ORTODOXIA ÎN CATACOMBE

Mii și mii de Sfinți Părinți, de la Înălțarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, au primit prin Duhul Sfțnt darul proorociei și ne-au descris nenorocirile ultimelor zile.

Doar că, de-a lungul celor două mii de ani, în ciuda faptului că permanent au fost creștini mucenici, care au trăit și au plecat din lume întru iubirea de Dumnezeu, oamenii și-au ofilit iubirea de aproapele (prima cădere sufletească prin care omul este acaparat), apoi au ales înșelările lumești, din ce în ce mai multe și mai cumplite, pentru care acum, sunt gata să-și dea sufletul, despre care au uitat complet că este darul pe care L-au primit de la Dumnezeu când s-au întrupat în pântecele mamei, tot prin iubirea Lui.

Privim în jur și ne fărâmițăm de tristețe; nepăsare, mândrie, ură, zombificare. Când deschizi o discuție despre Dumnezeu, se grăbesc rău de tot….încotro?
Cât despre păstori… s-a îndeplinit mai scurt decât ne puteam imagina, ceea ce ne-a spus părintele Iustin Pârvu; ,,păstorii voștri vă vor vinde!”. Ne vom ruga pentru vlădica Longhin și pentru copilașii crecuți de el, la fel ca pentru toți frații nostri!
Cu noi este Dumnezeu!
,,Pastorii vor fi tradatori. La inceput era un Iuda iar ceilalti credinciosi Mantuitorului. La sfarsit va fi invers, foarte putini credinciosi si majoritatea tradatori. Vor fi putini pastori.”

Mărturisim pe Hristos.

Digitalizarea excesivă și dispariția treptată a numerarului reprezintă unele  dintre cele mai mari amenințări pentru creștini. Cu toate acestea, există voci care consideră că digitalizarea reprezintă doar o problemă tehnică! Ca și în cazul vaccinurilor, se încearcă ridiculizarea celor care veghează ca drepturile creștinilor să nu fie încălcate. De aceea trebuie să învățăm de la minoritățile de tot felul să ne apărăm și noi drepturile de creștini.

Capitolele 13 și 14 din Apocalipsă ne-au avertizat încă de acum două mii de ani că va exista un moment în istoria omenirii în care se va pune problema primirii unui număr al cărui semn este 666 în locul numelui de Botez. Acest moment e din ce în ce mai aproape. Mai întâi ne-am trezit cu CNP-ul fără să ni se spună de ce. Grecii au fost avertizați la timp și nu au primit așa ceva… Apoi au apărut codurile de bare pe mărfuri cu cele trei perechi de bare alungite care dau după decodificare 666! Apoi s-a pus problema primirii unui card de sănătate cip. Deja numele a trecut pe planul al doilea, deoarece calculatorul lucrează cu numere, nu cu nume.

Mulți creștini au respins cardul de sănătate din motive religioase și au primit adeverințe de asigurat. Atunci, în 2009, au existat motive religioase, iar acum nu mai există? Ce s-a schimbat atât de mult de atunci? Nu mai are cine să vorbească sau nu mai are cine să asculte? Se pare că și una și alta…

Pe măsură ce se extinde păcatul, glasul conștiinței amuțește, iar urechile celor care ar trebui să asculte asurzesc.Unii prezintă problema reducerii numerarului doar din punct de vedere economic. Măsura reducerii numerarului îi afectează în mod direct pe micii întreprinzători, adică îi arde la buzunar, ceea ce e foarte rău, firește. Creștinul, însă, trebuie să aibă ochii ațintiți mai întâi la Dumnezeu și apoi la afaceri. Unii plătesc deja cu telefonul și sunt foarte mândri că stăpânesc foarte bine tehnologia. Abia când lațul se va strânge își vor da seama că au contribuit la instaurarea dictaturii digitale antihristice.

