Biserica este acolo unde este Adevărul
Când se va apropia epoca lui antihrist, chiar și corabia Bisericii va fi greu de deslușit. Va fi așa o încurcătură și babilonie în lume, încât credinciosul nu va putea fi sigur dacă o Biserică este ortodoxă sau de alt fel, din pricina mulțimii proorocilor mincinoși care vor umple lumea și vor propovădui: „Hristos este aici” și „Hristos este acolo”[3]. Atunci toți credincioșii vor trebui să înțeleagă că Biserica nu este acolo unde pare a fi. Liturghiile vor continua să fie slujite, iar bisericile vor fi pline de oameni, însă Biserica nu va avea nicio legătură cu acele biserici ori cu acei preoți sau credincioși. Biserica este acolo unde este Adevărul. Credincioșii sunt aceia care continuă tradiția neîntreruptă a Ortodoxiei, acea lucrare a Duhului Sfânt.
Preoții adevărați sunt aceia care gândesc, trăiesc și propovăduiesc așa cum au făcut-o Părinții și Sfinții Bisericii sau cel puțin nu-i tăgăduiesc în învățătura lor. Acolo unde această unitate de gândire și de viață nu există, este o amăgire să vorbim despre Biserică, chiar dacă toate semnele exterioare ar mărturisi aceasta.
Lumea și diavolul împing Biserica spre încercări atât de înfricoșătoare, încât s-ar putea să vină ziua în care toți episcopii de pe pământ să intre în comuniune cu ereticii. Ce vor face atunci credincioșii? Ce vor face acei puțini la număr care vor avea dârzenia de a nu urma mulțimii (maselor), de a nu-și urma rudele, semenii și concetățenii? Se va găsi întotdeauna un preot canonic, care va urma Tradiția. În jurul unor astfel de preoți se vor strânge micile grupuri de credincioși care vor dăinui până în zilele de pe urmă. Fiecare dintre aceste mici grupuri va fi o Biserică locală sobornicească a lui Dumnezeu. Cei credincioși vor găsi în ele plinătatea harului lui Dumnezeu. Ei nu vor avea nicio trebuință de legături administrative sau de altfel, căci părtășia care va fi între ei va fi cea mai deplină din câte pot exista. Va fi părtășia întru Trupul și Sângele lui Hristos, părtășie întru Duhul Sfânt. Verigile de aur ale Tradiției ortodoxe nestrămutate vor lega acele Biserici între ele, precum o vor face și cu Bisericile din trecut și cu Biserica biruitoare din Cer.
În aceste grupuri mici, Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească se va păstra neîntinată.
Devotamentul față de adevăr nu permite niciun fel de concesii în privința dreptei credințe[4].
Orice creștin ortodox trebuie să mărturisească pe Iisus Hristos
Mărturisirea credinței în dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos este necesară pentru oricine voiește să-și mântuiască sufletul: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri”[5].
Vinovați suntem cu toții pentru situația în care a ajuns Sfânta noastră Biserică cea Una, pentru păcatele, împietrirea inimilor, formalismul credinței, decăderea morală a fiecăruia dintre noi. Dar toate merg până la erezie. Ca să îmbraci toate căderile și neputințele firii într-o formă sau alta a ereziei, aceasta nu poate fi decât o stare de acceptare a iadului încă din viața pământească. Avva Aghaton a zis celor care au venit să-l ispitească: cele dintâi asupra mea le scriu (mândria, clevetirea, desfrânarea…), căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta, eretic, este despărțire de Dumnezeu și nu voiesc să mă despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteală și s-au dus zidiți, adică folosiți.
Sfinții Părinți și Părinții pustiei au zidit sufletele, au întărit și pecetluit Adevărul de credință ortodox prin respingerea învățăturilor de credință greșite, străine de duhul Ortodoxiei curate, nelăsând vreun prilej de interpretare în favoarea vreunei erezii. Ei n-au zidit cu cărămizile lui Faraon, ei au zidit pe temelia Hristos, pe fundamentul Adevărului, cu cărămizi duhovnicești acea Biserică care nu va fi biruită nici de porțile iadului. Toate cărămizile lui Faraon nu valorează cât o cărămidă duhovnicească, adică cât un suflet, așa după cum ne-a spus Ziditorul, Învățătorul și Mântuitorul nostru Hristos. Aceasta face în mod clar diferența între o construcție vremelnică, pieritoare și una veșnică, nepieritoare.
Prin ecumenism, folosindu-se de aceste cărămizi neîsuflețite, aceștia se sârguiesc să construiască cetatea lui antihrist. Referitor la aceasta Vladimir Soloviov spunea: „Va fi o apostazie generală și, pe deasupra, mulți episcopi vor trăda credința, iar ca justificare, vor arăta spre starea strălucitoare a Bisericii. Căutarea compromisului va fi atitudinea caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea. Oamenii vor căuta cu asiduitate să-și motiveze căderea, iar răul, ca o moleșeală malignă, va susține această stare generală. Oamenii vor avea obișnuința lepădării de dreptate, a dulceții compromisului și a păcatului”.
Starețul Antonie de la Optina întărește acestea afirmând: „Toți, toți vor înțelege, dar rațiunea va găsi justificări, numaidecât va găsi, iar omul, pregătit deja în forul său interior să trădeze, se va autoliniștii cu argumentele rațiunii”.
Într-o stare de erezie se găsește și Biserica noastră în aceste vremuri, ceea ce ne obligă pe toți să ne asumăm curajul mărturisirii adevăratei credințe, fiecare după măsura puterii sale, urmând cuvintele Psalmistului: „Toți s-au abătut, netrebnici s-au făcut, nu este cel ce face bine, nu este până la unul”[6]; „Vremea este ca să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta”[7], precum și cuvintele Mântuitorului:” Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi”[8];” Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi”[9].
[3]Cf. Matei 24, 23-24; Luca 17, 21-23.
[4]Învătături extrase din Dr. Alexandros Kalomiros, Împotriva falsei uniri bisericești, Editura Christiana, 2005, 109 p.
[5]Matei 10, 32
[6]Psalmul 52, 4
[7]Psalmul 118, 126
[8]Matei 23, 23
[9]Matei 23, 13
Masterand Constantin Costescu