ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Troparul de la Sărbătoarea Botezului Domnului

În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în Chip de Porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, Slavă Ţie.

Sfânta Evanghelie de la Botezul Domnului

In vremea aceea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii si S-a botezat in Iordan, de catre Ioan. Si, indata, iesind din apa, a vazut cerurile deschise si Duhul ca un porumbel coborandu-Se peste El. Si glas s-a facut din ceruri: Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit.        

,,Cel Care în Iordan de la Ioan a primit a Se boteza, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor’’. Amin.

Pentru cei care nu stiu cine a iesit de fapt din Biserica prin ecumenism va prezint cuvintele Sf.Mitropolit Filaret Voznesenski:
„,Cât despre comentariile aparţinând acelor indivizi ,,intelectuali”, trebuie să spun că nu Biserica este cea care a rămas în urma vremurilor, ci ei sunt cei care au fugit cine ştie pe unde!”

,,La ce nebunie a ajuns acum omenirea! Nu e greu să tragi această concluzie dacă observi ce se petrece în lume. A existat o relatare de presă de curând care spunea că organizaţia aşa-numitului Consiliu Mondial al Bisericilor – care include aproape toate confesiunile creştine şi Bisericile Ortodoxe, cu excepţia uneia – adică a Bisericii Ruse din Afara Graniţelor – a primit ca membru cu drepturi depline un nou ordin religios care slujeşte lui satana! Satanismul a fost îmbrăţişat în interiorul Consiliului Mondial al Bisericilor!

Prin urmare, aceasta înseamnă că nefericita persoană care este la cârmuirea acestei învăţături înspăimântătoare şi nelegiuite – satanismul, va fi aşezată la aceeaşi masă cu reprezentanţii credinţelor creştine, ajutând la formularea credinţei şi a slujbelor ecumenice care vor trebui să nu deranjeze pe nimeni! Aceasta înseamnă că CMB şi-a asigurat un nou tovarăş de arme, un nou coleg – cârmuitorul acestui satanism dement.

Dealtfel, în treacăt fie spus, după cum am afirmat anterior, aproape toate Bisericile Ortodoxe s-au alăturat Consiliului Mondial al Bisericilor, cea mai recentă fiind intrarea parţială cea a Bisericii roşii americane de factură sovietică care există deja de ceva ani.

Toate aceste evoluţii ne fac să ne întrebăm negreşit – şi acum încotro? La asemenea nebunie a ajuns omenirea! Şi se tot plâng că Biserica nu poate ţine pasul cu ei. Dar cu ce să ţină pasul? Vă repet – nu Biserica este cea care a rămas în urma vremurilor, ci aceşti oameni şi-au născocit noul lor stil de viaţă. Ei sunt cei care au fugit din Biserică cine ştie pe unde iar sfârşitul lor va fi înspăimântător!”

 Text selectat de Ioan Delabucureşti

Până la urmă, tot smerenia este vârful tuturor virtuţilor. Dacă cineva are fapte bune şi n-are smerenie, se răstoarnă din căruţă; este în primejdie. Unii n-au fapte bune, dar au smerenie, căinţă, păreri de rău, pe aceia îi mântuieşte Bunul Dumnezeu mai mult ca pe aceia care au fapte bune şi li se pare că au ceva.

Un bătrân s-a rugat Bunului Dumnezeu întrebând ce fapte să mai facă, ca să se mântuiască. Şi i s-a arătat îngerul şi i-a zis: „Aşa să te mântuieşti, dacă cugeţi astea: nimica sunt, nimica pot, nimica am”. Şi aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia. Şi cine se smereşte, caută să fugă de tulburări… În viaţa de obşte, de tulburări nu poţi fugi; numai atâta: să ţii gura închisă, să zici: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul…”, şi să răspunzi numai strictul necesar; cât este nevoie.

Atâta am sporit în mănăstire: cât am ascultat de altul.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie şi pocăinţă, Editura Agaton, p. 44 )

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Dumnezeu a înzestrat voia noastră cu o perfecţiune aşa de mare şi o putere aşa de covârşitoare încât, chiar de s-ar înarma împotriva ei toate simţurile, toţi demonii şi toată lumea, şi ar lupta în contra ei cu putere, totuşi, voinţa noastră poate, cu toată libertatea să le dispreţuiască.

Iar dacă uneori mintea născocitoare a vrăjmaşilor şi pofta ta iraţională te asediază cu aşa putere încât ţi se pare că nu eşti în stare să faci nici o lucrare spirituală împotriva lor, ca să ieşi la biruinţă, te sfătuiesc, nu te teme. Nu te descuraja în astfel de împrejurări şi nu lepăda armele, ci întreprinde această expediţie curajoasă împotriva lor şi zi vrăjmaşilor (nu mă retrag din luptă, nu părăsesc bătălia), că „Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmi 26, 1).

Deci, dacă cineva care are vrăjmaşi care-l apasă şi, nefiind în stare a-l lovi de-a dreptul, îl atacă pe la spate ori dintr-o parte ca să poată fi capabil a-l lovi şi din faţă, tot aşa fă şi tu: adună-ţi gândurile şi recunoaşte că eşti nimic şi că nu poţi nimic; şi tu, alergând către Dumnezeu Cel atotputernic, cheamă-L cu nădejde tare şi cu lacrimi fierbinţi, împotriva patimilor care se luptă cu tine, zicând:
„Doamne ajută-mi, Dumnezeul meu, fii mie ajutor, Iisus al meu, ajută-mi; judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine. Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu.Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc (Psalmul 34, 1-3). Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi a nu fi robit de vrăjmaşi”.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 44)

Selecţie şi editare: Dr Gabriela Naghi

La mulți ani, fraților!

A început un nou an de lupte cu sistemul antihristic… Cu Dumnezeu înainte!

Pentru acest început de an, am alcătuit un scurt ghid al luptătorului ortodox naționalist.

GHIDUL ORTODOXULUI NAȚIONALIST

1- Să iubești în această ordine: Dumnezeu, Țara, Familia, ceilalți oameni.

2- Să cunoști Ortodoxia (Creștinismul) și să știi că aceasta este singura credință mântuitoare, iar toate celelalte sunt religii și credințe greșite.

3- Să știi că ai datoria să aperi Credința Ortodoxă, având ca reper Sfânta Scriptură (Biblia), canoanele Sfintelor Sinoade ortodoxe și scrierile Sfinților Părinți.

4- Să-ți aperi Țara și integritatea statului român luptând pentru recuperarea acestuia din mâinile globaliștilor sataniști.

5- Să aperi valorile, tradițiile și demnitatea neamului românesc.

6- Să ai ca lege fundamentală, din punct de vedere juridic, Constituția României, după Sfânta Scriptură, canoane și scrierile Sfinților Părinți.

7- Să NU renunți la libertatea pe care ți-a dat-o Dumnezeu și pe care ți-o garantează Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate internaționale.

8- Să NU te vaccinezi cu vaccinurile globaliștilor sataniști, căci sunt făcute pentru reducerea populației lumii și pentru alterarea structurii genetice a omului, iar în plan spiritual constituie, din mai multe puncte de vedere, LEPĂDARE de Hristos Dumnezeu.

9- Să NU accepți codul QR (așa-numitul certificat verde/covid), să Nu-l ceri sau să Nu-l folosești, căci conține numărul fiarei de care se vorbește în capitolul 13 din Apocalispă (sfârșitul Noului Testament). Cele 3 pătrate din colțuri sunt citite de sistemul informatic ca 666. Folosirea codului QR sau acceptarea lui pentru a reprezenta persoana umană în relațiile de vânzare-cumpărare, accesul la diferite servicii sau pentru a circula reprezintă supunere în fața sistemului antihristic și LEPĂDARE de Hristos.

10- Să nu accepți să fii termoscanat, căci acesta este un „antrenament” pentru obișnuirea oamenilor  să le fie scanat codul QR sau eventualul cip implantat sub piele.

11- Să nu accepți testarea, mai ales prin metote invazive (în nas care pot dăuna sănătății), întrucât toate testele existente pe piață pot da erori și prin contabilizarea frauduloasă a rezultatelor întrețin plandemia sataniștilor globaliști.

12- Să nu accepți masca, măcar în fața lui Dumnezeu, la biserică. Să nu cazi în apostazie și iconoclasm „sărutând” icoanele sau sfintele moaște cu acest instrument al sclaviei pe față.

13- Să folosești, pe cât posibil, doar bani lichizi, știut fiind faptul că acceptarea cardurilor bancare reprezintă încurajarea sistemului antihristic să implementeze digitalizarea totală a societății și includerea banilor (deveniți doar electronici), identității și a altor informații personale într-un cod QR, cip implantat, tatuaj electronic sau alt fel de pecete antihristică.

14- Să nu accepți acte de identitate cu cip electronic, căci și acestea conțin numărul fiarei și reprezintă persoana în realațiile cu diverse instituții și fac parte din același plan de digitalizare și control total al omenirii.

15- Să-ți îmbunătățești imunitatea prin consumul de alimente, vitamine și suplimente naturale.

16- Să folosești medicamente alternative în caz că te îmbolnăvești de vreo formă a așa-zisei boli Covid, cât mai repede în faza incipientă a bolii și să eviți internarea în spitalele morții controlate de sistem.

17- Să nu dai crezare presei oficiale plătite cu bani grei pentru a face reclamă vaccinurilor satanice și cifrelor mincinoase privind îmbolnăvirile sau morții din cauză de așa-zis Covid.

18- Să te rogi cât mai mult, să te spovedești și să te împărtășești cât mai des la un preot ortodox.

19- Să fii pregătit oricând de moarte, iar dacă rânduiește Dumnezeu să mori, să te străduiești SĂ MORI ÎN LUPTĂ cu păcatul și cu sistemul antihristic.

20- SĂ LUPȚI CONTINUU, dacă îți dă Dumnezeu zile, pentru Ortodoxie, Țară/Neam, Familie, împotriva păcatului și a sistemului antihristic!

Daniel Vla

-Părinte, se poate ca unul să trăiască în nepă­sare, dar cu toate acestea, să mărturisească (pe Hristos) cu curaj atunci când i se dă prilejul?

-Pentru ca un om să facă aceasta, trebuie ca ini­ma lui să aibă bunătate, duh de jertfă. De aceea am spus să se cultive noblețea, duhul jertfei. Unul să se jertfească pentru celălalt.
Vă aduceți aminte de Sfân­tul Bonifatie și de Sfânta Aglaida? Sfântul Bonifatie era robul nobilei Aglaida, dar și robit de dragostea stăpânei lui. Duceau în Roma acea viață vrednică de plâns (păcătuiau trupește împreună), dar când stăteau să mă­nânce, mintea lor mergea la săraci. Alergau să dea mai întâi mâncare la săraci și după aceea mâncau și ei. Cu toate că erau stăpâniți de patimi, aveau bunătate și îi durea inima pentru săraci. Aveau duh de jertfă, de aceea Dumnezeu i-a ajutat. Și Aglaida, deși trăia o viață păcătoasă, îi iubea pe Sfinții Mucenici și se interesa de sfintele moaște. I-a spus lui Bonifatie să meargă cu alți slujitori ai ei în Asia Mică, ca să adune și să cumpere sfinte moaște ale Mucenicilor și să le aducă la Roma. Iar acela i-a spus zâmbind: „Dar dacă-ți vor aduce și moaștele mele, le vei primi?”. „Nu glumi cu acestea”, îi spune aceea.

Când a ajuns în Tars și s-a dus în arenă ca să cumpere sfintele moaș­te, privea la muceniciile creștinilor și îndată a fost mișcat de statornicia lor. A alergat, a sărutat legătu­rile și rănile lor și le-a cerut să se roage ca să-l întă­rească Hristos și pe el să mărturisească în public că este creștin. Așadar, a mărturisit și el în arenă, a pri­mit nevoință mucenicească, iar însoțitorii lui i-au cumpărat moaștele și le-au adus la Roma, unde înge­rul Domnului a înștiințat-o pe Aglaida de întâmplare. Astfel s-a împlinit ceea ce prorocise Bonifatie zâm­bind, înainte de a pleca din Roma. Apoi, femeia, după ce și-a împărțit averea, a trăit în nevoință și sărăcie încă 15 ani și s-a sfințit (pomenirea lor se prăznuiește la 19 decembrie). Vedeți, nu fuseseră ajutați, de aceea mai înainte fuseseră atrași spre rău și apucaseră pe o cale greșită.
Însă aveau duh de jertfă și de aceea Dumnezeu nu i-a lăsat până în sfârșit.

(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 257-258).

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Precum fără Credință e cu neputință să ne mântuim, la fel și fără smerenie. Dar și credința și toate celelalte lucrări bune nu sunt de folos fără smerenie. Căci până și diavolii cred și se înfricoșează, mărturisesc că Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat, dar nu le e de folos pentru că nu au smerenie. Omul care are smerenie are lucrări bune, Îl are în el pe Dumnezeu, Duhul Sfânt, cum zice autorul Proverbelor: În inima smerită Se odihnește cu blândețe Duhul Domnului. În inima tulburată (a celui mândru), locuiește diavolul.

Proorocul David, după ce din mândrie a căzut în cele două păcate de moarte, preacurvia și uciderea, și s-a pocăit, a plâns, a privegheat, a postit, nu a spus că a fost izbăvit de Domnul pentru că s-a pocăit, a plâns și a postit, ci a spus: M-am smerit și Domnul m-a izbăvit. Cine nu se smerește, nici nu se pocăiește. Cel mândru nu se pocăiește niciodată, dar și dacă se pocăiește, pocăința lui nu este reală, adevărată, sinceră, ci este mincinoasă. Dacă se roagă și postește sau face vreun bine, pe toate le face cu falsitate, cu prefăcătorie, ca și fariseii, ca să-l vadă ceilalți oameni…

Deoarece smerenia este o virtute atât de mare și fără ea nu putem să ne mântuim, să aruncăm cu toții mândria cea diavolească și să dobândim dumnezeiasca smerenie, pe care înțeleptul Isaac Sirul o numește veșmânt dumnezeiesc, întrucât cu aceasta s-a îmbrăcat Unul-Născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, coborând din Ceruri pe pământ pentru mântuirea noastră.

