa presupus misionară în cadrul CMB, deoarece, dacă nicio comunitate eretică din CMB nu este obligată să-şi modifice eclesiologia, atunci afirmarea eclesiologiei ortodoxe este inutilă în cadrul CMB, de vreme ce aceasta nu obligă la nimic pe partenerii de dialog ecumenic. Mai mult, devine greu de înţeles de ce şi-a schimbat Biserica Ortodoxă eclesiologia, de vreme ce principiul ecumenist spune că nu era obligată să o facă?
11.Prin ratificarea premisei III.2 din Declaraţia de la Toronto, sinodul cretan a admis că Biserica Ortodoxă participă într-o organizaţie al cărei scop este “un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii” (art. 19 al Documentului 6). Oare despre ce Biserică este vorba în această premisă? Să fie vorba despre Biserica Ortodoxă? Să înţelegem că CMB lucrează pentru realizarea unităţii Bisericii Ortodoxe? Oare Biserica Ortodoxă nu este deja unitară şi are nevoie de CMB ca să-i asigure unitatea? Sau este vorba de fapt despre “adevărata Biserică” (din premisa IV.5 a Declaraţiei de la Toronto), “Biserica Universală”, descrisă de premisa IV.3 a Declaraţiei de la Toronto ca “mai cuprinzătoare decât apartenenţa la propriul trunchi eclesial”, sau “Sfânta Biserică Catolică pe care o mărturisesc Crezurile”, despre care se vorbeşte în prima teză a premisei IV.2 a Declaraţiei de la Toronto, cea pe care sinodul a ratificat-o, adică despre “Biserica” pe care ecumenismul doreşte să o realizeze prin intermediul “contactului viu între biserici”?
12.Contrar părerii apărătorilor sinodului din Creta, art. 19 al Documentului 6 ratifică toate premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto, care are o eclesiologie eretică. Dovada cea mai grăitoare a acestui fapt este forma presinodală a documentului, în care se spunea: “Ele (Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. tr.) au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto (1950)…”[1] (s.n.), adică “premisele” la plural, în timp mai jos era citată doar premisa III.2. Premisa IV.2 a fost adăugată în timpul sinodului. De ce ar fi fost folosit pluralul, dacă sinodul ratifica doar premisa citată în text, aşa cum afirmă apărătorii sinodului din Creta? Este evident că în text este vorba despre toate premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto.
13.În aceste condiţii, aprobând toate premisele acelui document ecumenist, Biserica Ortodoxă a fost de acord cu eclesiologia eretică a acestuia, despre care “are convingerea profundă că sunt de o importanţă capitală pentru prezenţa Bisericii Ortodoxe în CMB”. Prin urmare, sinodul din Creta a fost de acord cu faptul că “apartenenţa la Biserica lui Hristos este mai cuprinzătoare decât apartenenţa la propriul trunchi eclesial” (premisa IV.3), că “toate Bisericile creştine, inclusiv Biserica Romei, afirmă că nu există identitate completă între apartenenţa la Biserica Universală şi apartenenţa la propria Biserică” (ibidem) cu alte cuvinte sinodul este de acord că Biserica lui Hristos nu este Biserica Ortodoxă, ci o “Biserică” în care Biserica Ortodoxă este inclusă ca parte a aceleia, ceea ce este erezie. Mai mult, în acceaşi premisă se afirmă că membrele CMB, deci şi Biserica Ortodoxă, “recunosc că există membri ai Bisericii extra muros (în afara zidurilor Bisericii), că aceia aparţin aliquo modo (în mod egal) Bisericii, şi chiar că există ecclesia extra ecclesiam (Biserică în afara Bisericii)”. Toate aceste afirmaţii sunt eretice, iar sinodul din Creta le ratifică şi şi le însuşeşte şi le impune în cugetarea ortodoxă. În aceste condiţii, ne întrebăm cum se mai poate spune că “Sfântul şi Marele Sinod a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Sobornicească”, cum ia act în mod eronat comunicatul Sfântului Sinod al BOR, când de fapt acea “mărturisire” a fost făcută doar pentru liniştirea spiritelor ortodoxe, în timp ce prin acceptarea premiselor Declaraţiei de la Toronto s-a acceptat tocmai contrariul?
14.Acceptând premisele Declaraţiei, sinodul este de acord că în alte “biserici” există “elemente ale Bisericii adevărate”, care, evident, nu este Biserica Ortodoxă, ci “Biserica nevăzută” a eclesiologiei protestante. Această idee este eretică, deoarece în afara Bisericii lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, nu există decât grupări eretice şi schismatice.
15.Acceptarea “denumirii istorice de biserici şi confesiuni eterodoxe” este în consens cu spiritul Declaraţiei de la Toronto, în care membrele CMB se recunosc ca având diferite niveluri de bisericitate, idee cu totul străină cugetării ortodoxe. Afirmaţiilor de genul “şi părintele Stăniloae le numeşte biserici în scrierile sale” sau “termenul este folosit ca terminus technicus” sunt infirmate de Sfântul Chiril al Ierusalimului, în Cateheza XVIII, în care spune: “Cuvântul «biserică» are multe sensuri… Cineva ar putea afirma că, propriu vorbind şi adevărat, şi adunarea celor răi, a ereticilor… este tot biserică; împotriva acestei afirmaţii Simbolul credinţei te-a întărit şi ţi-a predat acest articol de credinţă: Într-Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, ca să fugi de adunările lor spurcate şi să rămâi pururea în sfânta, sobornicească Biserică în care ai fost renăscut. Când te duci într-un oraş, nu întreba numai: «Unde este casa Domnului?», pentru că şi celelalte erezii ale necredincioşilor îndrăznesc să numească vizuinele lor case ale Domnului, nici nu întreba numai: «Unde este biserica?», ci: «Unde este biserica cea sobornicească?»”[2] (s.n.). Din acest text vedem că termenul “biserică” nu poate fi folosit pentru a numi ereziile, chiar şi atunci când îl folosim “propriu vorbind şi adevărat”, adică în sensul său literal (din limba greacă) de “adunare” sau, în limbajul unor membri ai Sinodului Bisericii Greciei, ca terminus technicus. Faptul că trebuie să întrebăm de “Biserica Sobornicească” (Ortodoxă) înseamnă că termenul nu poate fi folosit nici măcar din eroare pentru erezii, pentru a nu induce în eroare pe cei nefamiliarizaţi cu doctrina creştină.