Dacă se ajunge la dispariția numerarului, atunci banca devine stăpână pe viețile celor care au acceptat identitatea digitală impunând ce să cumpere, de unde să cumpere și ce condiții trebuie să îndeplinească pentru a avea acces la banii proprii din cont. Deja se dorește implantarea unui cip în creier. Cum să spună cineva că subordonarea totală a omului față de inteligența artificială nu e o problemă religioasă? Lui Dumnezeu cum Îi mai facem loc în viața noastră? Cine și cum va mai face ascultare de Dumnezeu?

 Controlul total prin tehnologie și prin vaccinuri cu nanotehnologie îl desparte pe om de Dumnezeu. Dacă ni se spune că nu vom putea nici cumpăra, nici vinde în caz că nu avem număr al cărui semn este 666, nu ne rămâne decât să vedem că în acea direcție ne îndreptăm. Dacă ni se spune că primirea peceții pe mâna dreaptă sau pe frunte ne face inapți pentru mântuire, apoi trebuie să credem că așa este. Odată ce banca impune implantarea unui cip pentru a avea acces la banii din cont, inteligența artificială poate influența și controla gândurile așa cum niciun dictator nu a făcut-o. Și, da, putem fi despărțiți definitiv de Dumnezeu.

De aceea, mai mult ca niciodată, cine pricepe ce se întâmplă trebuie să spună lucrurilor pe nume. Sfinții ne-au avertizat că vom fi încercați ca argintul. Dacă vom duce o viață autentic creștină, vom înțelege vremurile și vom deosebi adevărul de minciună. Dar, dacă ne vom scălda în mocirla păcatelor, atunci ne vom lăsa influențați de minciunile slujbașilor lui Antihrist. Să nu fie!

Dumnezeu să ne ajute să facem voia Sa!

Sora Pelaghia 

Expresia aparține ÎPS Părinte Longhin de la Mănăstirea Bănceni, aflată pe pământ românesc. Faptul că aceste teritorii ne-au fost răpite de niște descreierați ai istoriei, nu schimbă cu nimic drepturile noastre asupra pământurilor locuite de frații noștri. Nu mai vorbiți numai de războiul din Ucraina. El se desfășoară și pe pământul nostru străbun. Nu vă așteptați ca boii Apis înstăpâniți peste România să cunoască și să recunoască aceste realități istorice. Sunt interesați să-și mulțumească stăpânii și să-și mențină privilegiile trecătoare ce le-au fost conferite.

1.ÎPS Mitropolit Longhin este de origine română. Este o exprimare folosită de năimiții de la București cu intenția vădită de a atenua românismul acestui vrednic Ierarh. Nu! ÎPS Părinte Longhin este român, mult mai român decât cei care s-au cuibărit (sau au fost cuibăriți!) în scaunele arhierești ale Bisericii noastre. Este un Ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, vrednic de misiunea pe care i-a încredințat-o Hristos Mântuitorul peste Turma de suflete românești și ucrainene.

2.Cine-i deranjează, măcar cu un cuvânt, pe cei care, din când în când, se adună în Dealul Patriarhiei și se declară Sfânt Sinod al Bisericii noastre? Nimeni. De ce? Pentru că sunt oamenii sistemului antihristic care ascultă orbește de oculții care i-au așezat în jilțuri arhierești, împotriva Sfintelor Canoane, în vreme ce ÎPS Longhin, obștea Sfintei Mănăstiri Bănceni, copii nevinovați stau sub amenințarea armelor brutelor lui Zelenski. Vremea antihriștilor este scurtă, de aceea se străduiesc să amplifice răul cu intensități greu de priceput minților sănătoase.

3.Aștept ca din rândurile nepomenitorilor  îngrădiți de erezie să se ridice voci care să ne definească cu exactitate poziția noastră față de aceste mârșăvii.

4.Lacrimile care se preling pe mâna lui Dumnezeu sunt deopotrivă românești și ucrainene. Sunt lacrimile Bisericii lui Hristos, aflată sub grea persecuție antihristică.

