Acum vreo doi ani, HR Patapievici a pornit un adevărat război împotriva culturii și limbii naționale, poziționându-se cu toate „armele” (bugetul consistent de care dispunea la Institutul Cultural Român și deținerea controlului asupra unor edituri și reviste culturale care erau promovate asiduu inclusiv în străinătate) contra a tot ce este românesc. Mi-amintesc de niște expresii pe care le repeta ori de câte ori avea vreo ieșire publică: „Dacă vreți să intrați în Europa, trebuie să vă debarasați de Eminescu” sau „Eminescu și întreaga sa operă nu-și au locul sub egida internaționalismului”. Ce-i drept, este greu pentru mine să înțeleg cum mulți români acceptă orice compromis, inclusiv macularea unor personalități care au făcut cinste acestui neam. Dar… parcurgem timpuri în care ne lovim de pseudointelectuali îmbibați de gândire vestică liberală la tot pasul!
HRP nu este singur în actul denigrării României, așa cum bine ați remarcat în expunerea dumneavoastră. I-aș aminti aici inclusiv pe Lucian Boia și Dan Alexe care au făcut din demistificarea României și a valorilor românești o vocație. La rându-i, „faimosul” CTP, care se transformase la un moment dat într-un soi de navetist pe la toate televiziunile, afirma că Eminescu nu era român și, pe deasupra, mai era și ateu. Da, același Eminescu care a spus: „Cine combate Biserica și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican și universalist și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” Tot Lucian Boia a scris prin nutrețul informațional (iertați, dar NU pot să-i încadrez scriitura în ceea ce se numește CARTE tipărită) cu care inunda editurile Litera și Humanitas că românii reprezentau o minoritate în Transilvania, chiar dacă documentele austriece demonstrau (și încă o mai demonstrează) contrariul.
Asta este, Sfinția Voastră: identitatea națională trebuie demolată, distrusă și mai ales negată până la dispariția ei, spre a face loc non-identității marxisto-globaliste unde tot ceea ce este nociv este permis. Dostoievski, sărăcuțul, i-a descris PERFECT pe marxisto-anarhiști în minunăția numită „Jurnal de scriitor”. Prin urmare, au avut năpârcile noastre surse serioase de inspirație.
S. Ecaterina
SLAVĂ ÎNDELUNGII TALE RĂBDĂRI, DOAMNE!
PR. IOAN ISTRATI
Acum trei ani, ne cheamă o doamnă foarte distinsă, pe mine și pe încă un preot, să facem Sf. Maslu tatălui ei. O casă cu mobilă de mahon, impecabilă, sculpturi vechi de lemn.
Bătrânul e la pat, sub o plapumă, o mână de om, se chinuie cu dureri mari. Urlă, plânge. Nu poate muri, părinte, zice fiica.
Începem Sf. Maslu, 7 rugăciuni de sfințire, 7 apostole, 7 Evanghelii, 7 rugăciuni mari. Omul geme de durere la fiecare ungere. Parcă îl arde untdelemnul sfințit. Terminăm după o oră, sfârșiți.
Doamna ne face câte o cafea, pe care ne-o servește dintr-un set islamic aurit.
Întreb: doamnă, tatăl de când nu s-a spovedit?
Păi, părinte, cred că niciodată. Știți, tata a fost director mare în securitate, șef de penitenciar, nu le-avea el cu de astea…
Cu de astea? Zic eu iritat. De astea nu poate muri și se chinuie cumplit. Dumnezeu și el stiu de ce nenorociri a fost părtaș în pușcărie.
…Omul e vădit jenat, icnește de durere, poate încă vorbi. Se bâlbâie. În anii 60, când era director de închisoare, l-a bătut până la leșin pe un preot bătrân și l-a tras de barbă pe culoarele închisorii… Pentru că făcea slujbe în celulă si toți deținuții ascultau în genunchi. Mă cutremur. Rugați-vă să nu muriți. Să suferiți aici oricâtă durere, decât să vă duceți în fundul iadului. Omul prinde a plânge amar. Îmi pare rău, părinte.
Să plângeți mereu, câte fire de păr avea în barbă părintele ăla, atâtea lacrimi să vărsați.
Torționarul îmi sărută mâna și mi-o umple de lacrimi. În acest gest, văd marea răsplată a lui Dumnezeu pentru preotul bătut, zdrobit, târăt de barbă ca o cârpă pe holurile stabilimentului drăcesc. Simt o picătură din durerea lui.
Nu m-a mai sunat doamna. După o săptămână, mă sună că a murit bătrânul, ținând în mână o cruce de lemn. Cât de infinită e răbdarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu să-l ierte!
Dumnezeu mai tine lumea.Iata adevaratele minuni dumnezeiesti.Dar ca sa se intample aceste minuni Dumnezeu nu cere nimic preotului contribuabil decat sa se tina statornic de credinta ortodoxa curata si asa curata sa o invete pe ceilalti pt ca ce nu stiu altii e ca la lucrarea misionara a preotului care invata si traieste ortodoxia participa viu,real Sfintii Parinti pt ca invatatura care o predica preotul ortodox atrage prezenta reala a Sf.Parinti in viata lui,in activitatea lui si a enoriasilor lui.Slujesti ortodoxiei?De si cu Sfintii Parinti ai parte.
https://youtu.be/dSafd4Yfwy8?t=1
Chiar și noi cei care îl stimăm și iubim pe Eminescu, nu știm și nu putem înțelege dimensiune geniului, unică, a lui Eminescu. Când ne vom ridica nivelul intelectului, frecvența de vibrație a sufletului și vom pătrunde cu conștiința în opera lui Eminescu, Einstein ne va părea un biet copil de grădiniță !!! Fie-ne vie mereu amintirea lui Eminescu și slavă operei lui și țării care l-a dat, România, Grădina Maicii Domnului!!! Uzurpatorilor acestora, deie-le Dumnezeu după inima lor și după faptele lor !
Asa sa fie.
Am citit despre o însemnare pe o carte bisericească de la Manastirea Neamț in care un ieromonah a consemnat: Domnul Eminescu a fost la Spovedanie si timp de o ora si-a marturisit păcatele. Sa dea Dumnezeu sa-l intalnim si-n rai.