(Părintele Filotei Zervakos, Mărturisirea credinței ortodoxe, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 34)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Sfântul Silvestru a păstorit turma dreptcredincioasă a Romei, ca Episcop al Romei, între anii 314-335. Era vremea domniei Sfântului Constantin cel Mare. Credincioşii mai puţin familiarizaţi cu Istoria Bisericii s-ar putea întreba, nedumeriţi, de ce un papă al Romei este cinstit ca Sfânt în Biserica Ortodoxă? Vom spune, dintru început, că până în anul 1054, cei care acum sunt catolici făceau parte din Biserica lui Hristos. În anul amintit, un cardinal, Humbert, trimis al papei la Constantinopol, a depus anatema împotriva Bisericii pe altarul Sfintei Sofia, ceea ce a constituit ruperea celor din Apus de trupul tainic al lui Hristos. Zadarnic au ridicat această anatemă Patriarhul din Constantinopol Atenagora şi papa Paul al VI-lea, unirea cu catolicii nu s-a făptuit, deoarece cauzele rupturii, numeroasele erezii catolice, sunt păstrate, în continuare, de apuseni. Aceştia nu au renunţat la erezii, ci, dimpotrivă, le-au adăugat altele noi.

Papa Silvestru a păstorit cu vrednicie  Biserica Romei cu mult înainte de a se produce schisma (ruptura) între Biserica Ortodoxă şi apuseni. Cărţile bisericeşti au păstrat faptul că evreii vremii, ca de altfel din toate vremurile, s-au arătat mari vrăjmaşi ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, după ce Constantin cel Mare a crezut în Hristos şi s-a botezat, evreii necredincioşi au venit la mama acestuia, Sfânta Elena, spunându-i cu multă făţărnicie: ,,Bine a făcut împăratul, fiul tău, că a lăsat păgânătatea şi a răsturnat templele idoleşti; însă rău a făcut de a crezut în Iisus şi-L cinsteşte ca pe Fiul lui Dumnezeu şi adevăratul Dumnezeu, căci Acela a fost un iudeu şi vrăjitor, înşelând pe popor cu năluciri vrăjitoreşti, iar Pilat, muncindu-L ca pe un făcător de rele, L-a spânzurat pe lemn. Iar dacă împăratul a căpătat sănătate, aceasta nu s-a făcut prin puterea Lui, ci cu darul lui Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pământul. Deci se cuvine ţie, Împărăteasă, să abaţi pe fiul tău de la o rătăcire ca aceasta, ca nu cumva, supărându-Se Dumnezeu Cel Preaînalt, să se întâmple ceva rău împăratului’’.

Împotriva acestor hule drăceşti s-a ridicat Sfântul Episcop Silvestru al Romei, care a vădit viclenia şi necredinţa evreilor şi a apărat Dumnezeirea Mântuitorului nostru, nu numai prin cuvântul adevărului, dar şi prin minuni care au deschis ochii multor evrei, aduşi de el la Dreapta Credinţă. Acestea, şi multe altele, sunt temeiurile pentru care Sfântul Silvestru a fost chemat de Dumnezeu în ceata Sfinţilor Săi, în Biserica biruitoare din ceruri, unde se roagă pentru biruinţa Bisericii pământeşti şi pentru binele lumii întregi (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p.45-60).

Presbiter Ioviţa Vasile

Astăzi numărămopt zile de la Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Legea Dumnezeiască din vechime poruncea: ,,Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească, născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la alt neam, care nu-i din seminţia voastră, să se taie împrejur în ziua a opta’’(Facere 17, 11-12). Această poruncă a fost împlinită şi de Pruncul Iisus, după cum e scris Sfântul Evanghelist Luca: ,,Şi când s-au împlinit opt zile ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece’’(Luca 2, 21). Preasfântul nume al Mântuitorului, Iisus, înseamnă în limba ebraică ,,Dumnezeu mântuieşte’’. Prin urmare, noi avem astăzi un Praznic Împărătesc, în care cinstim, după cuviinţă, pe Împăratul împăraţilor, după cum, Îl numeşte Cartea Apocalipsei (17, 14) pe Mântuitorul nostru.

În această zi, Biserica lui Hristos pomeneşte pe Sfântul Vasile cel Mare, numindu-l ,,mare dascăl şi ierarh’’. Acesta a trăit între anii 329-379 de la Naşterea Mântuitorului. Călătorind la Atena, Sfântul Vasile cel Mare a găsit pe filozofii vremii discutând în faţa cetăţii. Întrebat de un oarecare Eubul care este firea filozofiei?,Sfântul a răspuns: ,,Firea filozofiei este pomenirea morţii’’. Cu adevărat, acela se înţelepţeşte care cugetă  la moarte şi înţelege că este călător şi pribeag înaintea lui Dumnezeu (cf.I Paralipomena 29, 15). Şi ca să întregească învăţătura sa pentru filozofi, a adăugat: ,,Însă, pe cât porunceşte puterea bunătăţii, să împărţim la cei flămânzi pâinea înţelegerii; şi pe cei ce s-au lipsit, pentru răutatea lor, de acoperământul faptei bune, pe acela să-l aducem sub acoperământul faptei bune’’ (Vieţile Sfinţilor pe Ianuarie, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2005, p. 16-17).