16.Ratificarea Constituţiei CMB statuează principiul minimalismului dogmatic în relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ereticii şi schismaticii, ceea ce este inadmisibil. Spre deosebire de citarea pe care o oferă sinodul din documentul CMB, în Constituţia CMB nu se spune că pot fi membri ai CMB cei ce mărturisesc Sfânta Treime “în conformitate cu Simbolul Niceo-Constantinopolitan”, ceea ce înseamnă că pot fi membri ai CMB şi parteneri de dialog teologic ai Bisericii Ortodoxe toţi cei ce au o concepţie oarecare despre Sfânta Treime, asta în condiţiile în care diferenţele de viziune despre Sfânta Treime au provocat ruperea Răsăritului de Apus şi căderea din ortodoxie a papistăşismului şi, în consecinţă, condamnarea sa la două sinoade ecumenice, cel organizat în 869-870 de către patriarhul Fotie şi cel din 1341, organizat de Sfântul Grigore Palama. După acest principiu al minimalismului dogmatic, până şi demonii din ţinutul gherghesenilor (Mt. 8,29; Mc. 5,7; Lc. 8, 28) ar putea fi membri ai CMB. Minimalismul dogmatic este principiul care stă la baza întregii construcţii ecumeniste, care vizează o unitate exterioară a lumii creştine, fără a pune accent pe adevărul de credinţă, viziune care este eretică.
17.Articolul 22 vorbeşte despre “condamnarea oricărei tentative de dezbinare a unităţii Bisericii din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice”. Această prevedere pare a fi făcută special pentru a pedepsi pe cei ce se opun, din interiorul Bisericii, ecumenismului. În plus, ea exclude de la procesul receptării hotărârilor sinodului pliroma Bisericii, singura în măsură să spună dacă un sinod este sau nu este ortodox, prin faptul că cei ce s-ar opune deciziilor acestui sinod sunt catalogaţi apriori ca duşmani ai unităţii Bisericii şi schismatici.
18.În documentul referitor la relaţia Bisericii Ortodoxe cu restul lumii se face elogiul ecologiei, care este o armă ideologică a New-Age-ului. Documentul prezintă Sfânta Biserică Ortodoxă ca pe o instituţie omenească oarecare, angajată în procesul de realizare a paradisului terestru globalist.
19.Documentul legat de „Sfânta Taină a Căsătoriei şi impedimentele la aceasta”, prevederea de la II.5.ii deschide calea acceptării prin iconomie a căsătoriei mixte, între ortodocşi şi heterodocşi, şi, prin urmare, legiferează ecumenismul la nivelul familiei. Patriarhia Georgiei a considerat această prevedere o încălcare directă a canonului 72 a Sinodului Quinisext, enumerându-o între motivele principale ale neparticipării sale la sinodul din Creta. Lăsarea la latitudinea Bisericilor locale a aplicării iconomiei referitoare la căsătoriile mixte afectează unitatea de practică canonică a Bisericilor Ortodoxe în această problemă, creând premisele unor grave dezordini cauzate de această decizie controversată. În plus, prevederea potrivit căreia pentru Biserică impedimentele la căsătorie ale legii civile sunt la fel de importante ca şi cele ale Bisericii deschide calea (auto)obligării Bisericii de a oficia “căsătorii” homosexuale sau măcar de a le accepta existenţa unor astfel de “căsătorii” la nivel civil.
Pentru toate aceste motive şi pentru multe altele, pe care teologi de specialitate, le pot reliefa mai cu precizie, considerăm sinodul din Creta o adunare eretică, iar acceptarea sa părtăşie la erezie. Din această cauză, am decis să ne îngrădim de erezie prin nepomenire şi respectiv neparticipare la slujbele unde sunt pomeniţi ierarhii care s-au făcut părtaşi deciziilor sinodului din Creta.
Tâlcuirea canonului 31 Apostolic de către cei mai mari canonişti ai lumii ortodoxe spune: “Iar câţi se despart de episcopul lor mai înainte de Sinodiceasca cercetare, pentru că el propovăduieşte în auzul tuturor vreo rea socoteală sau eres, unii ca aceia nu numai că cercetării celor de mai sus nu se supun, ci şi cuviincioasei cinstei celor drept slăvitori se învrednicesc, după canonul 15 al celui 1 şi 2 sobor”. Iar ultimele două teze ale canonului 15 I-II prevăd: “Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi împărţiri”. Unii afirmă sus şi tare că a opri pomenirea Ierarhului la Sfânta Liturghie pe motiv de erezie (că predică erezia în public sau e în comuniune cu erezia) ar fi schismă. Dar aceşti oameni se pare că nu au noţiunea de ce înseamnă schisma, pe care după cum spune Sfântul Vasile cel Mare „nici sângele muceniciei nu îl poate spăla”. Schisma înseamnă depărtare de Hristos şi de Biserica Lui, înseamnă lipsa Harului şi a Mântuirii. Cine e în schismă nu mai are nici Har, nici Taine, nici Mântuire. Dar oare a opri pomenirea episcopului în caz că învaţă erezia e schismă? Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol din Pidalion ne spune că cei (Preotul) care opresc pomenirea pentru că episcopul e în erezie, atunci acei preoţi nu numai că nu se fac vinovaţi de schismă, ci şi de mare cinste sunt învredniciţi, ca unii care au ferit Biserica de schismă, tocmai prin oprirea pomenirii şi îngrădirea de Episcopul ce învaţă erezia.
Iată că prin oprirea pomenirii, Preotul şi credincioşii se îngrădesc de erezia propagată prin episcopul respectiv, la fel şi Episcopul se îngrădeşte de mitropolit, mitropolitul de sinod, sinodul de patriarh, Biserica Autocefală de altă Biserică Autocefală, etc.
Dacă cei care au întrerupt pomenirea episcopului pe motiv de erezie şi numai pe acest motiv ar fi schismatici (rupţi de Biserică) ar însemna că Sfântul Maxim Mărturisitorul a murit schismatic, Sfântul Teodor Studitul a murit schismatic, Sfântul Marcu al Efesului a murit schismatic, etc. Să nu fie!
