„Trăim una dintre cele mai grave crize instituționale din istoria Bisericii. Trăim într-o schismă provocată de actul Preafericirii Sale ”, a spus astăzi la televiziunea cipriotă IPS Mitropolitul Isaia din Tamassos, comentând decizia Arhiepiscopului Hrisostom de a pomeni liturgic și, prin urmare, de a intra în comuniune cu schismaticii Ucrainei conduși de Epifanie Dumenko. Mitropolitul Isaia s-a numărat printre cei patru ierarhi care au adresat sâmbătă un apel către Arhiepiscop, rugându-l să respecte caracterul sobornicesc al Bisericii și să-și revoce decizia unilaterală. Înaltpreasfințitul Mitropolit Athanasie din Limassol, care a fost printre coautorii apelului, a dezvăluit, de asemenea, că nu numai că Arhiepiscopul Hrisostom a decis să recunoască schismaticii fără a avea votul Sfântului Sinod al Bisericii din Cipru, dar prin aceasta și-a încălcat și promisiunea față de Sinod că nu va face acest lucru. În aprecierea Mitropolitului Isaia, decizia arhiepiscopului este vicleană, suspectă și catastrofală, relatează Romfea. „Este viclean, deoarece Fericirea Sa știe că nu putem participa la o întâlnire care va legitima această decizie, dacă nu o revocă mai întâi. El o știe; el cunoaște regulile Bisericii. De aceea este viclean ”, a comentat cu tărie, ÎPS Sa.
Decizia arhiepiscopului este suspectă, spune Mitropolitul Isaia, deoarece problema recunoașterii BOaU schismatică a fost ridicată de două ori înaintea Sfântului Sinod, dar propunerea a fost retrasă și ierarhii au decis să mențină o poziție neutră. Această poziție neutră ar permite Bisericii Ciprului să acționeze ca un mediator în dispută, a explicat Înaltul Ierarh. Arhiepiscopul Hrisostom, a preluat cu mai mult timp în urmă acest rol de mediator și s-a întâlnit cu mai mulți dintre frații săi primați, implorându-i să nu ia decizii unilaterale. Cu toate acestea, a renunțat la această lucrare, a explicat Mitropolitul Isaia, pentru că prin asta, a mâniat pe patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului.
Înaltpreasfințitul Mitropolit Isaia, s-a referit, de asemenea, la fanatismul naționalist care alimentează BOaU schismatică și pe susținătorii săi și denaturează criza actuală ca o bătălie a rușilor față de greci: „Dușmanii Bisericii ne descriu acum ca rusofili, americanofili; ne-au implicat în interese geopolitice care nu ne preocupă. Doar Evanghelia și adevărul ei ne intereseaza. Ne preocupă oamenii obișnuiți cu necazurile lor. Suntem preocupați de o mie și una de lucruri care au legătură cu valorile vieții și la asta trebuie să fim atenți. ”
Iar decizia arhiepiscopului este catastrofală deoarece provoacă o divizare, anulând vechea instituție sinodală. Sinodul nu se poate convoca sub un regim de șantaj, al unui act ilegal ecleziastic deja implementat și impus, a subliniat ÎPS Sa. În mod similar, Înalt Preasfințitul Mitropolit Nichifor din Kykkou, un alt coautor al apelului de sâmbătă, a declarat în comentariile sale, că Sinoadele nu există pentru a ștampila deciziile arbitrare ale primaților lor, ci pentru a lua decizii în avans.
În iulie anul trecut, Mitropolitul Isaia, împreună cu Mitropolitul Athanasie și Mitropolitul Nichifor, au fost obligați să emită un comunicat care să respingă știrile false despre faptul că ar fi recunoscut BOaU schismatică. „Susținem, ca și până acum opinia că acordarea tomosului de autocefalie Bisericii din Ucraina ar fi trebuit să fie în conformitate cu canoanele și tradițiile Bisericii, iar rânduiala Bisericii este singurul lucru care poate rezolva problema apărută și poate preveni riscul schismei ”,au scris ei.
