Odă proștilor, de Ion Pribeagu

Cu prostul care n-are școală,

Te lupți puțin și-ai câștigat.

Dar duci o luptă colosală

Cu prostul care are școală!

……………………………………………

De-ar fi să-i luăm pe toți la rând,

Și actualii, dar și foștii,

Cei mai deștepți de pe Pământ

Au fost întotdeauna… PROȘTII.

……………………………………………………………………..

Nu te ruga la ursitoare

Să-ți facă-n viața ta vreun rost,

Mai bine urlă-n gura mare:

„Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”

………………………………………………………………………………………………………………………………

De ce să tragi ca la galeră,

Să-nveți atâtea fără rost,

De vrei să faci o carieră,

Ajunge numai să fii… PROST.

…………………………………………………………………………

În lumea asta cu de toate,

Unde se-nvață contra cost,

Păcat că nici o facultate

Nu dă și diploma de… PROST.

…………………………………………………………………………………………………………………………….

Avem impozite cu carul,

Dar înotăm în sărăcie 

Și ce buget ar avea statul

Dintr-un impozit pe… PROSTIE…

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,

Să nu-i jignești, să nu-i împroști!

O, Doamne, de ne-ar crește grâul

Cum cresc recoltele de… PROȘTI.

……………………………………………………………………………………………………

Și-n lumea asta răsturnată,

Unde cei strâmbi sunt cei mai drepți,

Savanții noștri mor de foame

Și numai PROȘTII sunt deștepți.

…………………………………………………………………………………………………………..

(Preluare de pe ActivNews)

În România, prostia a fost eradicată. Așa am socotit, la un moment dat. Mi s-a atras atenția că prostia n-a fost eradicată, ci e ridicată pe cele mai înalte culmi. cum zicea Ceaușescu. Bine, atunci hai să ne uităm pe cele mai înalte culmi. Să începem cu președenția. Să nu încerce cineva să ne spună că Iohannis ar fi un prost. Nu! Omul acesta a avut un parcurs anevoios și greu, până să ajungă în vârful piramidei. Numai el știe câte nopți nedormite a petrecut pentru a ajunge profesor de fizică (fără educație, care ține de sport), apoi inspector general, apoi primar al Sibiului și, la final, președinte al României, căci mai sus nu se poate. Că e fudul, e adevărat. Dar care neamț este smerit? 

Venim la cel care a fost până mai ieri prim-ministru al României, Nicolae Ciucă. Credeți că e ușor să ajungi general al armatei române și să-ți asumi asemenea responsabilități? Numai americanii știu cât au stăruit pe lângă el, pentru a-l convinge să accepte funcția de premier. Uitați-vă la Domnul General Radu Theodoru, a ajuns la vărsta de 99 de ani și încă n-a  dobândit gradul lui Ciucă, desi a trecut printr-un război. Ciucă are un plagiat la activ? Lăsați-mă-n pace. Kovesi, Ponta și mulți alții n-au?

Marcel Ciolacu. Acesta, nu se știe ce și când a terminat, nu poate fi acuzat de plagiat, pentru că nici nu știe ce-i acela. Ce pot să vă spun e că acest individ vrea să ne termine pe noi, ca Popor Ortodox. Nu va reuși. Mai mult nu insist, pentru că nu vreau să vă stric ziua.

Presbiter Iovița Vasile

5 comentarii la „Odă proștilor, de Ion Pribeagu

  1. Dalmeanu Sebastian spune:

    Acesta , până la 37 ani nu a avut nici un serviciu! A fost gogoșar!
    De unde a apărut că are studii universitare? Cred că a făcut pe la SRI după această vârstă!

  2. andrei spune:

    Doctoratul… in prostie?!?!

    In Romania,
    In 90 de ani, intre anii 1900-1990, s-au acordat 1500 de titluri de doctor in stiinte.
    In 32 de ani, intre anii 1990-2022, avem peste 80 000 titluri de doctor emise.

    1. Domnule Andrei
      Prostia are nevoie de recunoaștere, adică de omologare. Titlul de doctor este unul academic. Irineu de la Craiova este academician (si doctor!) cu zece clase. A reușit distrugerea Mănăstirii Frasinei. Își merită titlurile cu prisosință.

    2. andrei spune:

      De la plagiatorii de doctorate cu vechime la aspiranții care vin din urmă, calea e deschisă, iar analfabetismul intelectual este însoțit de cel moral, mult mai dăunător pentru o societate închisă cum este a noastră.

      ,,Sîntem țara doctoratelor primite pe sub mînă, a proprietarilor de doctorate plagiate și a fabricilor de diplome eliberate de universități particulare.
      Unul din patru foști sau actuali parlamentari sau miniștri are titlul de doctor.

      Printre ei, Cristian Adomniței, fost ministru al Educației implicat în dosarul de corupție al grupului Relu Fenechiu, este doctor în agricultură, Petre Daea, doctor în agricultură, fostul ministru de Interne Gabriel Oprea, doctor și el, cu titlul predestinat „Procedura plîngerii prealabile“, titlu pe care l-a pierdut pe traseu după ce și-a pierdut mandatul, Florin Iordache, autorul Ordonanței 13, proprietarul unui doctorat obținut la o universitate particulară din Republica Moldova.
      Și lista poate continua, incluzînd și posesori de doctorate din administrația centrală și locală – vezi exemplul primarului orașului Voluntari, Florentin Pandele.

      Statisticile arată că cei mai mulți posesori de doctorate sînt membri ai PSD, dar nici celelalte partide nu sînt mai puțin școlite.
      În topul instituțiilor universitare donatoare de doctorate se află Școala Doctorală a Academiei de Poliție. Zeci de teze de doctorat plagiate și altele suspecte de plagiat au iscat nenumărate scandaluri de-a lungul anilor.
      Dintre polițiștii doctori, cei mai mulți poartă insigna fostei miliții ceaușiste, iar simplii agenți vorbesc doar pe la colțuri despre șefii cei mari. Unii dintre ei aspiră, desigur, încă de pe acum la botezul doctoratului.

      Încotro ne îndreptăm? Mă tem că într-acolo de unde am venit în urmă cu 30 de ani.
      Învățămîntul superior din România nu este mai performant decît cel primar, gimnazial sau liceal. Amfiteatrele sînt pline de studenți în căutarea unei diplome doar pentru a mai amîna cu cîțiva ani ocuparea unui loc de muncă. Sînt copii ai politicienilor corupți, ai baronilor, ai afaceriștilor pe bani publici.
      Învățămîntul vocațional este pentru ei o mare necunoscută. Ajunși la catedră, în sitemul medical, în domeniul finanțelor, în agricultură, se întreabă ei înșiși ce caută acolo. Așa se face că tineri cu studii superioare se alfabetizează de fapt la locul de muncă.

      În această realitate aiuritoare, sute sau mii de tineri care și-au obținut doctoratele studiind ani de zile, unii dintre ei la universități de prestigiu din Europa sau SUA, își caută de lucru în domeniul pe care și l-au ales. Mulți se reprofilează, lucrează la multinaționale, unii își deschid mici afaceri.
      Nu au loc de partizanii inculturii, în special de cei din lumea politică, indivizi care țin posturile blocate la universități private sau chiar de stat.”

      George Arun

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *