În 6 aprilie anul acesta, a fost așezat ca episcop al Sălajului P.S Benedict Vesa, venit de la Cluj. Pentru cei care ne-am îngrădit de erezie încă din 2016, s-a ivit o situație cu totul nouă. Nu știam cum să procedăm. După ce m-am sfătuit cu Părinții, am ajuns la concluzia cea bună, aceea că avem datoria să-l primim cu respect și bunăvoință, ca pe un arhiereu ortodox. Imediat am început să-l pomenim la Sfanta Liturghie, gîndindu-ne să nu cădem sub incidența Canonului 31 Apostolic, care pune grea pedeapsă asupra celui care ar cuteza să nu-și pomenească ierarhul fără motive întemeiate.
Am lăsat să treacă o vreme, apoi, prin iulie l-am înștiințat că am reluat pomenirea și am cerut să-mi se ridice pedeapsa dictată de predecesorul Petroniu Florea, oprirea de la slujire, încît să pot sluji la biserica din sat, unde sunt îmbisericit. Foarte amabil, PS Benedict mi-a scris un mesaj prin care mă invita să merg la Episcopie. În discuția pe care am purtat-o în cabinetul dînsului, mi-a spus să merg 2-3 săptămîni la biserica din sat, să stau în Sfantul Altar fără să port veșmintele preoțești și să mă împărtășesc. Mi-a cerut să scriu un memoriu în care să se vadă pocăința mea. M-am conformat acestor cerințe, dar după trecerea acestui timp s-a arătat nemulțumit de memoriu, sugerîndu-mi să-l rescriu, și mi-a prelungit perioada de așteptare cu încă două luni. Au trecut și acelea și mi-a mai adăugat o lună de așteptare. Atunci mi-am dat seama că așteaptă de la mine să-mi pun cenușă în cap pentru că m-am îngrădit de erezie, să mă dezic de nepomenitori și să mă conformez întru totul cerințelor vremii. Bineînțeles că am refuzat. Eram totuși dispus să merg mai departe, însă…
A venit Sărbătoarea Sfantului Dimitrie cel Nou cînd Bartolomeu l-a pomenit la Liturghie pe schismaticul Epifanie. Faptul acesta m-a tulburat rău și am hotărît să întrerup comuniunea euharistică cu PS Benedict, deoarece se afla în soborul respectiv și n-a schițat niciun gest de împotrivire. Mai mult, aflasem între timp, de pregătirea PS Sale în universități ale ereticilor papistași și protestanți din Italia și Elveția, ca și de activitatea sa ecumenistă prin participarea la reuniuni cu monofiziții, papistașii și protestanții.
Ceea ce a urmat este epistola de mai jos, pe care i-am trimis-o cu cîteva zile în urmă.
Preasfințite Părinte Episcop,
După venirea pe scaunul episcopal al Sălajului, m-am îndreptat spre Preasfinția Voastră cu nădejde, rugîndu-vă să-mi ridicați predeapsa nedreaptă la care m-a supus kir Petroniu Florea, vreme de nouă ani.
Între timp, am aflat despre activitatea ecumenistă a Preasfinției Voastre, respectiv cu ereticii monofiziți, protestanți și papistași (mănăstirea Bose). Am aflat că ați fost pregătit pentru episcopat la papistașii italieni și protestanții elvețieni, la ecumeniști notorii, cum ar fi reverendul Ioan Sauca.
Activitatea ecumenistă presupune crez ecumenist. Or, știm că toate rătăcirie și ereziile ecumeniste alcătuiesc ceea ce Sfinții și Părinții Bisericii numesc pan-erezie, în total dezacord cu Tradiția și Învățătura Sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Prin urmare, mă delimitez de toate acțiunile ecumeniste ale Preasfinției Voastre.