Presbiter Iovița Vasile

Astăzi Biserica noastră face pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur, cel care a fost mare dascăl şi ierarh al Bisericii lui Hristos. Cărţile noastre bisericeşti au păstrat informaţia care ne spune cum a ajuns acest Sfânt al lui Dumnezeu a fi numit ,,Gură de Aur’’. Fiind preot, învăţa poporul cel dreptcredincios cu cuvinte mai greu de înţeles de cei neînvăţaţi. Atunci o femeie, neînţelegând a strigat: ,,Învăţătorule duhovnicesc, sau mai bine să-ţi zic Ioane Gură de Aur, adâncit-ai fântâna sfintelor tale învăţături, iar funia minţii noastre este scurtă şi nu poate să o ajungă!’’ Poporul s-a minunat de spusele femeii şi a hotărât: ,,Deşi o femeie a zis cuvântul acesta, Dumnezeu i-a dat acest nume; de acum Gură de Aur să fie numit’’.

Pentru vredniciile sale, a fost ales să păstorească Turma cea cuvântătoare, de pe tronul episcopal din Constantinopol. Vremurile nu erau uşoare. Cârmuitorii lumeşti erau lacomi de avuţii şi săvârşeau multe silnicii. Sfântul i-a mustrat după dreptate, de aceea şi-a atras ura lor. Mulţi preoţi şi ierarhi se îndeletniceau cu lucruri nepotrivite pentru chemarea lor. Pe unii i-a îndreptat, pe ceilalţi mai îndărătnici i-a despărţit de Biserică. Ereticii arieni şi marcioniţi făceau multă supărare celor dreptmăritori, iar Sfântul Ioan a cerut împăratului să-i îndepărteze din cetate ca pe nişte mădulare putrede.

În cele din urmă, a fost îndepărtat de pe scaunul episcopal din Constantinopol şi silit să ia calea unui exil aspru, unde a şi murit. A răbdat toate silniciile ce i s-au făcut, a răbdat nedreptele acuzaţii de erezie, încrezându-se în dreptatea lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu a pedepsit pe cei care s-au ridicat împotriva Sfântului. Astfel, judecătorul nedrept a căzut de pe cal şi şi-a frânt mâna dreaptă, cu care a scris pricina împotriva Sfântului Ioan Gură de Aur. Altuia, care a grăit hule împotriva sa, i s-a umflat limba, încât n-a mai putut să grăiască, ci  numai a scris pe hârtie păcatul său. Patriarhul rău-credincios al Alexandriei, Teofil, pentru răutatea sa faţă de Sfânt, şi-a pierdut minţile, a căzut într-o boală grea, apoi a murit. Împărăteasa Eudoxia a fost si ea ajunsă de pedeapsa lui Dumnezeu. Curgerea de sânge care i-a venit, n-a putut fi oprită de doctori şi după o vreme, trupul i s-a umplut de viermi şi răspândea o putoare cumplită. Înţelegând că mânia lui Dumnezeu era asupra ei, şi-a mărturisit păcatul de a fi făcut multă nedreptate Sfântului Ioan. A murit şi vreme de treizeci de ani sicriul ei s-a cutremurat spre mustrarea ei, până când cinstitele moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur au fost aduse la Constantinopol (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 210-253).

Pentru rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

Presbiter Iovița Vasile

,,Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui’’(Matei 5, 7). Cei care au pus în sufletele lor aceste cuvinte şi au împărţit cu dragoste celor nevoiaşi din avutul lor, s-au convins de darurile şi binefacerile pe care Domnul tuturor le revarsă asupra celor milostivi.

Astăzi pomenim pe Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei.Din mulţimea faptelor sale bune, am ales două.       Sfântul cerceta pe cei bolnavi, după cuvântul Domnului. Într-una din aceste cercetări a venit la Sfânt un străin şi i-a cerut milostenie. Patriarhul a poruncit să-i dea şase arginţi. Străinul acela a mers pe altă cale, şi-a schimbat hainele şi iarăşi a venit să ceară milostenie. A poruncit slugii să-i dea iarăşi şase arginţi. Acesta s-a supus, dar i-a şoptit la ureche: ,,Stăpâne, acesta este săracul acela care a luat mai înainte şase arginţi’’. Patriarhul s-a făcut că nu aude şi a poruncit să i se dea alţi şase arginţi. A mers săracul acela şi iarăşi şi-a schimbat hainele, şi a venit a treia oară să ceară milostenie. ,,Stăpâne, acesta este tot acela care a luat de două ori câte şase arginţi şi acum cere şi a treia oară’’. Sfântul nu s-a plecat cuvintelor slugii, ci a poruncit: ,,Dă-i lui doisprezece arginţi, ca nu cumva să fie Hristosul meu, Care mă încearcă pe mine!’’