Sfânta Scriptură ne înştiinţează că în vremea creaţiei, Dumnezeu a rostit şi a făptuit aceste cuvinte: ,,Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii’’(Facere 1, 14). Cu puţine ore în urmă, pământul şi-a sfârşit drumul în jurul soarelui şi cu aceasta s-a încheiat anul şi a început un an nou. Să cugetăm şi noi, iubite cititorule, la măreţia creaţiei lui Dumnezeu şi să rostim împreună cu Psalmistul David: ,,Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut. Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta’’(Psalmul 103, 25).

Presbiter Ioviţa Vasile

Peste puţine ore, anul se va sfârşi. Să încheiem şi noi acest an, cinstite cititorule, învăţându-ne din pilda frumoasă a Cuvioasei Maicii noastre Melania Romana.

Era din neam bun şi bogat, dar adevărata sa bogăţie era cea nepieritoare, din ceruri. Între multele avuţii avea şi o moşie pe malul mării cu un palat deosebit de frumos, cu grădini pline de roade. Odată şi-a pus în gând să o vândă şi banii să-i împartă săracilor. Peste acestea i-a venit gândul cel străin, care-i spunea că este mai bine ca măcar această moşie să o păstreze pentru desfătarea sa. Sfânta a cunoscut că gândul este de la diavolul şi atunci a grăit: ,,Nu mă vei împiedica prin aceasta în drumul meu, diavole. Căci ce sunt toate acestea, care astăzi sunt şi mâine vor fi stricate de barbari, sau de ploi, sau de timp, sau de altă împrejurare, faţă de comorile veşnice, care sunt aşa pururea şi rămân în veacuri nesfârşite, şi care se cumpără cu preţul acestor bunuri stricăcioase?’’A vândut moşia şi a dat banii lui Hristos, adică năpăstuiţilor care trăiau acolo. N-a trecut multă vreme şi barbarii au năvălit şi au pustiit cumplit Italia, risipind şi moşia Cuvioasei Melania. Atunci a slăvit pe Dumnezeu ,,căci ceea ce era să se piardă în zadar, fără nicio răsplătire de la Dumnezeu, aceea s-a făcut lor spre plată însutită, întru viaţa cea veşnică’’.

Altădată, fericita Melania a ajuns la chilia unui bătrân sfânt şi a vrut să-i dăruiască nişte galbeni. Bătrânul n-a vrut să-i primească. Când însă a lipsit, Cuvioasa Melania a intrat în chilia sărăcăcioasă, a ascuns galbenii într-un vas cu sare şi a plecat. Fapta n-a rămas tăinuită şi bătrânul a alergat să-i înapoieze aurul. Nevrând să-l ia înapoi, bătrânul l-a aruncat în râu şi s-a întors la chilia sa, căci părinţii îmbunătăţiţi ,,fugeau de aur ca de muşcătura de şarpe’’.

Fiind odată în biserică la Sfânta Liturghie, Cuvioasa Melania a auzit preotul pomenind, împreună cu cei adormiţi, numele unei femei despre care ştia că a fost eretică şi s-a mâniat încât a spus slujitorului: ,,Viu este Domnul, dacă o mai numeşti pe aceea, nu mă voi mai împărtăşi din jertfa ta’’.Spunea aceasta deoarece ştia că pomenirea ereticilor la Dumnezeiasca Slujbă este o încălcare a Sfintei Credinţe Ortodoxe.

Când Dumnezeu a adus vremea trecerii ei din viaţa pământească, singură şi-a pus mâinile pe piept, în semnul Crucii, şi sufletul ei sfânt s-a ridicat spre ceruri, fără nicio împiedicare de la diavolii vrăjmaşi. Pentru sfintele sale rugăciuni, Dumnezeu să ne învrednicească de împărăţia Sa cea veşnică (După Vieţile Sfinţilor pe decembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 590-613).

Presbiter Ioviţa Vasile

Ofertă şi recomandări pentru petrecerea revelionului

Acesta poate începe cu câteva minute înainte de miezul nopţii, printr-o rugăciune de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale, ştiute şi neştiute, revărsate asupra noastră. Vom sfârşi anul 2021 prin rugăciune şi vom începe noul an în aceaşi rugăciune.

Urmează odihna nopţii, adică un somn odihnitor până dimineaţa.

La vremea cuvenită,  ne vom îndrepta paşii spre sfânta biserică sau spre un loc ales pentru săvârşirea Sfintei Liturghii a Sfântului Vasilie cel Mare.

La urmă, vom urma îndemnul scris în Liturghier: Şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, ies din biserică, ducându-sa într-ale lor.

Astfel vom sfârşi revelionul.

Dragi conaționali, știu că ați suferit în acest an mai mult decât în precedenții – și din cauza lipsurilor generate de situația economică intenționat deteriorată, dar mai ales din cauza presiunii psihologice al cărei element central este FRICA indusă programatic de către autorități și propagată cu servilism ticălos și mercantil de către mass-media. 

Ați fost numiți „idioții Europei”, deși situația din România este net, incomparabil mai bună, la distanță uriașă de țările care și-au trimis cetățenii, prin diverse măsuri coercitive, la experimentul criminal al terapiei genice, poreclite „vaccinare”. Minciuna care sufocă planeta este din ce în ce mai evidentă și nu va mai dura mult până când va fi devoalată complet.