La Sărbătoarea Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou, am asistat consternat la momentul în care ereticul și schismaticul Bartolomeu I din Constantinopol l-a pomenit la Liturghie pe mireanul schismatic Epifanie Dumenko, agent al americanilor, aflat în afara Bisericii noastre. Paranteză: Vocea pe care ați auzit-o strigînd ,,anatema’’ sau ,,anaxios’’, a fost glasul Bisericii. Epifanie este produsul celuilalt schismatic, Filaret Denisenko, caterisit, excomunicat și anatematizat de Biserica Ortodoxă Rusă. Cunoaștem prea bine persecutia sîngeroasă la care este supusă Sfanta Biserică Ortodoxă Canonică a Ucrainei, păstorită de ÎPS Onufrie, de către Bartolomeu și Epifanie, puternic susținuți de de statul antihristic al lui Zelenski.
Pomenindu-l pe Epifanie, întregul sobor, din care ați făcut parte, a intrat în comuniune cu acesta! ,,De se va vădi că oarecare dintre episcopi, sau presbiteri, sau diaconi, sau oarecare din canon (catalogul clericilor) va comunica (va fi în comuniune euharistică – n.n) cu cei excomunicaţi, acesta încă să fie excomunicat ca unul ce tulbură canonul Bisericii” (Canonul 2 Antiohia, 341). Intrînd în comuniune cu schismaticii, ați căzut în păcatul îngrozitor al schismei. Lucrurile sunt extrem de limpezi, deoarece nu ați schițat nici cel mai mic gest prin care să vă disociați de nebunia lui Bartolomeu.
Nu doresc să mă fac părtaș la ereziile ecumeniste pe care le promovați, la schisma îngrozitoare care lovește Biserica lui Hristos, la fărădelegile din Ucraina, la relele din Biserica Neamului Romanesc. Prin urmare:
-îmi retrag cererea prin care vă rugam să-mi ridicați pedeapsa nedreaptă a opririi de la slujire.
-Începînd cu această dată, întrerup comuniunea cu Preasfinția Voastră, încetînd a vă pomeni la toate Slujbele Bisericești (Canonul 31 Apostolic; Canonul 15 I II Constantinopol).
Voi reveni la comuniunea euharistică în momentul în care vă veți dezice de sinodul eretic și tîlhăresc din Creta, veți condamna ecumenismul ca fiind pan-erezie, veți dezaproba faptele lui Bartolomeu, îl veți lepăda pe Epifanie Dumenko și vă veți delimita de consiliul mondial zis al bisericilor, organism care pregătește venirea antihristului.
Sănătate să vă dea Dumnezeu.
Presbiter Iovița Vasile
Sanmihaiu Almașului, 4 noiembrie
POSTULAT
În Biserica Ortodoxă Romană, nimeni nu poate ajunge episcop dacă nu corespunde criteriilor sistemului și nu este impus de acesta.
“ (…) 1. Noi, clericii și credincioșii de rând, nu suntem în măsură să aplicăm pedepsele dispuse de canoane. Acest lucru îl clarifică Sf. Nicodim Aghioritul printr-o notă la canonul 3 apostolic, pe care o redau aici într-o traducere ajustată, pentru a fi mai coerentă pentru limbajul actual:
„Trebuie să ştim că epitimiile/certările pe care le stabilesc canoanele, adică: să caterisească, să se afurisească/excomunice şi: să fie anatema, acestea, după arta gramaticii, sunt la imperativ pentru persoana a treia, care nu este de faţă. La aceasta, ca să se transmită porunca aceasta, este necesar să fie de față a doua persoană. Explic mai bine. Canoanele poruncesc ca Sinodul Episcopilor celor vii să caterisească pe preoţi ori să afurisească ori să anatematisească pe mireni când încalcă aceștia canoanele. Însă, dacă Sinodul nu va pune în lucrare caterisirea preoţilor ori afurisirea sau anatematisirea mirenilor, preoţii aceştia şi mirenii, nu sunt nici caterisiţi efectiv, nici afurisiţi ori anatematisiţi. Totuși sunt pasibili aici spre caterisire ori afurisire ori anatematisire, iar acolo spre dumezeiasca osândă. Precum atunci când un împărat va porunci slugii sale să bată pe un altul, care a greşit, dacă sluga cea căreia i s-a poruncit nu va lucra porunca împăratului, acela ce a greşit împăratului a rămas nebătut, însă pasibil/condamnabil la bătaie. Drept aceea tare greşesc aceia fără minte care zic că în vremurile acestea toţi cei sfinţiţi care au fost hirotoniți necanonic sunt caterisiţi în fapt. Limba ce fără minte bârfește astfel de cuvinte este împotrivitoare celor sfinte, neînţelegând că porunca din canoane, fără lucrarea efectivă a persoanei a doua, adică a Sinodului, este neîmplinită, ea nelucrând de la sine imediat şi înainte de judecată. Înșişi dumnezeieştii Apostoli se explică pe sine vădit prin canonul 46 al lor, fiindcă nu zic că îndată deja în faptă se află caterisit orice Episcop sau preot care a primit botezul ereticilor, ci poruncim a se caterisi, adică a sta de faţă la judecată şi, de se va dovedi că a făcut acesta, atunci să se dezbrace cu hotărârea voastră de preoţie, aceasta poruncim.”
Râvna unora de a vedea pedepsiți sau chiar a aplica ei această sentință celor ce greșesc mi se pare nesocotită, după cuvântul de mai sus, și produce mai mare vălmășie decât abaterile pe care le critică. Pentru că în Biserică trebuie să respectăm ordinea stabilită, nu să o susținem în mod arbitrar.
Drept aceea este foarte bine să milităm pentru aplicarea canoanelor, dar nu samavolnic și anarhic, ci prin îndreptarea și revenirea la normal a ierarhiei și celor în drept. (…)”
Integral la: https://theodosie.ro/2025/11/03/sfintirea-catedralei-cu-pomenirea-schismaticului-epifanie-si-buna-randuiala-canonica-audio/
Dumnezeu să vă ajute, părinte Vasile.
Foarte bine că ați procedat așa!
Vrednic sunteți, părinte!
Slavă Domnului!
Sărut mâna, părinte!
Vrând-nevrând, omul (e bine sau nu, nu stiu) caută și răsfoiește pe internet și dă de următoarea „sentință”, fără drept de apel!!!: cine s-a vaccinat cu injecția Covid (slavă Domnului, eu nu am acceptat-o, dar cei din jurul meu, da 😢) nu se mai mântuiește, sunt definitiv pecetluiți si iadul e de ei.
Sfinția Voastră cum vedeți aceasta? Sau dv., cei prezenți pe acest blog?
Recunosc că poate tulbura foarte mult sau chiar deznădăjdui pe cei vaccinați.
Mulțumesc.
Doamne, ajută!
Cine dă asemenea sentințe, ar fi bine să se abțină. Chiar dacă au primit vaccinul, nu discut în ce condiții, oamenii au posibilitatea pocăinței. Ușile pocăiței ni se închid după ce plecăm din lumea aceasta. Așadar, pocăința sinceră, Spovedania, urmată de împlinirea canonului, ne dă putința de a ne apropia de Sfanta Împărtășanie, Darul icomensurabil al lui Dumnezeu. Trebuie să făgăduim că nu vom mai primi blestematul vaccin nici de-ar fi să murim.
Cei vaccinați să nu dispere, să-și întărească nădejdea în mîntuire. Nu este Dumnezeul nostru Bun, iertător și iubitor?
Doamne ajută.
Constanța:
Dumnezeu nu îngăduie ca fiii Săi să fie așa ușor pecetluiți și dați iadului .
Păi dacă vaccinul era pecetea și iadul ar fii de ei, atunci niciunul din cei vaccinați nu ar mai putea să se roage, să mai stea la o Sf Liturghie, să se spovedească…..i-ar apuca pe toți spasmele în timpul slujbei și nici Semnul Sfintei Cruci nu l-ar putea face, ar face ca îndrăciții..etc ar trebui să se transforme cum erau comuniștii.
Sunt și copii care au vaccinul…
Care sunt mai bisericoși și se țin de Sfintele Taine atunci Dumnezeu poa să elimine otrava din vaccinuri.