Doi dintre slujitorii la sfântul altar au comis oarecari fapte necuvenite şi au fost despărţiţi o vreme de Biserică. Unul dintre ei s-a smerit şi s-a pocăit de greşeala sa. Celălalt s-a răzvrătit şi s-a întărâtat şi mai mult asupra Patriarhului. Sfântul a vrut să-l cheme la sine şi să-l îmbuneze cu cuvinte de folos şi cu blândeţe, însă a uitat, căci aşa a voit chiar Dumnezeu. Pe când slujea Sfânta Liturghie, şi-a adus aminte de cuvântul Mântuitorului, Care a spus: ,,Dacă vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă darul tău acolo înaintea altarului şi du-te mai întâi şi te împacă cu fratele tău’’. Sfântul s-a depărtat de altar, a chemat pe clericul cel răzvrătit, a căzut la picioarele lui şi i-a cerut iertare. Acesta, văzând pilda de Dumnezeiască de smerenie, a căzut şi el la picioarele Patriarhului şi cu lacrimi l-a rugat de iertare. Sfântul s-a întors la altar pentru Sfânta Liturghie, iar slujitorul acela s-a îndreptat. La începutul păstoririi sale, Sfântul Ioan cel Milostiv hrănea şapte mii cinci sute de săraci. Despre aceştia a spus: ,,Cei pe care voi îi numiţi săraci şi nevoiaşi, aceia sunt domnii mei; pentru că ei pot să mă ia în locaşurile cele veşnice şi să-mi dea tot felul de ajutor spre mântuire’’(DupăVieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 182-197).

Presbiter Iovița Vasile

Imaginile cu militarii care au înconjurat mănăstirea au ajuns în toată lumea. Inclusiv la ipocriții care clamau statul de drept și drepturile omului. Niciun  șef de stat, nicio personalitate proeminentă nu s-au ridicat împotriva acestei monstruozități. Atenția lumii e orientată spre teroriștii din Hamas și asupra inocenților jidani, victime, zice-se, a acestora. Nu trebuie să se vadă ce face jidanul Zelenski în Ucraina, împotriva Bisericii Canonice. Și iată ce face:

ÎPS Părinte Longhin a fost asistat de doi avocați, în înscenarea de proces pusă la cale de autoritățile antihristice. Unul din ei a fost arestat, celălalt otrăvit, și se află la reanimare în stare critică. Este locul să spunem că ÎPS Sa nu are nevoie de apărare, fiind nevinovat în toate acuzațiile absurde  care i s-au ticluit. Apărători îi sunt Dumnezeul Treimic, Măicuța Sfântă, Sfinții și Puterile Cerești. Apărător îi este Adevărul cu care s-a înconjurat. Apărători îi sunt pruncii nevinovați pe care i-a luat sub ocrotire și îi crește pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Acesta-i monstrul luciferic Zelenzki, pe lângă care se gudură javrele fără coloană vertebală de la București. Când pui în primejdie viețile unor copii curați sufletește, unii dintre ei cu mari neputințe și boli, nu ești om. Ești fiară.

Mâine, Duminică, toți cei care-l iubim pe ÎPS Părinte Longhin, să înălțăm rugăciuni stăruitoare către Bunul și Marele nostru Dumnezeu, pentru biruința asupra vrăjmașilor văzuți și nevăzuți. Să ne rugăm pentru toată Biserica Ortodoxă Canonică a Ucrainei, pentru toate sufletele din Mănăstirea Bănceni.