Vă invit și vă rog să nu vă pierdeți speranța: gândiți-vă în fiecare zi că nu suntem singuri în furtuna istoriei, căci ar fi total ilogic și improbabil să lase umanitatea de izbeliște chiar Cel Care a creat-o. Suntem mulți, chiar dacă glasul nostru nu se mai aude în vacarmul generat de posesorii tuturor valorilor materiale de pe pământ. 

Noi suntem posesorii spiritelor (sufletelor) noastre, care nu pot fi cumpărate. De aceea, vom izbândi! Nu vă pierdeți încrederea, nu vă pierdeți Credința, totul va fi bine în 2022! LA MULȚI ANI!

(Preluare de pe ActiveNews)

Când sufletul este tulburat, se întunecă rațiunea și nu vede curat. Numai când sufletul este liniștit, se luminează rațiunea, și vede curat pricina fiecărui lucru.Sufletul este foarte adânc și numai Dumnezeu îl cunoaște. De ce să ne chinuim să alungăm întunericul? Iată, vom aprinde o lumină și întunericul va pleca singur. Vom lăsa pe Hristos să Se sălășluiască în sufletul nostru și demonii vor pleca singuri. Când vine Hristos înlăuntrul nostru, atunci trăim numai binele, dragostea pentru toată lumea. Răul, păcatul, ura dispar singure, căci nu pot, nu au loc să mai rămână.Să nu te interesezi dacă te iubesc oamenii, ci dacă tu Îl iubești pe Hristos și pe oameni. Numai așa se umple sufletul. În sufletul al cărui loc este ocupat în întregime de Hristos, nu poate intra și locui diavolul, oricât ar încerca, pentru că nu încape, nu există loc liber pentru el. Scopul nostru nu este să osândim răul, ci să-l corectăm. Prin osândire omul se poate pierde, iar prin înțelegere și ajutor, se va mântui. Răul începe de la gândurile rele. Când te amărăști și te enervezi, chiar numai și cu gândul, strici atmosfera duhovnicească. Împiedici Duhul Sfânt să lucreze și îngădui diavolului să mărească răul. Tu să te rogi neîncetat, să iubești și să ierți, alungând de la tine orice gând rău.

Omul lui Hristos trebuie să-L iubească pe Hristos. Iar când Îl iubește pe Hristos, este slobozit de diavol, de iad și de moarte. Să te rogi liniștit, cu încredere în dragostea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Nu trebuie să-i războiți pe copiii voștri, ci pe satana care-i războiește pe copiii. Să le spuneți puține cuvine și să faceți multă rugăciune. Rugăciunea face minuni. Mama nu trebuie să se limiteze la mângâierea simțită a copilului ei, ci să se exerseze și la mângâierea duhovnicească a rugăciunii. Mântuirea copilului vostru trece prin sfințirea voastră. Sfințirea nu este un lucru de neizbutit, ci este mai degrabă ușor, ajunge ca voi să dobândiți smerenie și dragoste. Dacă vrei, te poți sfinți și în Omonia [1].

Să-L rogi pe Dumnezeu să-ți ierte păcatele. Iar Dumnezeu, văzând că-L rogi cu durere și smerenie, îți va ierta și păcatele tale și-ți va dărui și sănătate trupească.Când te rogi să uiți de boala ta trupească, s-o primești ca pe un canon, ca pe o pedeapsă pentru iertarea păcatele tale. Pentru celelalte nu te neliniști, ci lasă-le la Dumnezeu și Dumnezeu știe să-și facă lucrul Său. Bolile ne scot la liman, dacă le răbdăm fără murmur, rugându-L pe Dumnezeu să ne ierte păcatele și slăvind numele Lui.

Mâhnirea cea mare și supărarea nu sunt de la Dumnezeu, ci sunt curse ale diavolului. Să-ți umpli sufletul cu Hristos, cu dragostea dumnezeiască, cu veselie. Bucuria lui Hristos te va vindeca. Dumnezeu se îngrijește chiar și de cele mai mici amănunte ale vieții noastre. Nu este indiferent față de noi. Nu suntem singuri în lume. Dumnezeu ne iubește mult, ne are în mintea Sa în fiecare clipă și ne ocrotește. Trebuie să înțelegem lucrul acesta și să nu ne temem de nimic. Numai Harul lui Dumnezeu, numai adevărata noastră dragoste, care se jertfește în taină pentru ceilalți, îi poate mântui și pe ceilalți și pe noi. Dragostea cere jertfe. Să jertfim cu smerenie ceva de-al nostru, care în realitate este al lui Dumnezeu.

Există fericire în căsătorie, dar cere o condiție: soții să fi dobândit o avere duhovnicească, iubind pe Hristos și păzind poruncile Lui. Astfel vor ajunge să se iubească cu adevărat între ei și să fie fericiți. Este mai de preferat să nu izbutești ca mirean, decât ca monah.

Asceza ortodoxă nu este numai pentru mănăstiri, ci și pentru lume. Mulți spun că viața creștinească este neplăcută și grea. Eu însă spun că este plăcută și ușoară, însă cere două condiții: smerenie și dragoste. Dacă vine Harul lui Dumnezeu, toți și toate se schimbă; dar pentru ca să vină, trebuie ca mai întâi să ne smerim. Se poate ca cineva să vorbească despre păcatele sale, dar să fie mândru, iar altul să vorbească despre virtuțile sale și să fie smerit. Să fim smeriți, iar nu să vorbim despre smerenie. Vorbirea despre smerenie este cursa diavolului, care aduce deznădejdea și apatia, în timp ce adevărata smerenie aduce nădejdea și lucrarea poruncilor lui Hristos.

Nu se face cineva creștin bun trăind în lenevie, ci este trebuință de lucrare, de multă lucrare. Totul este să-L iubească omul pe Hristos și toate problemele se vor rezolva.

Și acum Duhul Sfânt vrea să intre în sufletele noastre, ca și în vechime, însă respectă libertatea noastră, nu vrea să ne silească. Așteaptă să-I deschidem noi singuri ușa și atunci va intra în sufletul nostru și-l va schimba. Când va veni Hristos să Se sălășluiască în tot locul sufletului nostru, atunci vor dispărea toate problemele, toată înșelăciunile, toate mâhnirile. Atunci va pleca și păcatul.

[1] Piață centrală din Atena.

Surse: http://agiazoni.gr; http://www.diakonima.gr
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Nimic nu ne va ajuta nouă dacă nu vom înţelege că trebuie să fim blânzi şi îngăduitori faţă de slăbiciunile oamenilor şi să le iertăm din inimă. Cum vom putea altfel nădăjdui că ne va ierta Dumnezeu pe noi dacă nu iertăm şi noi greşiţilor noştri?

Sfântul Spiridon a vândut odată o sută de capre unui negustor la preţul cu care se învoiseră, şi a cerut negustorului să pună banii jos. Negustorul, ştiind că Sfântul nu număra niciodată banii, a pus jos preţul pentru doar nouăzeci şi nouă de capre, iar banii pentru a suta capră i-a tăinuit. După aceasta, Sfântul Spiridon i-a numărat aceluia o sută de capre şi le-a despărţit de turmele lui. Dar mânând negustorul împreună cu ciobanii lui turma astfel „cumpărată”, iată că una din capre se rupe de turmă şi se întoarce înapoi, behăind. Sfântul a alungat-o, dar ea s-a întors înapoi. Şi tot aşa, până când s-a văzut limpede că acea capră nu vrea să rămână nicicum între caprele cumpărate. Atunci s-a apropiat Sfântul Spiridon de negustor şi i-a şoptit la ureche aşa: „Ascultă, fiule, capra aceasta nu în zadar se întoarce mereu înapoi la mine. Nu cumva ai dosit preţul ei?”. Negustorul, ars de ruşine, şi-a recunoscut înşelătoria. De îndată ce a plătit banii cuveniţi, capra a mers liniştită alături de turma celor cumpărate.

Altă dată în staulele de oi ale Sfântului Spiridon au năvălit nişte tâlhari. După ce au apucat câte oi au vrut, ei au căutat să iasă din staul, dar o forţă nevăzută îi ţintuia pe loc, făcându-i incapabili de vreo mişcare. În zori, Episcopul a venit să caute de oile sale. Văzându-i pe tâlhari, i-a certat cu blândeţe şi i-a povăţuit ca pe viitor să caute să-şi câştige agoniseala traiului din muncă cinstită, iar nu din tâlhărit. Apoi a luat un berbece şi l-a dăruit tâlharilor, zicându-le: „Luaţi-l pe acesta pentru osteneala voastră, să nu vă fi fost privegherea de toată noaptea în zadar!”.
Apoi, i-a slobozit cu pace.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 12 decembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

,,Glas din Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela plângea pe fiii săi şi nu voia să se mângâie, pentru că nu mai sunt’’(Ieremia 31, 15; Matei 2, 18). Astfel a proorocit Sfântul Prooroc Ieremia nenorocirea ce s-a abătut asupra unei naţiuni întregi, datorită pornirilor demenţiale ale lui Irod.

Când magii Răsăritului au venit la Ierusalim, din imbold Dumnezeiesc, au întrebat de-a dreptul: ,,Unde este Regele iudeilor, Cel Care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui’’.Ne spune cuvântul Sfântului Evanghelist Matei că Irod s-a tulburat, la fel şi iudeii.  Neliniştea lui Irod venea din faptul că îşi închipuia, în obsesiile sale bolnăvicioase, că Acela care era numit Regele iudeilor, Pruncul Iisus, îi va uzurpa tronul. Îngrijorarea lui Irod n-avea nici un temei. Sfântul Evanghelist Ioan ne relatează că, peste ani, a existat un moment când iudeii au vrut să vină la Mântuitorul să-L facă rege cu sila, şi-atunci Domnul Iisus S-a retras în munte pentru a nu fi găsit (Ioan 6, 15).