Pleiada de Sfinţi ai Bisericii s-au îngrădit pe ei înşişi de erezie prin întreruperea pomenirii canonice a Episcopului locului.
Toţi Sfinţii după ce au întrerupt pomenirea episcopului (numit de canoane pseudo-episcop, sau minciuno-episcop – din moment ce nu înfierează erezia) au continuat să slujească Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi toate Tainele Bisericii, rămânând în deplină comuniune cu Biserica Ortodoxă, dar îngrădindu-se de numitul Episcop de care aparţinea. În momentul în care un episcop se leapădă public de erezie şi mărturiseşte ortodox, se reia şi pomenirea lui de către preoţi.
Din momentul încetării pomenirii, nicio caterisire nu îi atinge pe cei ce au întrerupt pomenirea, pentru că Episcopul care se află în erezie nu are puterea de a caterisi pe nimeni. Sfântul Ignatie Teoforul spune că nu poate exista Biserică fără episcop şi fără preoţi, iar episcopul este ca o chitară, iar preoţii sunt corzile chitării. Dar tot Sfântul Ignatie Teoforul spune că, în cazul în care Episcopul este în erezie, trebuie să te desparţi de el, ca de un lup în blană de oaie, iar Sfântul Ioan Hrisostom spune că trebuie să fugim de ei şi să ne delimităm de ei.
Iată că sintagma „Biserică fără Episcop nu există” e valabilă numai în vreme de pace pentru Biserică, dar dacă un Sinod devine tâlhăresc, atunci se schimba situaţia, nu mai suntem datori a asculta de Episcopul ce are părtăşie cu Sinodul Tâlhăresc, iar preotul în deplinătatea Preoţiei harice ce o are de la Hristos, nu de la Episcop, care este doar organul prin care se dă Harul Preoţiei, slujeşte în continuare până ce se adună un Sinod al Ortodocşilor care va anatematiza pe acei episcopi eretici şi sinoadele lor.
Am expus pe scurt învăţătura ortodoxă despre îngrădirea de erezie. Aşa a procedat şi Sfântul Munte Athos pe timpul Patriarhului de tristă amintire Athenagoras, dar şi Mitropoliţi din Biserica Greacă şi Sfântul Paisie Aghioritul ce au oprit pomenirea Patriarhului Athenagoras în istoria recentă, între anii 1970-1973.
Despre Mănăstirile din Sfântul Munte avem mărturia că sunt mulţi Ieromonahi care nu mai pomenesc demult la Chilii si Mănăstiri athonite pe Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. Ucenicul Cuviosului Efrem Katunakiotul ne-a confirmat că la el la chilie niciodată nu a fost pomenit numele Patriarhului Bartolomeu. Nici Mitropolitul Augustin de Florina în ultimii 30-40 de ani nu a pomenit pe niciunul dintre Patriarhii ecumenişti ai Constantinopolului. Numai cei răuvoitori şi ignoranţi îi vor numi schismatici pe cei care se îngrădesc de eretici şi erezie…
Ascultarea este până la erezie, iar ruperea comuniunii nu este faţă de Biserică, ci, faţă de Episcopul, Preotul sau Patriarhul care învaţă erezia, conform Sfinţilor Părinţi şi Canonelor amintite mai sus.
Unii au impresia greşită că dacă nu mai pomenesc Episcopul, s-au rupt de Biserică. Biserica este Hristo-centrică, nu Episcopo-centrică. Dacă Episcopul învaţă ortodox, atunci el păstrează Ierarhia şi Succesiunea Apostolică, dacă însă nu învaţă ortodox, nu mai are niciun rol, numit fiind minciuno-episcop (Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol). Sfântul Ierarh Marcu Evghenicul a murit în afara comuniunii cu Patriarhia Constantinopolului, rupându-se de ea şi a cerut ca la înmormântarea lui să nu vină vreun Episcop sau vreun cleric care semnase unirea cu papistaşii.
Mulţi sfinţi mari (Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Ioan Damaschin, etc.) au întrerupt comuniunea cu episcopii eretici, iar după mintea unor „teologi” ar însemna că aceşti Sfinţi nu sunt sfinţi, ci „schismatici” şi „rupţi de Biserică”. Nu este vorba de „revoltă” sau de „repulsie” faţă de un om sau Patriarh, ci e vorba de îngrădire faţă de erezia promovată de acel om sau Patriarh.
Întreruperea pomenirii este pedagogică, este o delimitare faţă de idei şi mustrare faţă de persoană (grup de persoane). Întreruperea pomenirii nu este acelaşi lucru cu anatema, ci este un mod de a atrage atenţia unui frate ortodox ce a alunecat pe căi greşite (înşelări şi erezii) şi de delimitare faţă de ce nu este ortodox în ideile sale sau faptele sale. Din acest motiv, considerăm că este o datorie de conştiinţă să ne îngrădim şi noi de erezie alături de preoţii nepomenitori, de unii duhovnici cu viaţă sporită şi de mulţi vieţuitori din schituri şi mănăstiri, rămânând astfel în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă din România, nefăcând niciun pas în afara acesteia, nesusţinând niciun fel de schismă în Biserică, nemanifestând niciun fel de atitudine necuviincioasă faţă de conducerea acesteia. Pentru manifestarea acestei atitudini, permise de canoanele Sfintei Biserici, considerăm că nu se cuvine să fim supuşi niciunei cercetări disciplinare sau represiuni.
Nu a existat şi nici nu va exista nici cea mai mică intenţie de a ne separa de Biserica Ortodoxă, în care ne-am născut duhovniceşte şi continuăm să viem, pe care am moştenit-o din moşi-strămoşi neschimbată de două mii de ani şi o mărturisim ca singura adevărată Biserică a lui Hristos. Cei 25 de arhierei români prezenţi la sinodul din Creta au creat un precedent unic în viaţa Bisericii, prin care au introdus o autoritate şi un reper normativ pe linie de Credinţă, semnând documente în numele întregii Biserici Ortodoxe din România şi erijându-se în reprezentanţi ai întregii plirome ortodoxe româneşti. Considerăm că acest nou tip de autoritate, care doreşte să se impună ca normă de Credinţă, este o abatere de la practica de milenii a Bisericii, instituind o formă de conducere unilaterală, ruptă şi de comuniunea existentă în Biserică, şi de elementul sobornicesc al acestei comuniuni. Lipsa noastră de reprezentare ortodoxă în sinod ne justifică să nu acceptăm aceste documente, elaborate şi semnate împotriva conştiinţei noastre ortodoxe. Pentru ce s-a semnat la sinod trebuie să răspundă cei implicaţi. Suntem de acord cu faptul că, prin participarea şi semnarea documentelor sinodului din Creta, dar şi prin ratificarea acestuia, în cadrul sesiunii din 29 octombrie 2016 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din România, ierarhii români s-au făcut părtaşi la erezia eclesiologică ecumenistă, adoptată de acest sinod.
O studiere profundă şi în frica de Dumnezeu măcar a Sfinţilor Părinţi şi a Marilor Duhovnici şi teologi ai secolului XX va demonstra că sunt în totală contradicţie cu aceştia cu privire la aceste grave probleme. Ne referim în mod deosebit la: Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Sfântul Iustin Popovici, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Ioan Hozevitul, Sfântul Nectarie al Eghinei, Sfântul Ierarh Filaret al Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora, Sfântul Luca al Crimeii, Mitropolitul Averchie Taușev, Cuviosul Filothei Zervakos, Pr. Prof. Theodoros Zisis, Prof. Dimitrios Tselenghidis, Pr. Prof Georgheos Metallinos, Părinţii Arsenie Papacioc şi Iustin Pârvu. Cum se poate face abstracţie în mod atât de ostentativ, la nivelul Bisericii Ortodoxe din România, al teologiei româneşti şi implicit al pregătirilor şi deciziilor sinodului din Creta, de poziţia şi Teologia acestor mari trăitori şi Mărturisitori ai Ortodoxiei contemporane în gravele probleme cu care se confruntă Biserica şi lumea actuală?
De aceea, lipsa condamnării la acest sinod şi după întoarcerea celor ce au participat la el a oricăror forme de erezii şi schisme, precum şi a tuturor ideologiilor distructive, fără precedent în întreaga omenire, conduce la concluzia că toate documentele au fost pregătite şi hotărâte în mod premeditat şi semnate intenţionat, cu bună ştiinţă, fapt dovedit şi de toate celelalte nereguli şi presiuni semnalate de ierarhii care nu au semnat şi de celelalte Biserici care nu au participat. Lipsa condamnării presupune asumare, părtăşie şi consimţire la care nu putem adera prin participanţii la sinod. Cu ce nu conteşti eşti de acord. Tocmai de aceea şi în acest context noi am întrerupt pomenirea ierarhului şi nu recunoaştem acest pseudosinod, pentru a nu ne face părtaşi acestor grave compromisuri. Prin urmare, până în momentul în care Episcopul nostru se va dezice de hotărârile sinodului din Creta, îşi va retrage semnătura de pe acele hotărâri şi va milita pentru invalidarea acestora în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din România, ne vom ruga la Sfânta Liturghie şi în ecteniile celorlalte slujbe bisericeşti în care sunt pomeniţi întâistătătorii Bisericii, cu expresia “pe toţi arhiereii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului”. Prin aceasta este pomenit implicit şi arhiereul locului, în măsura în care este ortodox şi drept învaţă cuvântul adevărului. Pomenirea la sfântul altar a ierarhului se va relua în momentul în care se va dezice de deciziile sinodului şi-şi va retrage semnătura de pe documentele sinodale.
Demersul de nepomenire a ierarhului nu reprezintă o dovadă de neascultare şi neorânduială în Biserică, menită să producă tulburare, ci dorinţa noastră de a rămâne în frica lui Dumnezeu. Măsura vizează îngrădirea împotriva ereziei sau a părtăşiei cu erezia, nicidecum separarea de Sfânta Biserică Ortodoxă, ai cărei fii credincioşi continuăm să fim, potrivit prevederilor canonului 31 Apostolic şi canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol, care atenţionează că cei ce, prin nepomenirea ierarhului, se îngrădesc de erezie sau de părtăşie cu erezia nu se vor supune certării sau caterisirii, deoarece “nu cu schismă au rupt unitatea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri” (ultima teză a canonului 15, I-II Constantinopol).
Dumnezeu să ne ajute şi să ne ferească de orice formă de rătăcire şi de părtăşia cu erezia! Amândouă produc căderea din har şi din duhul curat ortodox. Sfântul Ierarh Luca al Crimeii spunea prin anii ’50 căci dacă ecumenismul va fi recunoscut oficial în Biserica Ortodoxă, atunci vom asista la instaurarea totalitarismului spiritual în sânul acesteia. Şi dacă înţelepciunea poporului care zice că între fals şi original, timpul face diferenţa, s-a probat cu prisosinţă, atunci şi demersul nostru are şi va avea acelaşi ecou, dacă a fost de la oameni şi nu de la Dumnezeu. Noi, dacă vrem mântuirea, nu ne ridicăm împotriva ierarhilor sau a Episcopului, ci vrem să rămânem în Adevăr şi în lupta cea bună alături de toţi Sfinţii din decursul veacurilor şi vrem să-i spunem Episcopului nostru cu smerenie şi cu dragoste că aceasta este calea de urmat şi că nu avem nimic cu el personal. Dacă se va alătura Sfinţilor şi la ceea ce-i cerem noi în lumina Sfinţilor, va fi mare bucurie pentru nenumărate suflete, iar dacă nu, trebuie să-i spunem cu demnitate şi smerenie că “noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” ( Faptele Apostolilor 5, 29) şi că noi nu dorim să ne facem eretici, nici să ne dăm bisericile ereticilor.
Consider că urmările sinodului din Creta sunt vizibile cu ochiul liber, deoarece nu sunt sprijinit în parohia încredințată mie în lupta pentru ortodoxie și contra ereziilor și învățăturilor greșite, de către superiorii mei. Poporul replică următoarele: de ce nu vin superiorii dumneavoastră (protopop, consilieri episcopiei, episcopul ) să ne spună tot așa, că atunci v-am crede.