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul Mina din Egipt a trăit în vremea împăraţilor romani păgâni Diocleţian şi Maximian. Vremurile erau cumplite pentru creştini, deoarece erau siliţi să ia parte la sărbătorile cele drăceşti ale păgânilor şi să aducă jertfe necuraţilor zei, care erau, de fapt, demoni. Nevrând să se lepede de Împăratul cerului şi al pământului, de Mântuitorul Iisus Hristos, fiii Bisericii erau supuşi unor chinuri greu de imaginat şi apoi erau omorâţi.

Sfântul Mina n-a vrut să vadă ,,cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, si-a lăsat ostăşia şi s-a dus în munte în pustie, voind mai bine a vieţui cu fiarele, decât cu poporul care nu cunoaşte pe Dumnezeu’’.La un praznic păgânesc, Sfântul n-a mai răbdataceastă fărădelege şi a venit în mijlocul poporului să-i mustre pentru rătăcirea pierzătoare şi să le arate că Adevăratului Dumnezeu trebuie să se închine şi să slujească. Ighemonul cetăţii a poruncit să prindă pe Sfântul lui Dumnezeu şi să-l pedepsească, dar şi să-l înduplece să se lepede de Hristos. Sfântul Mina a mărturisit în faţa persecutorilor: ,,Am lepădat slujba ostăşească şi am ieşit din cetate, ca să nu fiu părtaş fărădelegii şi pieirii lor; şi am umblat până acum prin locuri pustii, fugind de oamenii cei necredincioşi şi vrăjmaşi Dumnezeului meu. Iar acum, auzind de praznicul vostru cel necurat, am râvnit după Dumnezeul meu şi am venit să mustru orbirea voastră şi să mărturisesc pe Unul, Adevăratul Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pământul cu cuvântul Său şi ţine toată lumea’’.Ighemonul a osândit pe Sfânt să i se taie capul cu sabia şi să-i fie trupul aruncat în foc. Credincioşii au luat cinstitele sale moaşte şi le-au pus în loc curat, apoi au zidit o biserică în cinstea Sfântului Mucenic.

Multe minuni a săvârşit Dumnezeu prin acest ales al Său. În 1942, în vremea războiului mondial, generalul german Rommel conducea operaţiunile Reich-ului în Africa de Nord. Mărşăluind spre Alexandria, a poposit într-un loc numit El-Alamein, aproape de biserica despre care am amintit. Forţa germană era covârşitoare faţă de trupele aliaţilor, iar confruntarea iminentă ar fi dat câştig de cauză lui Rommel. Noaptea, s-a arătat în mijlocul taberei germane Sfântul Mina, în fruntea unei caravane de cămile, i-a îngrozit pe nemţi şi i-a redus la neputinţă, încât puţinele trupe aliate, în care erau şi câţiva greci ortodocşi, au biruit, împotriva tuturor strategiilor şi calculelor militare. Scena aparţiei Sfântului Mina a fost pictată în biserică (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 142-150).

Sfântul Mucenic Mina este grabnic ajutător celor păgubiţi. El urmăreşte pe hoţi şi-i sileşte să întoarcă bunurile furate. Iubite cititorule! În cărţile bisericeşti se găseşte Acatistul Sfântului Mina, de aceea, când vei suferi vreo pagubă, citeşte-l cu credinţă şi Dumnezeu te va ajuta, pentru rugăciunile alesului Său.

Presbiter Iovița Vasile

Adevăraţii fii ai Sfintei Biserici Ortodoxe sunt nişte războinici. Sunt într-o luptă neîntreruptă cu puterile întunericului. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: ,,Luptă-te lupta cea bună a Credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori’’(I Timotei 6, 12). Acelaşi Sfânt Apostol conturează, metaforic, imaginea unui adevărat luptător: ,,Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului’’ ( Efeseni 6, 11). ,,În toate luaţi pavăza Credinţei cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu’’ (Efeseni 6, 11-17). Însuşi Apostolul neamurilor mărturisea spre sfârşitul vieţii sale pământeşti: ,,Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, Credinţa am păzit’’ (II Timotei 4, 7). Sfântul Apostol Iuda ne îndeamnă pe noi toţi: ,,Să luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna’’(Iuda 1, 3).

Sfântul Nicodim Aghioritul a scris o carte, ,,Războiul nevăzut’’ (Ed. Bunavestire, 2000), în care arată cum fiii Bisericii – nu ,,creştinii’’! – trebuie să lupte împotriva diavolului şi a slujitorilor săi, demoni sau oameni.

Cu toţii am simţit, nu de puţine ori, că suntem războiţi de puterile întunericului şi, de multe ori, chiar am fost biruiţi. Să nu deznădăjduim! Putem pierde o bătălie, dar nu lupta. Aşadar, de câte ori suntem îngenunchiaţi, să nu disperăm, ci să ne ridicăm şi să ne îndreptăm rugăciunea şi nădejdea spre Bunul Dumnezeu, Care vede neputinţele şi slăbiciunile noastre şi ceea ce noi nu putem împlini, va împlini El Însuşi, cu iubirea Sa de oameni.

Fii adevărat ostaş al lui Hristos, luptă-te împotriva diavolului, a demonilor şi a slujitorilor săi dintre oameni, cu armele nebiruite pe care ni le-a arătat Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos: smerenia, postulşi rugăciunea. Nu postul făţarnic, înfierat de Fiul lui Dumnezeu, nici rugăciunea sectară, improvizată de eretici, ci Rugăciunea cea sfintă, aşezată în cărţile bisericeşti.

Presbiter Iovița Vasile

Antihriștii, numiți și globaliști sau ecumeniști sau dumnezei, cum zicea Beghin, au planuri diabolice precis conturate. Amintim dintre acestea:

2.Înrobirea și controlul total al făpturilor lui Dumnezeu

2.Exterminarea acestora în proporție de 90 %, pentru ca ei să viețuiască nestingheriți, în pace și onor.

Planuri nebune, izvodite de minți întunecate! Să spunem deschis și în cuvinte puține: retragerea banilor din circulație este o etapă în aceste planuri imbecile. Vă spun antihriștii că e pentru combaterea evaziunii fiscale. Minciună sfruntată! După ce sufocă toate intreprinderile și afacerile românești, după ce favorizează, prin lege, multinaționalele care extrag seva țării, ne povestesc de evaziune fiscală, lăsându-ne să înțelegem că după combaterea ei, ,,viitor de aur țara are,,. Retragerea banilor e gândită ca metodă de control deplin asupra populației, ca un factor de intimidare, știind că oricând pot bloca un card, lăsându-l pe titular fără banii rezultați din munca sa grea și cinstită. Nu vă temeți, Dumnezeu nu vă va părăsi, doar să faceți ceea ce spune El.

Poate, prin retragerea banilor, Dumnezeu vrea să ia un rău ce planează asupra noastră. Spune Sfânta Scriptură ,,că iubirea de argint (de bani, adică) este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la Credință și s-au struns de multe dureri,,(I Timotei 6, 10).

În rest, să vă doară-n cot de ce spun acești imbecili jalnici.

Presbiter Iovița Vasile

De patru mii de ani încoace, oamenii cumpără și vând folosindu-se de bani, pentru a evita trocul. Însuși Mântuitorul, ca să nu smintească pe nimeni, a plătit un statir, adică o monedă de argint, drept impozit. (Matei 17, 24-27).

Deținerea numerarului îi conferă omului libertatea de a-l folosi cum dorește. Odată ce omenirea a descoperit mijloacele de plată electronice, mai-marii lumii încearcă să-i îngrădească omului această libertate prin legi care vizează renunțarea la numerar, adică la banii cash. Renunțarea la numerar înseamnă să-i dăm cezarului dreptul  de a ne spune ce să cumpărăm, de unde să cumpărăm și ce condiții trebuie să îndeplinim pentru a avea acces la propriii bani câștigați cinstit.

Dispariția preconizată a numerarului este strâns legată de identitatea electronică și acest lucru este înspăimântător pentru un creștin. Identitatea electronică din documentele electronice este un pas premergător spre pecetluirea despre care se vorbește în Apocalipsă:

,,Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” ( Apocalipsa, 13, 15-18)

Profețiile se împlinesc sub ochii noștri. Odată cu apariția inteligenței artificiale , începem să identificăm chipul fiarei care vorbește. