Spunea unul dintre Sfinții Părinți: “Să mă credeți că nimic nu tulbură, nu scârbește, nu rănește, nu pierde și nu mâhnește pe draci și pe însuși satana, decât a cugeta asupra psalmilor și a citi cu stăruință Psaltirea.
Căci toate cărțile spre folos ne sunt şi nu puțină supărare le fac dracilor, însă nu așa cum le face Psaltirea. Pentru aceasta, să nu o trecem cu vederea pentru că, noi, cugetând psalmii, pe de o parte, pentru noi înșine ne rugăm, iar pe de alta, îi blestemăm pe draci. Când zicem: „Miluiește-mă Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile mele”, sau: „Nu mă lepăda pe mine, în vremea bătrâneților, când va slăbi puterea mea, să nu mă lași pe mine”, ne rugăm pentru noi.
Iar când blestemăm pe draci zicem așa: „Să învie Dumnezeu și să risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la fața Lui toți cei ce-L urăsc pe El”; și iarăși mai putem zice: „Risipește neamurile celor ce voiesc războaie și fapta desfrânării. Sau: „Văzut-am pe cel necurat înălțându-se și ridicându-se ca cedrii Libanului și am trecut și, iată, nu mai era. Și l-am căutat și nu s-a aflat locul lui”.
Ori, putem zice: „Armele lor să intre în inimile lor și arcurilor lor să se zdrobească. Groapă au săpat și au deschis-o și vor cădea în groapa pe care au făcut-o întoarce-va durerea lui la capul lui și nedreptate lui se va coborî pe creștetul lui”. Cu unele cuvinte, ca acestea, blestemăm pe draci.”
(”Cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi”, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava 2003, pag. 266-267).
Text trimis de Dr. Gabriela Naghi
Îndată ce pătrundem în Hristos, toate se schimbă în bine
Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul
Când năvălește asupra voastră răul, să alunecați și să vă întoarceți spre bine. Să prefaceți, să preschimbați orice rău în bine. Această schimbare se săvârșește numai de către har. Apa, de pildă, se preface în vin la nunta din Cana Galileii. Uite, prefacere! Acesta este un lucru mai presus de fire. Bineînțeles, se poate face vin sau unt și din elemente chimice, și să fie identice cu cele naturale. Dar acesta nu este un adevăr. Adevărata prefacere o lucrează dumnezeiescul har. Pentru ca aceasta să se petreacă, trebuie ca omul să se predea din toată inima și din tot sufletul (Marcu 12, 30) lui Hristos.
Amintiți-vă de întâiul mucenic Ștefan. Era stăpânit de Dumnezeu și, pe când era urmărit și bătut cu pietre, se ruga pentru prigonitorii lui: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta (Fapte 7, 60). De ce s-a purtat așa Sfântul Ștefan? Pur și simplu pentru că nu putea să facă altfel. Era rob al binelui. Socotiți că-i ușor să fie aruncată asupra ta o grămadă de pietre? Ia să arunce cu o piatră în tine! Bun-bun, dar când te-ajunge piatra, o să începi să strigi: „Ah! Răule!”. Asta arată că suntem sub stăpânirea unui duh rău. Și atunci, unde să intre Hristos, unde să stea? În noi toate sunt ocupate. Însă, îndată ce pătrundem în viața duhovnicească, îndată ce pătrundem în Hristos, toate se schimbă. Și hoț de-ar fi fost cineva, încetează să mai fure; și ucigaș, și însetat de sânge, și rău, și pomenitor de rău… Toate încetează. Încetează păcatul și trăiește Hristos. Astfel zicea și Apostolul Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.
(Ne vorbește părintele Porfirie – Viața și cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenița, 2003, pp. 241-242)
CUM SE MÂNTUIESC CREȘTINII DE AZI?