În calitate de preot ortodox mă simt umilit și înjosit prin faptul că a fost primit un preot unit (greco-catolic) și pus în funcția de preot ortodox fără a avea hirotonie ortodoxă, în felul acesta fiind pus la egalitate cu preoții ortodocși și apreciat că face misiune mai bună decât mulți preoți ortodocși.
Nu accept primirea la Ortodoxie decât prin Botez Ortodox, restul nefiind botez. Nu voi administra Taine celor care nu au botez ortodox.
Refuz să calc în picioare semnul Sfântei Cruci care este încadrat în pardoseala bisericii parohiei Drighiu.
Nu trec la schismatici, nu mă rup de Biserica Ortodoxă, rămân în Patriarhia Ortodoxă din România, Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului și Episcopia Sălajului. Nu voi pomeni alt episcop la slujbe.
Data 24.03.2024
Preot paroh
Mihai Negrean
Preoteasa,
Gabriela Negrean
VREDNIC ESTE ACEST PREOT MARTURISITOR. PACE SI MANTUIRE SA VA DARUIASCA DUMNEZEU SI MAICA DOMNULUI.
Cartea Apocalipsei spune că Împărăția cerurilor nu este a celor fricoși. Părintele are curaj, nu se teme, e gata să stea ăn calea tuturor răutăților.
Vrednic este. Slavă Ție Doamne pentru mărturisitorii Adevărului de credință. Daca am avea 7.000 puși deoparte și-ar pierde Baal dinții. Dar nu-i meritam. Altfel nu le era ușor ereticilor cozi de topor ale ecumenismului. Fie-ti milă Doamne pentru viața noastră nemărturisit oare.
Doamne ajută
Dumnezeu are 7000 de oameni care nu și-au plecat genunchii în fața Baalului ecumenist. Îi va scoate la arătare cand va voi El. Stați liniștit, cu cat ecumenismul va fi mai agresiv, cu atat ajutorul lui Dumnezeu va fi mai mare.
si mai îmbucurător este faptul că un preot de vârsta sa constientizeaza pericolul apostaziei și a avut curajul mărturisiri
Da, Părintele Mihai este unul din cei mai tineri mărturisitori. Am mai avut noi niște tinerei printre noi, dar s-au pierdut.
Asa este. Ce mare bucurie! Dar și doamna preoteasa este vrednica de cinste!
Dumnezeu să-i binecuvinteze !
Ce potrivire și de nume, a părintelui și a soției sale! Nu încetez să mă minunez de curajul lor, cu atât mai mult având în vedere familia lor, cu atâția pruncuți. Pur și simplu, astfel de exemple îmi arată unde sunt eu, cât de jos!
Off topic: https://www.protothema.gr/greece/article/1482960/oikoumenikos-patriarhis-vartholomaios-epanaferei-tin-anagi-gia-koino-pasha-orthodoxon-katholikon/
„Sărbătorirea separată a evenimentului unic al Singurei Învieri a Unicului Domnul este un scandal!”, au fost cuvintele Patriarhului Ecumenic Bartolomeu în discursul său de ieri (31/3), după încheierea Sfintei Liturghii, referindu-se la necesitatea unei sărbători comune a Paștelui pentru creștinii din Bisericile Răsăritene și Occidentale.
Am folosit google translate, dar ideea se înțelege. Poate la asta făcea referire Pr. Ilie Lăcătușu, când a transmis, anul trecut „un an sau doi”.
La fel spune și Pr. Longhin Jar, printre multe altele.
Cand ăsi descide gura, o face numai spre rău. De la Bartolomeu n-am auzit o vorbă bună, nici din greșală Pana și papa parcă a mai încetat cu ereziile, din neputință, desigur.
Nu-mi amintesc cine îl va încorona pe ăla la Ierusalim: patriarhul Ierusalimului sau al Constantinopolului – nu are prea mare importanță.
Ironia face ca iudeii să se dea cu capul de zid fix spre moscheea unde va fi cel de-al treilea templu. Vedeți? Islamul, tot o făcătură de-a sioniștilor, s-a întors împotriva lor, teoretic. Practic, isis, hamas sunt tot ale lor, drept dovadă că au asistat ca la show. Da, pentru că în Gaza erau creștini care incomodau ambele părți, iar Gaza a fost preview-ul orașului de 15 min. Dar lucrurile astea sunt știute de toată lumea, mai puțin de ăia care cred ÎN știință și se informeaza de la haznaua tv. Noi, restul, niște primitivi, retrograzi.
Am semnat și eu susținerea părintelui Mihai, deși sigur nu va avea niciun ecou, la cât e șoriciul de gros pe ei… Cineva din familie, acum muuulți ani, când lucra în IT la BCR, când m-a auzit vorbind despre bani și biserică, m-a repezit și mi-a zis că nu știu să citesc dacă văd cifrele din contul BOR, deci… ce așteptări de conștiință putem avea de la ei?
Îmi doresc enorm să găsesc un Părinte care să îi slujească cu adevărat Mântuitorului. În București e greu, sunt câteva piste false, care se înfundă. Domnul și Dumnezeul nostru să-mi îndrume pașii, pentru că El îmi cunoaște inima! Amin!
Doamne ajută
Mulțumim pentru semnătură. Să știți ca are ecou, și incă unul puternic. Se tem. Semnalele care ne vin spun lucrul acesta.
Ala va fi încoronat de încornoratul, prin mainile acelor nevrednici. Pace, sănătate, mantuire.
Vă rog, nu-mi mulțumiți, chiar nu e cazul! Pentru ce…? Eu vă mulțumesc că îmi dați voie să scriu aici, deși nu sunt unde trebuie, știu!
Ce citesc aici și pe site-uri asemănătoare, mă ajută! Iar părintele Mihai este, pentru mine, un imens model! Repet, familia și vârsta sa cântăresc enorm! Asta nu înseamnă că restul sunt mai puțin vrednici!
P.S: cu riscul de a vă deranja, îmi mențin părerea: singurul lucru de care se tem e lipsa banilor! Din cauza asta nu ies la mărturisire. Iertare!
Mulțumesc!
