,,Dacă te numeşti creştin, pentru ce treci cu vederea icoana lui Hristos? Zadarnice sunt toate ostenelile faptelor tale celor bune, dacă nu ai Credinţa cea Dreaptă’’. Cu aceste cuvinte a fost mustrat de Dumnezeu un oarecare Ioanichie, care a trăit în vremea când sfintele icoane erau scoase din biserici şi cei ce le cinsteau erau aspru pedepsiţi. Fiind rău sfătuit de vrăjmaşii icoanelor la rătăcirea lor, Ioanichie s-a lăsat, din neştiinţă, atras de aceştia şi nici nu voia să audă de icoane. După mustrarea Dumnezeiască, Ioanichie şi-a venit în fire, s-a pocăit de fapta lui cea rea şi a făgăduit să dea cuvenita cinste preacuratului chip al Mântuitorului ce se înfăţişa prin sfintele icoane.
Cei care luptă împotriva sfintelor icoane se numesc iconoclaşti. Iconoclast era şi împăratul Teofil şi mulţi dintre supuşii săi. Multe au avut de pătimit cei din Biserica lui Hristos, care păstrau icoanele în ascuns, de frica celor care le necinsteau cu vorba şi cu fapta. Odată a venit la Sfântul Ioanichie cel Mare (de-acum se număra între Sfinţi), egumenul Eustratie al Mănăstirii Avogarovului şi l-a întrebat: ,,Părinte, până când vor fi sfintele icoane călcate şi nu se vor da înapoi Bisericii, se vor înmulţi prigonitorii şi vor răpi turma lui Hristos ca fiarele cele sălbatice?’’ Având darul înainte-vederii, Sfântul i-a spus aşa: ,,Aşteaptă puţin, frate, şi vei vedea puterea lui Dumnezeu, căci va lua ocârmuirea Bisericii un oarecare Metodie. Acela o va îndrepta cu Dumnezeiescul Duh, va stârpi ereziile şi va întări Biserica cu dogme ortodoxe, va aduce linişte şi unire; iar pe cei ce se împotrivesc, îi va smeri dreapta Celui Preaînalt’’.
Proorocia Sfântului Ioanichie cel Mare s-a împlinit fără nicio abatere. După puţină vreme, împăratul rău-credincios, Teofil, a murit. A urmat la tron fiul acestuia, Mihail, cu mama sa Teodora, iar Metodie a fost ales Patriarh. Din această stare de păstor al Bisericii lui Hristos, el s-a ostenit mult împotriva vrăjmaşilor sfintelor icoane şi a întărit pe cei slabi în credinţă.
Iconoclasmul sau lupta împotriva sfintelor icoane n-a încetat niciodată în cursul istoriei, poate doar a slăbit, uneori, în intensitate. Îl regăsim în vremea noastră la toate sectele, la toate bisericile mincinoase, la evrei şi la ecumenişti. Suntem încredinţaţi că cinstiţii noştri ierarhi şi teologi care participă la adunările nelegiuite ale iconoclaştilor ecumenişti, vor fi încercat în multe rânduri şi în multe chipuri să le arate acestora rătăcirea în care petrec. Întrucât aceştia n-au dat nici un semn precum că ar voi să se lepede de erezia lor, ar fi mult mai bine să fie lăsaţi pace, căci spune Sfântul Apostol Pavel: ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit’’ (Tit 3, 10).
Presbiter Iovița Vasile (Articol din 2012)