In vaccinuri s-a băgat un fel de „otravă”-experiment care însă nu lucrează la toți la fel…. Unii într-adevăr au devenit bolnavi cu timpul s,a ….prin vaccin au în ei niște minielectrodispozitive care încearcă să atace celule omului…acu depinde cum îngăduie Dumnezeu și în funcție de trăirea și credința fiecăruia.
Dar nu este pecetea…asta e exagerat.
Pecetea îți ia Harul și nu mai simți pe Dumnezeu. Se face o schimbare în rău celui care va avea pecetea pecete ( astea is premergătoare, prima etapă) .
Citește în Apocalipsa ce scrie de cei care vor lua pecetea că nu sunt scriși în Cartea Vieții și că vor vrea să moară și nu vor putea!!!!
Doamne miluiește
Sigur că nu este pecetea. E o etapă în drumul spre pecetluire. E ca și cum ai naviga cu o ambarcațiune pe un fluviu cu o cascadă imensă. Cu cît te retragi la mal mai de timpuriu, cu atît e mai ușor. Dacă înaintezi, riști să ajungi aproape de cascadă unde curentul e atît de puternic, încît e cu neputință să te retragi la mal.
Mulțumesc foarte frumos pentru răspunsul detaliat, Ciprian.
Asta este și înțelegerea mea.
Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne miluiască pe toți.
Doamnă Constanța, nici eu nu cred că cei care au primit mizeria prin ac, au pierdut definitiv șansa la mântuire, dar cred că este parte din pecetluirea finală: fiecare cădere, lepădare duce acolo dacă nu există părere de rău reală, vie.
Parcă trăim o înrăire generalizată a omenirii, unde pragul indiferenței a fost depășit demult. Văd, inclusiv la mine lipsa răbdării și înclinarea, pornirea de a răspunde la rău cu rău, verbal și faptic.
Vă doresc post cu folos duhovnicesc tuturor și să ne ajute Bunul Dumnezeu să căutăm, să găsim și să păstrăm pacea în inimile noastre cât mai multă vreme.
Doamne, miluiește.
Mulțumim.
Doamne, ajută!
Părerea mea, exprimată la rubrica de comentarii, este că , dacă aş fi fost preot, nu l-aș fi pomenit pe acest episcop decât în momentul în care s-ar fi dezis de erezia ratificată de Sinodul din care și dânsul face parte. Căci, chiar dacă dânsul n-a participat la Creta, dar în schimb, face parte din acel Sinod care acceptă erezia oficial. Așadar, pentru comuniune/pomenire, este necesară delimitarea de erezie, în care Sinodul se află oficial…Dacă nu există această delimitare, tăcerea reprezintă acceptare…
Părerea mea…
Nu e chiar atît de simplu. Trei preoți am gîndit în același fel. Cînd ne-am întîlnit și am discutat, am constatat că aveam aceleași gînduri, am ajuns la aceleași concluzii. Socotesc că a fost o hotărîre bună. Nu te poți lua după presupuneri și aparențe.
Doamne ajută.
Părinte, văd că mi-ați răspuns la întrebarea despre vaccin, dar răspunsul Sfinției Voastre nu se afișează integral.
Mai Aștept…
Mulțumesc mult.
Cine dă asemenea sentințe, ar fi bine să se abțină. Chiar dacă au primit vaccinul, nu discut în ce condiții, oamenii au posibilitatea pocăinței. Ușile pocăiței ni se închid după ce plecăm din lumea aceasta. Așadar, pocăința sinceră, Spovedania, urmată de împlinirea canonului, ne dă putința de a ne apropia de Sfanta Împărtășanie, Darul icomensurabil al lui Dumnezeu. Trebuie să făgăduim că nu vom mai primi blestematul vaccin nici de-ar fi să murim.
Cei vaccinați să nu dispere, să-și întărească nădejdea în mîntuire. Nu este Dumnezeul nostru Bun, iertător și iubitor?
Doamne ajută.
Am postat răspunsul încă o dată. Sper să apară integral. La mine e întreg.
Exact așa gândesc ei eu, dar voiam să aud și părerea Sfinției Voastre.
Doamne, ajută!