„Suntem în perioada a treia a creștinismului!” – Sfântul Cuvios Părinte Justin Pârvu Mărturisitorul
În vârtejul în care trăim noi, ne mântuim altfel decât sfinții de altădată. În prima perioadă a lumii au fost mântuiți oamenii prin vrednicia lor, prin străduința lor, prin nevoința lor, prin dragostea lor față de Dumnezeu. A doua perioadă a venit nevoința omului, dar tot mai slabă și cu mila Domnului. Acuma e perioada a treia a creștinismului, în care ne mântuim numai prin credință, prin răbdarea ispitelor prin care trecem și aceste ispite sunt mari într-adevăr și foarte prețioase pentru creștinul nostru ortodox.
Apoi în vremurile anterioare nu era nici calculatorul, nu era nici internetul, nici televizorul, nici cipurile, nici avioanele, era omul în liniștea lui. Tehnica are importanța ei. O carte, de pildă, pe care trebuia s-o lucrezi un an de zile să iasă din tipar, acuma în 24 de ore e cartonată și se oferă la citit. Este un lucru important să vorbești două cuvinte aici și să aibă ecou îndată în lumea întreagă, dar folosită la adevărata ei valoare, însă nu fără măsură și nu să umple toate aceste mijloace cu cele mai oribile imagini și să stea tineretul, copiii și oameni de toate vârstele să urmărească atâta decadență și imoralitate care aduc cele mai mari nenorociri în lumea noastră.
Să rostim mai des rugăciunea Tatăl nostru, ca Dumnezeu să ne păzească de cel viclean. Să ne luptăm neîncetat împotriva acestor tentații. Să revenim la simplitate! Să revenim în starea aceasta de puritate a omului, a lui Adam cel pedepsit de Dumnezeu, aruncat din rai, dar care se ostenește în sudoarea feței sale, să își câștige pâinea și Domnul îl restaurează prin Harul Său. Ei bine, noi suntem, în sfârșit, oamenii care încă suntem aruncați din rai și nu ne găsim făgașurile noastre.
(Fragment dintr-un interviu publicat în Revista Atitudini Nr. 81)
SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE JUSTIN PÂRVU MĂRTURISITORUL– SFATURI DE MARE FOLOS SUFLETESC
Despre dragoste
Să nu judeci neputința celuilalt că de vei judeca vei cădea și tu negreșit în același păcat. Dacă însă ne pocăim Dumnezeu ne iartă răutățile și trece cu vederea greșelile noastre.
Cel ce iubește pe fratele său va scăpa de urgia lui Dumnezeu.
Omul invidios nu va fi niciodată fericit în viață și fericirea fuge din fața lui.
Dacă L-ai pierdut pe Dumnezeu, caută-l în aproapele tău și așa Îl vei regăsi pe El.
Dragostea de întreaga făptură
Să învățăm de la animale dragostea și supunerea față de stăpânul lor. Că de multe ori nu știm să mulțumim lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care ni le trimite. Noi trebuie să avem inimă iubitoare și față de animale, pentru că cel ce azi rănește un animal, mâine poate răni și un om.
Să nu zicem că animalele sunt spurcate. Nu prezența animalului ne spurcă pe noi, ci păcatele noastre.
Despre îngrijirea bolnavilor
Să avem deosebită grijă față de bătrâni și să îi iubim, pentru că cel ce îngrijește un bătrân cu dragoste, va fi acoperit de multe necazuri în viață și Maica Domnului îl va păzi pe el.
Dumnezeu suferă pentru neputințele și slăbiciunile celor bătrâni și mult Își dorește ca noi să purtăm grijă de fiii Lui cei smeriți de bătrânețe.
Cea mai plăcută lui Dumnezeu virtute este să ai grijă de bolnavii Săi. Celui milostiv față de suferința bolnavilor i se deschid cerurile și mai mare decât cel ce face minuni este.
Despre egoism și tăierea voii
Ascultarea este poarta Raiului. Cel care nu ascultă se dezbracă de vrednicia omenească și devine mai prejos și decât animalul necuvântător care știe să se supună stăpânului său.
Cel ce rabdă ocara se umple de Har și pe Însuși Dumnezeu Îl îndatorează.
Cel ce își taie voia este mai mare decât împărații și generalii de război.
Minciuna este în firea noastră. Cel ce leapădă minciuna a ajuns la adevăr. Mincinosul nu poate să își îndrepte greșelile sale.
Să nu stăm niciodată pe gânduri, pentru că cel ce crede gândurilor sale, își slăbește voința și cade în întristarea cea păgubitoare.
Despre rugăciune și viața lăuntrică
Cel ce ține tăcerea pentru Dumnezeu, va dobândi multă înțelepciune. Nu poți dobândi daruri duhovnicești, dacă nu ai reușit sa taci înlăuntrul tău. Inima noastră trebuie să fie ca o peșteră tăcută în care să Se nască Hristos.
Om duhovnicesc este cel ce se interiorizează și vorbește cu Dumnezeu în inima sa. Dar nu ne putem interioriza dacă inima noastră este ocupată cu frumuseți străine. La fel, nu ne putem curăța mintea dacă ea caută permanent cum să fie mai presus de ceilalți, ori prin frumusețe, ori prin inteligență, ori prin hărnicie, ori prin orice altă calitate.
Rugăciunea este cea mai importantă armă împotriva vrăjmașului. Prin rugăciune ne smerim și cerem lui Dumnezeu ajutorul. Dar când ne rugăm, să cerem lui Dumnezeu să ne arate să vedem neputințele noastre, pentru că de multe ori ele sunt acoperite de părerea noastră de sine. Cel ce se vede pe sine însuși, ajunge la pacea lăuntrică.
Despre lene și nerecunoștință
Omul harnic nu are timp să asculte gândurile. Întotdeauna să avem ceva folositor de lucru. Să nu lenevim!
Lenea este boala secolului nostru. Lenea se naște din comoditate și nerecunoștință.
Să fim întotdeauna mulțumitori și recunoscători, că așa este omul cu inimă veselă. Dacă suntem urâcioși și supărăcioși, inima se înăsprește și e nefericită.
Cel ce își protejează trupul peste măsură și lasă greutatea pe umerii fratelui său, nu a învățat nimic încă din viața duhovnicească. Acela se iubește pe sine mai presus de orice, iar Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu, va aduce asupra lui necazuri mai mari.
Despre prezența la sfintele slujbe
Când ne aflăm în biserică să fim atenți la cuvintele rugăciunii, la citirile din biserică, la deniile acestea frumoase cu care Sfinții au împodobit Biserica, spre a ne încălzi nouă inima și mintea spre cele sfinte. Să te rogi să-ți dea Domnul străpungerea inimii prin care să pătrunzi sensul slujbelor și rugăciunilor! Iar când ele vor intra în inima ta, atunci totul va fi ca un rai pentru tine. Dar până atunci, trebuie să te ostenești puțin, să ceri cu insistență la Dumnezeu acest har. „Doamne, uite, tu vezi inima mea ticăloasă și împietrită, că nu reușesc să mă apropii de Tine, din pricina zgurii păcatelor mele. Dar, vezi neputința mea și dorința mea către Tine și vino să stai împreună cu mine, încălzind inima mea de dragostea Ta”.
Despre muncă și jertfă
Măi, să știi, că cel care muncește cu jertfă, acela știe și să se roage. Cel care face lucrul său cu lenevie și căutând să scape cât mai repede de treabă, acela nici nu știe ce înseamnă bucuria adevărată a unei rugăciuni. Cine se protejează pe sine, acela nu va gusta această Înviere a Domnului în inima sa. Dispoziția spre pocăință și rugăciune ne-o dă renunțarea la noi înșine și grija față de aproapele de lângă noi. Uite, eu primesc de dimineața până seara târziu, oameni și nu obosesc, pentru că îi iubesc. Și simt că aceasta este datoria mea în fața lui Dumnezeu. Și cum să nu ne facem datoria? Întotdeauna să ne silim să fim primii la împlinirea datoriilor noastre față de Dumnezeu, pentru că noi nu facem nimic în plus, nimic deosebit, decât ceea ce eram datori să facem. Să nu ne credem noi mai speciali, că nu suntem!
Cum să ne sfințim?
Să te ostenești oleacă mai mult, să iei tu, neputința fratelui asupra ta. Să renunți la odihna ta trupească pentru a bucura pe cel necăjit de lângă tine! Să te rogi pentru durerile oamenilor și să strigi la Dumnezeu pentru neputința ta. Să nu te înverșunezi împotriva celui care ți se pare ție că te nedreptățește. Păi, dacă făceam și noi așa în închisoare, nu mai ieșeam de acolo cu fruntea sus. Au rezistat doar cei ce au luat asupra lor păcatele întregului neam. Și doar prin această smerenie și umilință adâncă, am reușit să trecem într-un alt plan, planul duhovnicesc. De aici încolo e ușor, pentru că Dumnezeu suferă împreună cu tine. Dar vrea să te vadă și pe tine că jertfești ceva, cât de puțin din tine.
(Mai multe sfaturi duhovnicești aflați în cartea Mărturii ale sfințeniei, editată de Mănăstirea Paltin)
Ucraina transformă o veche catedrală ortodoxă într-un cinematograf!
04 NOIEMBRIE 2024
Ucraina transformă vechea catedrală ortodoxă într-un cinematograf. Catedrala a fost sechestrată anul trecut de la Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică pentru că ar fi trebuit renovată (sic!).
Catedrala Schimbarea la Față, una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe din Ucraina și datând de la începutul secolului al XI-lea, a fost transformată într-un cinematograf improvizat, potrivit unui parlamentar ucrainean.
Problema a fost evidențiată de Artyom Dmitruk, un parlamentar ucrainean cunoscut pentru opoziția sa publică față de represiunea guvernului de la Kiev împotriva celei mai mari confesiuni creștine din țară, Biserica Ortodoxă Ucraineană. Deputatul a fost forțat în cele din urmă să fugă din țară din cauza opiniilor sale și acum este căutat de autoritățile ucrainene.
Dmitruk a citat imagini care circulă online pentru a-și susține afirmațiile. Imobilul a fost confiscat de autorități anul trecut.
„Câinii lui [Vladimir] Zelensky, după ce au confiscat cea mai veche catedrală din Ucraina, au instalat un cinematograf acolo și au îndepărtat toate icoanele”, a scris Dmitruk pe canalul său Telegram, susținând că persoanele care frecventează „cinematograful” au fost taxate cu 20 de grivne (aproximativ 50 de cenți) pentru intrare.
Fotografiile împărtășite de deputat arată interiorul întunecat al catedralei, cu un grup mic care urmărește un ecran mare de televiziune ridicat în fața altarului. Lăcașul de cult pare să fie lipsit de icoane, unele imagini așezate pe șevalet vizibile lângă ecran. Potrivit presei locale, filmarea a fost înregistrată vineri în timpul premierei unui film documentar intitulat „Principatul Cernigov – 1.000 de ani”.
Catedrala Schimbarea la Față, situată la aproximativ 150 km nord de Kiev, a fost confiscată de autorități în octombrie anul trecut, după ce preoții Bisericii canonice au fost îndepărtați cu forța din incinta ei de către înarmați și mascați. Oficialii și un muzeu local care administra catedrala și a închiriat-o bisericii canonice la acea vreme, au susținut că localul se afla într-o stare foarte proastă din cauza neglijenței bisericii canonice și trebuia renovat imediat.
În același mesaj, Dmitruk a menționat și un scandal recent în orașul Luțk din vestul Ucrainei, unde o catedrală locală, controlată de Biserica Ortodoxă schismatică a Ucrainei (OCU), a fost decorată cu fresce ale oamenilor de afaceri locali, care ar fi donat fonduri pentru restaurarea acestuia.
„Catedrala BOU din Lutsk a fost pictată cu fresce cu portrete ale oamenilor de afaceri- bandiți locali. Lucrarea a fost inițiată personal de „episcopul”de Volyn al bisericii schismatice, Mihail Zinkevich. Este oribil”, a scris parlamentarul.
Frescele au declanșat o reacție mixtă chiar și în rândul adepților locali ai bisericii schismatice, unii numind afișajul sacrilegiu și cerând îndepărtarea lor. Cu toate acestea, pictarea portretelor fondatorilor, principalii donatori care asigură fonduri pentru construcția sau reconstrucția unei biserici, este o tradiție de lungă durată în creștinismul răsăritean și nu este considerată, în general, ofensatoare de către localnici.
Ucraina a fost cuprinsă de tensiuni religioase de-a lungul celei mai mari părți a istoriei sale moderne, cu mai multe personalități care au pretins a fi adevărata Biserică Ortodoxă a țării.
Situația s-a deteriorat rapid după 2018, când a fost înființată Biserica Ucraineană schismatică cu sprijinul activ al președintelui de atunci Piotr Poroșenko, care a obținut un decret special de legitimare din partea Patriarhiei Constantinopolului. Decizia a provocat o divizare majoră în lumea ortodoxă, Biserica Ortodoxă Rusă rupând legăturile cu Constantinopolul și etichetând Biserica Ucraineană nou constituită drept schismatică.
Persecuția Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice s-a intensificat după escaladarea unui conflict de lungă durată între Moscova și Kiev în februarie 2022. Deși Biserica Ortodoxă Ucraineană și-a declarat oficial independența față de Moscova, acest lucru nu a scutit acuzațiile repetate de suboronare Rusiei.
Traducere și adaptare după https://orthodoxologie.blogspot.com/2024/11/lukraine-transforme-une-antique.html
Roagă-te cu mine!
Martirul pentru Hristos-Părintele Gheorghe Calciu *
„Credeți-mă, că dacă n-aș fi suferit atât de mult, n-aș fi putut să iubesc atât de mult, n-aș fi putut să iubesc cu atâta ușurință.”
Preotul trebuie să se roage pentru toți. Rugăciunea mea este de mijlocire. De aceea îmi dați pomelnice și eu mă rog pentru dumneavoastră. Dar să știți că dacă nu vă rugați cu mine, degeaba! Pentru că preotul nu este „mama Omida”, care spune nu știu ce chestii acolo, în timp ce tu poți să o iei razna! Rugăciunea mea să fie împreună cu a voastră și atunci Dumnezeu face minunea.
De multe ori când cineva venea la mine pentru rugăciune, îi spuneam: „Roagă-te cu mine!”. Erau lucruri foarte grele în familie, fie boli grele, fie tulburări în casă, și se întâmpla minunea, lucrurile se schimbau. Uneori vin oameni și spun: „Părinte, să știți că rugăciunea Sfinției voastre a avut putere și m-a scos dintr-o împrejurare: soțul meu s-a schimbat, sau copilul meu, care făcea rău, s-a întors acum la credință și este bun”. Și eu le zic: „Nu rugăciunea mea, ci rugăciunea noastră. Că dacă mă rugam numai eu singur, nu știu dacă Dumnezeu mă asculta, că și eu sunt om păcătos, nu?”.
Dar dacă mă rog pentru alții, mă rog cu dragoste, pentru că iubesc pe fiecare și înțeleg suferința umană mai bine decât înțelege unul care n-a trecut prin ea. Prin această rugăciune, Dumnezeu face minunea și vindecă: pe cel bolnav îl ridică din patul durerii, pe cel orb îl luminează, celui bolnav la minte îi luminează mintea și-l întoarce la credință.
*PR. GHEORGHE CALCIU DUMITREASA( 23 nov. 1925-21 nov. 2006)
Ocupația la arestare: student
Întemnițat timp de: 21 ani la: Piteşti, Gherla, Jilava, Aiud, București, Galați
Sursa: Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonifaciu, 2009, Mănăstirea Diaconești