Irod chemat pe magi şi a aflat vremea când li s-a arătat steaua, care coincidea cu vremea Naşterii. Trecuse un an de la Naşterea Domnului. Planul diabolic pe care l-a urzit a fost acela de a porunci uciderea tuturor pruncilor mai mici de doi ani, crezând că între ei va fi, fără îndoială, şi Dumnezeiescul Prunc. A aflat de la arhierei şi cărturari locul Naşterii. Cu viclenia proprie tuturor tiranilor, Irod le-a cerut magilor să cerceteze şi să găsească Pruncul şi să vină să-i dea de ştire, pentru că – zicea el –  vrea se închine lui Iisus. Dumnezeu i-a făcut pe magi să ignore cererea lui Irod, şi ei s-au întors pe cale ocolită în ţara lor. Văzându-şi aşteptările înşelate, tiranul a dat diavoleasca poruncă şi slujbaşii săi au împlinit-o. Betleemul şi ţinuturile sale au fost însângerate şi scufundate în durere: patrusprezece mii de prunci au fost ucişi pentru că un rege dement s-a temut pentru tronul său. Cei din stirpea lui Irod se străduiesc să ne convingă că era cu neputinţă să fie atâţia prunci în acele ţinuturi. Tradiţia Bisericii a consemnat negreşelnic amploarea crimelor acelui tiran sângeros.

Dumnezeu n-a lăsat nepedepsită fărădelegea regelui. Sfântul Teofilact istoriseşte că Irod a ajuns într-o stare teribilă: ,,Cuprins fiind de lingoare şi de diaree, de umflătura picioarelor, de astuparea nărilor, de tremurare a tot trupul şi de alte boli ascunse, rău şi-a lepădat ticălosul său suflet’’.(După Vieţile Sfinţilor pe decembrie,  Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 559-563

Pornirile scelerate ale lui Irod se extind acum pe tot mapamondul. Lumea întreagă este împânzită de nebuni, şi din porunca lor copiii sunt injectaţi cu substanţa diabolică, numită mincinos vaccin. Minţile acestora sunt stăpânite de cel rău, care-i inspiră în toate acţiunile lor criminale. Va veni şi vremea când Dumnezeu va curma lungul şir de crime, de care se fac vinovaţi. De Dumnezeu nu se tem, de oameni nu se ruşinează. Privind sfârşitul lui Irod, le-aş recomanda să se teamă.

,,Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul’’ (Psalmul 114, 6)

Presbiter Ioviţa Vasile

Dragă Bill,

„Răul suprem are înfățișarea binelui!”

A venit vremea să știi că noi aici, din țara asta a noastră, îți transmitem multă sănătate. Ție și prietenilor tăi, vouă, care doriți „binele omenirii”. Ne aducem aminte de câți copii ați nenorocit în Africa și pe unde vă mai plimbați voi. In avioanele alea private, care merg cu energie verde. Ne aducem aminte de cum erai tu îngrijorat de reducerea populației, cred că de frică că nu-ți mai ajung casele, mașinile, avioanele, curvele, mâncarea și cum te-ai gândit tu să devii, așa în timp, omul cu seringile! Ai făcut atâta de mult bine în lumea asta, încât, noi, nu putem să nu-ți dorim ca binele făcut nouă, tuturor, să nu ți se întoarcă! Ție și prietenilor tăi! Tuturor! Înzecit!

Și vezi, tu, dragă Bill, în lumea asta creștin-ortodoxă, pe care tu o urăști de moarte, și pe care o vrei distrusă cu orice preț, ne aflăm în postul Nașterii Domnului. Cum care Domn? Domnul Puterilor, îi zicem noi! Și pentru că noi ne pregătim să celebrăm Nașterea Lui, o să facem exact ce ne-a învățat El! O să te iertăm noi, ăștia care mai trăim și o să te ierte și cei care au devenit martiri ai Neamului. Cei pe care ai avut tu grijă să plece Sus, prin ordinele pe care le-ai dat tu! Și prietenii tăi!

Voi sunteți doar Întuneric și Moarte!

Știi de ce te iertăm noi toți? Pentru că judecata și pedepsa ta să vină de la EL! Cel pe care tu și amicii tăi nu-L suportați. Vă arde, pentru că e Foc și Lumină! Și voi sunteți doar Întuneric! Și Moarte! Să vă facă El Dreaptă Judecată și noi să vă urăm simplu: „Ceea ce ne doriți nouă, să se întoarcă la voi înmiit!”. Pentru tine, prietenii tăi și familiile voastre, servitorilor voștri din guvernele lumii, „eroilor” din spitale care au ascultat de voi, celor din presa care v-au slujit, de azi, până la sfârșitul veacurilor! Amin!

P.S.: Știi, dragă Bill, acum 200 de ani se năștea un ortodox. Dostoievski se numea! El a zis: „Răul suprem are înfățișarea binelui!”. Mare Adevăr! Voi sunteți Răul Suprem!

Zoe Dantes