În noiembrie anul trecut, a avut loc o conferință monahală în Cipru, cu cooperarea Bisericii Ruse, care l-a supărat pe Arhiepiscopul Hrisostom, care i-a acuzat public pe Mitropoliții Isaia, Athanasie și Nichifor ca au încălcat poziția de neutralitate a Bisericii din Cipru. Totuși, așa cum remarcă mitropoliții, poziția neutră a Bisericii nu înseamnă că ierarhilor, nu li se permite să aibă opinii personale, ci că Biserica Cipriotă, în ansamblu, nu va rupe comuniunea cu Bisericile Rusești sau cele Constantinopolitane. Mitropoliții remarcă, de asemenea, că, în timp ce Arhiepiscopul Hrisostom le-a reproșat organizarea unei conferințe monahale cu Biserica Rusă, nu a pomenit niciun cuvânt despre faptul că Mitropolitul Vasilios din Constantia și Ammochostos a slujit împreună cu un „ierarh” al BOaU schismatică, la Constantinopol.
Dr. Gabriela Naghi
Ne asteapta viitor dramatic.Va repet a mia oara.
https://youtu.be/auA8tw9oMzY
Pregatiti va sa iasa Biden.Cu Geo Biden evreii vor stapani complet sua.Biden este omul diversiunilor intre natii.Misiunea lui e sa inceapa razboiul.
Grecia extinde apele teritoriale in m.Ionica la 12 mile marine.
https://www.tanea.gr/2020/11/01/politics/olotaxos-gia-epektasi-ton-xorikon-ydaton-sta-12-naytika-milia-sto-ionio/
Dumitru, nimic nu este intamplator, toate astea sunt ingaduite de Dumnezeu ca sa se intample, nu iti imagina ca Trump este altfel, este suficient sa vedem ce personaje se invart in jurul lui, oare Jared Kushner nu iti spune nimic?!, este evreu care se trage dintro familie de evrei imigranti din Belarus ajunsi in S.U.A
Nu mi dau cu parerea despre Jared Kushner.Nu sunt semne ca Antihristul s a nascut.Pana nu se intampla cele 3 zile de intuneric nu putem vorbi de Antihrist acum.In decursul timpului s au facut supozitii ca cutare ar fi Antih.dar nu a fost asa.Imi aduc aminte ca in jurul lui Krishna s au emis la vremea resp.pareri ca el ar fi Antih.si nu a fost .Si a inceput I razb.mond.si s a dus si Krishna.E adevarat ca in jurul lui Trump au fost numai iezuiti de ai marelui general iezuit Arturo Cosa ,cel care este in varful piramidei oculte si care conduce lumea.Atat cat putem percepe noi,reiese ca in SUA exista doua turme mari si late:una care reprezinta societatea conservatoare crestina a SUA repr.de republicani si cealalta e cea evreiasca liberala repr.de democrati care promoveaza persecutiile asupra valorilor crestine pe intreg mapamondul si a caror agenda exclusiva este distrugerea crestinismului prin razboi.
Cum să ne vindecăm de gândurile rele
Primul lucru care ni se cere este să nu ne tulburăm. Diavolul se străduieşte să producă nelinişte şi învolburare înlăuntrul nostru, ca apoi să intervină mai activ în viforul de confuzie pe care l-a iscat în suflet şi să-l subjuge.
În această privinţă, Sfântul Maxim ne îndeamnă să suferim cu vitejie „valurile gândurilor, mai ales pe cele ale deznădejdii şi ale moleşelii (akedia)”.
Prin urmare, Sfinţii Părinţi ne povăţuiesc să nu ne tulburăm atunci când suntem asaltaţi de gânduri demonice. Răspunzându-i Avvei Ioan de la Berşeba, care îi cere cuvânt despre cum să scape de năvala gândului viclean, Sfântul Varsanufie scrie: „Dacă intră gândul, nu te tulbura, ci află ce voieşte să-ţi facă, şi lucrează împotriva lui fără tulburare, chemându-L pe Domnul. Căci nu în intrarea tâlharului în casă stă răul, ci în jefuirea celor din casă”.
Unii oameni îngăduie gândurilor pătimaşe să intre în minte şi în inimă pentru a dialoga cu acestea şi pentru a le nimici cu puterea lui Hristos. Această cale e proprie celor care sunt pe deplin binecuvântaţi de harul Mântuitorului şi care voiesc să se angajeze într-o luptă directă cu diavolul pentru a-l birui – ceea ce nu este posibil majorităţii creştinilor care nu au puterea de a se angaja într-o astfel de luptă îndrăzneaţă şi riscantă.
Ceea ce ni se cere nouă, în primul rând, este să dispreţuim gândurile păcătoase.
Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 266-267
Dacă te rogi pentru vrăjmaşii tăi, pacea va veni asupra ta
Vă rog, fraţilor, faceţi o încercare. Dacă cineva vă ocărăşte sau vă dispreţuieşte, sau vă smulge ceea ce vă aparţine, sau prigoneşte Biserica, rugaţi pe Domnul zicând: „Doamne, toţi suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi şi întoarce-i spre pocăinţă!”
Atunci vei purta în chip simţit harul în sufletul tău. La început sileşte inima ta să iubească pe vrăjmaşii tăi, iar Domnul, văzând gândul tău cel bun, te va ajuta în toate şi experienţa însăși te va învăța calea.
Dar cel ce gândește de rău pe vrăjmaşii lui nu are în el iubirea lui Dumnezeu şi nu cunoaşte pe Dumnezeu. Dacă te rogi pentru vrăjmaşii tăi, pacea va veni asupra ta. Iar când vei iubi pe vrăjmaşii tăi, să ştii că un mare har dumnezeiesc locuieşte intru tine. Nu zic că este deja un har desăvârșit, dar e de-ajuns pentru mântuire.
Dacă, dimpotrivă, ocărăşti pe vrăjmaşii tăi, e semn că un duh rău locuieşte în tine şi el aduce gânduri rele în inima ta; căci, aşa cum a spus Domnul: „din inima omului ies gândurile bune şi gândurile rele” (Matei 15, 19).
Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Alba Iulia, 1994, p. 143
Cum știi dacă viețuiești după voia lui Dumnezeu?
Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ție ți se pare că viețuiești după voia Lui. Cine viețuiește după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijește de nimic. Și dacă are nevoie de vreun lucru, se predă pe sine însuși și lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Și chiar dacă nu-l dobândește, rămâne la fel de liniștit, ca și cum l-ar avea. Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, de nimic. Și orice i s-ar întâmpla, el spune: „Așa I-a plăcut lui Dumnezeu”.
Dacă e bolnav, gândește: „înseamnă că am nevoie de boală; altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o”. Și așa se păstrează pacea în suflet și în trup. […]
Nimeni pe pământ nu poate scăpa de întristări și, deși întristările pe care ni le trimite Domnul nu sunt mari, pentru oameni, ele par de neîndurat și îi întristează, și aceasta pentru că nu vor să-și smerească sufletul, nici să se predea voii lui Dumnezeu.
Dar pe cei ce s-au predat voii lui Dumnezeu, Domnul Însuși îi călăuzește prin harul Său, și ei îndură totul cu bărbăție pentru Dumnezeu, pe Care-L iubesc și împreună cu Care vor fi preamăriți în veci. […] Domnul a dat pe pământ pe Duhul Sfânt și cel în care Acesta viază simte în el raiul. Vei zice poate: De ce nu este și în mine un asemenea har?