Cand spun că se tem, mă refer la cei din episcopie, în frunte cu titularul. Noi am mai avut în Sălaj scandaluri provocate de titular, din care a ieșit șifonat. E foarte precaut. În anumite parohii nici nu mai merge. Se tem și de Daniel, de la care au instrucțiuni să evite tuburările în popor. Ce oameni mici!
Înțeleg. Păi da, toate se primesc în plic, inclusiv instrucțiunile, nu numai banii…
În București e omerta, deci jale, dar sunt mulți oameni, mireni, care NU se închină când Daniel cel prea nefericit e pomenit. În multe biserici! Am fost foarte atentă la acest aspect! Ar trevui să fie și ei, din moment ce colcăie de camere video în orice biserică și mănăstire.
Unii spun că va veni altul și mai rău după Daniel, curând, care va fi ultimul, la fel și cu ăla din Vatican. Personal, cred că ei sunt ultimii, dar poate greșesc. Doar Tatăl, care e la cârmă, știe!
Mă iertați! Fără mare legătură cu subiectul, am citit ca Nicușor Dan a aprobat marșul LGBT chiar de ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Ce putem întreprinde pentru a opri blasfemia aceasta?
Mulțumesc ! Post cu mult folos tututor.
Dan poate să aprobe orice. Eu stiu că Dumnezeu mai are foc si pucioasă și-i va lovi cand se asteaptă mai puțin. S-au imbecilizat, s-au îndrăcit și sfidează Legile Dumnezeiești, iar pe noi ne disprețuiesc, pentru că nu suntem ca ei. Doamne, păzeste!
Soră Monica, dacă vrei să mergi la spovedanie la preot nepomenitor, sunt preoți și în București.
Îți scriu pe e-mail dacă dorești.
Adresa mea este monica.dascalu1505@gmail.com.
Mulțumesc!
Prin Constanta sunt si care,in afara de Mihai Deliorga si cel de la Adamclisi?
Sincer, nu știu să vă răspund. Am auzit de M. Deliorga, dar nu sunt suficient de documentat și nu vreau să gresesc. Doamne ajută.
nu-i de mirare! inca de mult timp se întâmplă acesta. uitați o scurtă cronologie generală până în 2011 :
https://saccsiv.wordpress.com/2011/10/12/o-scurta-cronologie-ortodoxa-a-apostaziei-vremurilor-noastre/
Mulțumesc! Am citit încă de acum 1 an și ceva, când am început să caut despre Creta 2016.
Pr. Florin Stamate despre Gheronda Efrem din ArizonaPOSTED ON 7 SEPTEMBRIE 2022Întâlnirea cu ucenica Sfântului EfremCât de greu este slujitorilor să spună pe nume în fața oamenilor care vin în fața lor cu duhul lumii acesteia. Cât de greu le este oamenilor, după ce au ascultat cuvântul, și îndemnul la pocăință, să-și pună început bun vieții lor.Săptămâna aceasta m-am întâlnit în Grecia cu o ucenică a Sfântului Efrem Filotheitul. A binevoit Dumnezeu să întâlnesc această deosebită femeie, cercetătoare în America, grecoiacă de neam, cercetătoare în America în domeniul biochimiei, și mi-a povestit câteva din întâlnirile și din tainele pe care le-a avut cu acest mare Părinte, Efrem Filotheitul.Mi –a spus că prima dată s-a dus să se spovedească la Părintele Efrem. Și s-a dus așa, cumva, nu cu un gând de pocăință, avea niște necazuri și dorea să se elibereze de ele. Fusese dezamăgită și de una dintre comunitățile creștine din America și auzise ea de Părintele Efrem. Și s-a dus la Părintele Efrem, s-a așezat în fața lui și i-a spus: ,,Părinte, vreau să mă spovedesc”. Și zice doamna: ,,după acest cuvânt am tăcut, m-am împietrit, pur și simplu nu am vrut să-i spun nimic”. Și Părintele a văzut că ea nu spune nimic, a început să o întrebe. Și a întrebat-o un păcat, două, trei, la care ea spunea mereu ,,da, da, da”. La un moment dat, spunea această doamnă, ,,mi-am pus în minte să răspund ,,nu” la următoarea întrebare. Și a întrebat-o Părintele: ,,vreodată în glumă, sau mai serios, ai ghicit în cafea sau în cărți?”. Și atunci ea a răspuns: ,,nu!”, deși făcuse acest păcat. Și atunci l-a văzut pe Părintele lăcrimând, plecând capul în jos și spunând: ,,și-atunci, la ce ai mai venit la mine?”. Și-a dat seama acea femeie că Părintele de fapt cunoștea întreaga ei viață, și toate păcatele ei și la acea spovedanie nu o întreba decât ceea ce a greșit în viața ei, iar toate răspunsurile aveau să fie cu ,,da”. Și atunci, spunea această doamnă, cât de greu îi este omului, chiar și în fața oamenilor sfinți, să pună început vieții lor și să fie sinceri cu ei înșiși. Ce greu este primul pas al îndreptării spre Dumnezeu și al mărturisirii noastre curate înaintea lui Dumnezeu. ,,Vreau, Doamne, să-mi dai dragostea pe care ai avut-o față de vrăjmași”Spunea doamna că Părintele Efrem când a primit misiune de la Dumnezeu să plece în America să facă 19 mănăstiri, i-a spus lui Dumnezeu: ,,Doamne, Îți cer și eu ceva!”. Și l-a întrebat Dumnezeu: ,,ce voiești de la Mine?”. Părintele Efrem i-a spus: ,,Vreau, Doamne, să-mi dai dragostea pe care ai avut-o față de vrăjmași”. Dumnezeu a făcut o pauză și a spus: ,,îți voi da dragostea Mea pe care am avut-o față de vrăjmași!”