Pentru că nu te-ai predat voii lui Dumnezeu, ci trăiești după voia ta. Privește pe cel ce-și iubește voia sa proprie; n-are niciodată pace în suflet și e mereu nemulțumit: asta nu e așa, asta nu e bine. Dar cel ce s-a predat pe sine însuși în chip desăvârșit voii lui Dumnezeu, acela are rugăciunea curată în sufletul lui, iubește pe Domnul, și toate ale lui sunt dragi și plăcute. Așa s-a predat lui Dumnezeu Preasfânta Fecioară: „Iată roaba Ta. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Dacă am spune și noi așa: „Iată robii Tăi, Doamne. Fie nouă după cuvântul Tău”, cele spuse de Domnul și scrise de Duhul Sfânt în Evanghelie ar rămâne în sufletele noastre și atunci lumea întreagă s-ar umple de iubirea lui Dumnezeu și cât de minunată ar fi viața pe întregul pământ. Dar, deși cuvintele Domnului se aud de atâtea veacuri în întreaga lume, oamenii nu le înțeleg și nu vor să le primească. Dar cine trăiește după voia lui Dumnezeu, acela va fi preamărit în cer și pe pământ. […]
Atât de mult i-a iubit pe oameni Domnul, că i-a sfințit prin Duhul Sfânt și i-a făcut asemenea Lui.
Domnul e milostiv, iar Duhul Sfânt ne dă puterea de a fi milostivi. Fraților, să ne smerim și prin pocăință vom dobândi o inimă plină de milă, și atunci vom vedea slava Domnului, care se face cunoscută sufletului și minții prin harul Duhului Sfânt.
Cine se pocăiește cu adevărat e gata să sufere toate necazurile: foame și golătate, frig și căldură, boală și sărăcie, dispreț și prigoană, nedreptate și defăimare, fiindcă sufletul se avântă spre Domnul și nu se mai grijește de cele pământești rugându-se lui Dumnezeu cu minte curată. Dar cel alipit de averi și de bani, acesta nu va putea avea niciodată mintea curată în Dumnezeu, fiindcă în adâncul sufletului său șade grija: ce să facă cu acești bani? Și dacă nu se pocăiește sincer și nu se va întrista pentru că L-a supărat pe Dumnezeu, va și muri în patimi fără să fi cunoscut pe Dumnezeu. Când ți se ia ceea ce ai, dă tu acel lucru, pentru că iubirea dumnezeiască nu poate refuza nimic; dar cine n-a cunoscut iubirea, acela nu poate fi milostiv, pentru că în sufletul lui nu e bucuria Duhului Sfânt. Dacă prin patimile Lui, Domnul Cel Milostiv ne-a dat pe pământ pe Duhul Sfânt de la Tatăl, ba ne-a dat însuși Trupul și Sângele Lui, e limpede că El ne va da și toate cele de care avem nevoie. Să ne predăm voii lui Dumnezeu și atunci vom vedea purtarea de grijă (pronia) a lui Dumnezeu și Domnul ne va da și ceea ce nu așteptăm. Dar cine nu se predă voii lui Dumnezeu, acela nu va putea vedea niciodată purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de noi.
Să nu ne întristăm de pierderea averilor noastre: acesta e un lucru neînsemnat. Tatăl meu după trup m-a învățat aceasta. Când se întâmpla o nenorocire în casă, el rămânea liniștit. După ce casa noastră a luat foc, oamenii spuneau: „Ivan Petrovici, ți-a ars gospodăria”, dar el răspundea: „Dacă dă Dumnezeu, mi-o voi pune pe picioare”.
Într-o zi mergeam la ogorul nostru și eu i-am spus: „Uite, ne-au furat snopii de grâu, dar el mi-a răspuns:
„Ei și? Fiul meu, Domnul a făcut să rodească pentru noi bucate din destul, dar cine fură înseamnă că are nevoie de ele”. Mi s-a întâmplat să-i spun: „Dai mult de pomană, dar iată acolo jos oamenii trăiesc mai bine decât noi și dau mai puțin”, iar el mi-a răspuns: „Lasă, fiule, Domnul ne va da ce ne trebuie”. Și Domnul n-a înșelat nădejdea lui. […]
Dacă gândești rău despre aproapele tău, aceasta înseamnă că un duh rău viază în tine și acesta îți insuflă gânduri rele împotriva oamenilor. Și dacă cineva nu se pocăiește și moare fără să fi iertat fratelui său, sufletul lui se va pogorî acolo unde sălășluiește duhul rău care-i stăpânește sufletul.
Aceasta e o lege pentru noi: dacă ierți, înseamnă că Domnul te-a iertat; dar dacă nu ierți fratelui tău, aceasta înseamnă că păcatul rămâne încă întru tine. Domnul vrea ca noi să iubim pe aproapele; și dacă tu gândești despre el că Domnul îl iubește, aceasta înseamnă că iubirea Domnului e cu tine; și dacă crezi că Domnul iubește mult făptura Sa și ți-e milă de întreaga zidire și iubești pe vrăjmașii tăi și dacă, în același timp, te socotești mai rău decât toți, aceasta înseamnă că e cu tine un mare har al Duhului Sfânt. Cine poartă în sine pe Duhul Sfânt, chiar dacă nu mult, acela se întristează pentru toți oamenii ziua și noaptea, și în inima lui îi este milă pentru orice zidire a lui Dumnezeu și mai cu seamă pentru oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau se împotrivesc Lui și care, pentru aceasta, vor merge în focul chinurilor. El se roagă pentru ei ziua și noaptea, mai mult decât pentru sine însuși, ca toți să se pocăiască și să cunoască pe Domnul.
Hristos S-a rugat pentru cei ce-L răstigneau: „Părinte, iartă-i că nu știu ce fac“ (Luca 23, 34).
Ștefan, întâiul diacon, se ruga pentru cei ce-l omorau cu pietre, ca Domnul să nu le socotească păcatul acesta (Faptele Apostolilor 7, 60). Și noi, dacă vrem să păstrăm harul, trebuie să ne rugăm pentru vrăjmași.
Dacă nu ți-e milă de păcătosul care va fi chinuit în foc, aceasta înseamnă că nu este întru tine harul lui Dumnezeu, ci în tine viază un duh rău; și câtă vreme ești încă în viață, silește-te prin pocăință să te slobozești de el.
Sfântul Siluan Athonitul
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=783265282409342&id=100021776320062&sfnsn=mo
Auzul influențează sufletul
”Din gura voastră niciun cuvânt rău să nu iasă, ci numai ce este bun spre zidirea cea de trebuință, ca să dea har celor ce ascultă” (Efeseni 4, 29).
”Subconștientul crede orice aude, indiferent dacă este minciună sau adevăr.” ”Și o glumă să auzi, subconștientul tău o va lua în serios. Nici ca glumă nu ar trebui să spui ceva ce nu este de folos. Cu atât mai mult când nu este o glumă! ”Sufletul este ca lumânarea. Dacă porți discuții «reci» (inutile), l-ai înghețat, l-ai sărăcit, l-ai sălbăticit. Dacă ai discuții «calde» (duhovnicești), l-ai încălzit, l-ai înmuiat (…). Mulți oameni buni au ajuns să săvârșească fapte rele, ascultând cuvinte rele. Pe cât de important este vântul pentru un vapor (puterea ce îl pune în mișcare), pe atât de importante sunt cuvintele pentru suflet. Prin cuvinte îți conduci sufletul încotro dorești și îl transformi cum vrei.”
Gândiți-vă acum, cât se frământă sufletul nostru când auzim atât de des judecăți la adresa aproapelui, înjurături, calomnii și alte asemănătoare. Și cât de rău ne fac tovărășiile rele, dar și televizoarele și radiourile cu cele ”netrebuincioase” pe care le emit și le fac publice. Și să nu avem falsa impresie că ”pe mine, orice aș auzi, nu mă afectează. Nu ești tu mai presus decât cei mai curați, care au fost protopărinții noștri, când au fost atrași în discuția vicleană cu șarpele!”