. Și într-adevăr Părintele a primit această dragoste, pentru că nu puține au fost ispitele acolo, în zidirea a 19 mănăstiri. Și ne spunea de altfel că, de multe ori veneau români, greci, sârbi și alte nații la Părintele, veneau oameni atei, oameni care nu credeau în Dumnezeu și care veniseră pe acolo sau treceau pentru că auziseră de ceea ce făcuse Părintele. Părintele nu știa limba engleză și călugării întotdeauna când venea cineva și se așezau în fața lui, se pregăteau să traducă. Dar de multe ori, spunea doamna aceea, că oamenii care veneau și îl priveau pe Părintele spuneau: ,,ne este de ajuns, nu avem nevoie de niciun cuvânt, nu vrem să-i punem niciun fel de întrebare acestui om”. Doreau doar atât să-l privească, pentru că simțeau că erau înconjurați cu dragostea Părintelui și apoi cu această dragoste, din această dragoste, se năștea în inima lor pocăința și lacrimile și plecau plângând.Iată că avem nevoie de sfințenie și de harul lui Dumnezeu, ca să ne putem așeza în fața oamenilor iar aceștia să simtă dorul după Dumnezeu și dragostea și râvna pentru a pune început bun. Este greu atunci când mergi în fața lumii acesteia și începi să propovăduiești din Evanghelie și din dragostea pe care a lăsat-o Hristos în Evanghelie, când lumea nu dorește lucrul acesta.Râvna creștinilor din AmericaCând Părintele Efrem a plecat din Athos, l-a întrebat pe Dumnezeu: ,,Doamne, dar ce voi face cu grecii aceștia, cu călugării mei? Ce voi face cu Grecia? (pentru că foarte mulți se spovedeau la el și îl aveau îndrumător). Și Dumnezeu i-a răspuns Părintelui Efrem ,,Să știi că vei găsi acolo în America în acel ținut păgân, oameni care, atunci când se vor întoarce la Dumnezeu vor fi de mii de ori mai buni decât grecii tăi”. Și comenta Părintele lucrul acesta spunând: ,,mai târziu am văzut că și grecii mei erau oameni buni, dar de multe ori când ajungeam în punctul acesta de a le spune să-și schimbe viața, întorceau spatele și plecau”. Iar în America, spunea Părintele, ,,am găsit oameni care venind în fața Evangheliei lui Hristos, au trăit Ortodoxia la niveluri foarte înalte, lepădându-se de tot și de toate, fiind foarte sinceri cu ei înșiși și cu Dumnezeu”. Așadar, iubiții noștri, de această sinceritate cu noi înșine și cu Dumnezeu avem nevoie pentru a pune început pocăinței noastre. Să găsim fiecare dintre noi un moment de intimitate în rugăciunea noastră, așezându-ne în fața lui Dumnezeu ca și cum L-am avea de față. Și descoperindu-ne lui Dumnezeu cu tot ceea ce suntem noi în fața Lui și bineștiind că tot ceea ce am primit de la Dumnezeu ca dar, nu am meritat să le primim și tot binele pe care L-a dat Dumnezeu nu l-am meritat să îl avem. Și de aici, aceasta este prima treaptă pe care trebuie să se așeze omul în rugăciunea sa. Pentru că și rugăciunea, să știți, poate avea în sinea ei o oarecare mulțumire de sine sau chiar mândrie la un moment dat. Putem spune: ,,azi mi-am făcut canonul, sunt bine. Am ajuns pe seară, am făcut tot ce mi-a dat duhovnicul, sunt în regulă cu Dumnezeu”, dar nu este așa. În limba greacă este un cuvânt numit aftomepsia adică prihănirea de sine și spun Sfinții Părinți că primul început al așezării înaintea lui Dumnezeu este această aftomepsie, adică să ne facem această prihănire de sine și să ne vedem înaintea lui Dumnezeu ceea ce suntem în realitate, pentru că, iată că, putem viețui în lumea aceasta jucând un teatru ieftin pentru care o să ne pierdem mântuirea. Și preoți, și ierarhi, și călugări, și mireni. Putem fi în fața oamenilor oameni buni, oameni deosebiți, oameni care arată a fi oameni credincioși, care purtăm nu știu ce însemne ale credinței creștine, dar dacă reușim să ajungem în fața lui Dumnezeu goliți de noi înșine și de toată această mișcare teatrală pe care o facem în fața oamenilor, ne vom descoperi alții înaintea lui Dumnezeu. Și spuneau Sfinții Părinți: ,,orice rugăciune trebuie să înceapă cu această prihănire de sine”.Părintele Efrem îndemna la deasa spovedanie și împărtășanieȘtim bine ce suntem fiecare dintre noi. Pentru că această prihănire de sine este o așezare a sufletului și a minții în iad. Nu poți simți decât un iad atunci când te descoperi ca fiind nimic înaintea lui Dumnezeu, vrednic de nimic din cele câte ți-a dat Dumnezeu, un om de nimic, care atunci când iese în lume înfățișează o oarecare imagine în fața oamenilor. De aceea părinții Bisericii fugeau de lume, doreau să fie singuri cu ei înșiși, ca să se descopere mai bine pe ei înșiși și să stea în rugăciune înaintea lui Dumnezeu. Această femeie pe care am întâlnit-o este ucenică de-a Părintelui Efrem, avea și casa acolo în Arizona lângă mănăstirea Părintelui Efrem, ne-a povestit că Părintele Efrem îi îndemna mult să spună Rugăciunea lui Iisus. Și îndemna Părintele Efrem la foarte deasa spovedanie și la deasă împărtășanie.Ne spunea această femeie că virusul acesta care a bântuit lumea, a fost la început foarte puternic făcut. Și avea să aibă victime sigure și foarte multe. Și ne spunea că Părintele Efrem s-a descoperit unui ucenic și i-a spus: ,,Biserica Ortodoxă și creștinii prin umilința lor, puțină cât a fost, prin Sfintele Liturghii și prin deasa împărtășanie, a reușit să înmoaie puterea acestui virus, și acesta a devenit de nimic, și cei care l-au făcut nu și-au atins scopurile lor”. A fost o minune a Bisericii Ortodoxe din întreaga lume, pentru că, spunea și Părintele Efrem: ,,de ne vom ruga pentru noi și pentru alții, însăși profețiile Părinților noștri vor putea fi anulate, profețiile care prevestesc lucruri rele, vor putea fi anulate sau întârziate de Dumnezeu. Însăși voința lui Dumnezeu poate fi schimbată. Și îndemna Părintele să ne rugăm, monahilor le dădea să facă în fiecare zi 1200 de ,,Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă” cu Sfânta Cruce, fie stând șezând pe un scăunel, fie stând în picioare. Și mi-a spus această doamnă că, în fiecare noapte, în toate cele 19 comunități, pentru că pe lângă fiecare mănăstire s-a creat un sătuc mic, în fiecare noapte la ora 1, creștinii merg la slujbă în mănăstirile pe care le-a făcut Părintele Efrem, până la 5 jumătate dimineața. Și mai spunea că toți cei care s-au apropiat de Părintele și de mănăstirile lui, au avut mari ispite în viață. Rudele, uneori copiii, uneori fie soțul fie soția, s-au răzvrătit împotriva celor care au luat această hotărâre de a rămâne în preajma Părintelui Efrem.
( preluare atitudini.com )
PR. PETER HEERS: GHERONDA EFREM – Am fost hirotonit ca preot în Grecia, dar am revenit în America de mai multe ori ca să vorbesc cu părintele Efrem. În 2005, mi-a scris: „Mă rog ca totul să meargă bine pentru tine, atât în Grecia, cât și în America, pentru că aș vrea să fii cu noi, aici în America”. Dar au trebuit să treacă mai bine de 10 ani ca să-mi termin lucrarea în Grecia.În 2013, i-am spus părintelui că vrem să venim în America și mi-a vorbit despre cum a fost el primit în America. Și o întrebam pe soția mea de ce îmi povestește mie toate acestea? Mi-a vorbit mult timp și erau mulți oameni care îl așteptau. Și l-am întrebat dacă putem să venim în America, iar el ne-a zis: „Desigur, te așteptăm”.Câțiva ani mai târziu m-am întors și am fost profesor de teologie la școala teologică din Jordanville, New York. Dintr-odată, am primit un telefon: „Vrem să vii în Arizona să ne ajuți cu școala pe care vrem să o începem. Vă dăm o parohie aici, iar soția ta va preda limba greacă”. Și în sfârșit, după mulți ani, am putut să ne așezăm din nou și să locuim lângă mănăstire.Și am avut binecuvântarea să fim spre sfârșitul vieții lângă părintele Efrem și să mergem și la înmormântarea lui. Întotdeauna, părintele ne-a vorbit cu multă dragoste și avea un simț al umorului foarte ascuțit. Dar, în niciun caz nu era umorul american. Avea modestie și smerenie. Avea ceva ce toți sfinții au. Era abordabil, era simplu, era firesc. Și este în firescul omului să vadă dumnezeirea. Acest firesc este diferit de pietismul exterior care poate fi întâlnit mai ales la cei convertiți. Aș vorbi la nesfârșit despre părintele Efrem. Mulți oameni mi-au spus că părintele le-a vorbit despre trecutul și păcatele lor. I-a văzut pe cei care erau doar mirunși și pe care îi întreba: „Unde îți este îngerul păzitor?”. Avea darul înaintevederii și era și profetic. A vorbit despre lucrurile prin care vom trece.PROFEȚII ALE PĂRINTELUI EFREM DIN ARIZONAPărintele Efrem era de acord cu trecerea catolicilor la ortodoxie doare prin mirungere?Nu, el spunea că toți trebuie să fie botezați pentru că nu îndeplinesc condițiile ca să fie aplicată iconomia. El vedea lucrurile nu doar în teoria lor, ci și duhovnicește.Cineva l-a întrebat dacă criza din anul 2008 este cea despre care Părintele Efrem tot atenționa. Și a spus: „Nu este aceasta. Ea va fi după ce voi trece la cele veșnice. Atunci, va fi o criză economică foarte mare în toată lumea care va conduce la al treilea război mondial”. Aceasta mi s-a spus în ziua înmormântării părintelui. Era în decembrie 2019 și gândeam în sinea mea: „America stă foarte bine. Trump ne-a ridicat foarte mult economia. De unde această criză care va veni?”. Dar a venit luna martie 2020 și totul s-a prăbușit și criza economică s-a produs. Și mi-am spus: „Dacă el a avut dreptate în ceea ce a spus înseamnă că și în celelalte lucruri pe care mi le-a spus, are dreptate.RĂZBOIUL MONDIAL ȘI EVANGHELIZAREACe alte lucruri?M-am gândit că o să întrebați. Toată lumea vrea să afle viitorul. A spus că va urma o unire falsă, mincinoasă a Bisericii care se va întâmpla în zorii celui de-al treilea război mondial. Dar, după toate aceste evenimente, va fi o revenire masivă la Ortodoxie și că va urma o perioadă de mare creștere duhovnicească. Aceasta au spus și Sf. Paisie și Sf. Porfirie.Sf. Porfirie a spus la mănăstirea pe care a construit-o în sudul Atenei că mănăstirea pe care a construit-o va fi centrul evanghelizării Greciei. Toți au această poziție comună, dar în ciuda norilor negri care se adună deasupra noastră, sfârșitul lumii și venirea antihristului nu sunt atât de iminente. Trebuie să vedem mai întâi roadele evanghelizării întregii lumi. Noi deocamdată, avem efectele evanghelizării protestante din sec. XVIII-XIX care au venit odată cu colonialismul, aducând limba engleză în toată lumea. Aceasta a fost una din cerințele globalizării.Sf. Ioan Maximovici a spus că motivul pentru care a înființat o diasporă ortodoxă a fost propovăduirea Ortodoxiei în întreaga lume. Ceea ce sfinții au spus acum în vremurile noastre trebuie să se întâmple până la sfârșitul lumii. Și cred că părintele Efrem, ca și ceilalți sfinți, a văzut aceasta.Nu avem darurile pe care le-au avut ei. Noi vedem cu mintea rațională toate problemele și încercăm să le rezolvăm tot cu ajutorul ei, dar aceste probleme sunt profund duhovnicești și nu pot fi rezolvate cu soluții omenești, de aceea Dumnezeu trebuie să intervină. Sf. Paisie spune că va fi o intervenție dumnezeiască și că mulți vor crede că va fi sfârșitul lumii. Dar el va veni după ce Ortodoxia va fi propovăduită.(Extras dintr-un interviu cu Părintele Peter Heers, realizat de maicile de la mănăstirea Paltin Petru Vodă, publicat în Revista Atitudini Nr. 84)