Dacă vorbele rele exercită o asemenea influență asupra sufletului nostru, să ne gândim ce influență au priveliștile rele. ”O imagine face cât o mie de cuvinte”. A avut loc următorul experiment: s-a pus un video cu imagini violente să ruleze pe rapid, astfel încât ochiul nu putea deosebi ce vede. Cu toate acestea, toți cei ce au urmărit videoul, în subconștient se tulburau, se stresau. Apoi au rulat un video cu imagini frumoase, de asemenea pe rapid. Toți cei care au urmărit videoul s-au umplut de pace. Gândiți-vă acum ce se întâmplă înlăuntrul nostru, când ochiul deosebește ceea ce vede și noi stăm și privim relaxați. ”Suntem ceea ce mâncăm”, ceea ce auzim și ceea ce vedem.
Și apoi ne plângem: ”Ce viață este aceasta?”
Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Vorbele pot răni – Cum să nu greșim prin cuvânt, Ed. de suflet, București, 2019
La mulţi ani după incendierea portretelor(al lui Stalin si Lenin, în piaţa centrală din Tbilisi – capitala Georgiei –în timpul unui mare miting), fiind întrebat despre protestul cu arderea „idolilor”, Parintele Gavriil a răspuns:
„Înălţaseră un idol şi voiau ca oamenii să se închine în faţa lui. Era un chip al Antihristului, o imagine a omului sau, mai degrabă, a unei fiare, iar ei voiau să i se acorde cinstea care I se cuvine numai lui Dumnezeu. Nu puteam îngădui ca aşa ceva să mai continue”.
După ce vremea prigonirii credincioşilor a încetat şi în inimile oamenilor a încolţit dorinţa de a primi un răspuns spiritual la problemele acestei lumi nefericite, foarte mulţi oameni au început să-l caute pe ieromonahul Gavriil Georgianul cel nebun pentru Hristos(+2 noiembrie 1995), pentru îndrumare duhovnicească. El a devenit părintele duhovnicesc al multora, inclusiv al unei întregi mănăstiri de maici. Toată suferinţa prin care a trecut şi pe care a îndurat-o cu dragoste i-a deschis poarta către cealaltă lume. În suferinţa lui pentru adevăr, Dumnezeul adevărului S-a apropiat foarte mult de el şi i s-a deschis vederea duhovnicească.
În următoarele câteva cuvinte ale părintelui Gavriil putem distinge intensitatea vieţii sale de suferinţă şi a iubirii sale jertfelnice pentru adevăr:
„Tot ceea ce e rău în om e doar accidental. Nu dispreţuiţi pe nimeni, chiar dacă vedeţi oameni agitaţi, indecenţi, beţi sau înjurând într-un limbaj obscen. Chipul lui Dumnezeu se păstrează chiar şi în ei, însă la un nivel poate prea profund, de care ei înşişi nu sunt conştienţi. E normal ca vrăjmaşul să pângărească acest chip şi să-l acopere cu murdării. Nu e deloc uşor să vezi chipul lui Dumnezeu în cei care te ocărăsc şi care se arată sub chipul unei fiare. Dar cu atât mai mult trebuie compătimiţi, fiindcă sufletul lor e desfigurat, poate fără a mai putea fi refăcut vreodată, sfârşind în chinuri veşnice… Cât de greu e acest lucru: să-şi iubească cineva vrăjmaşii!”
Sfinte Cuvioase Părinte Gavriil Georgianul, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi păcătoşii! Amin
Extras din Tinerii vremurilor de pe urma. Ultima si adevarata razvratire.
Monahii John Marler si Andrew Wermuth, Editura Sophia, 2008, p. 147-150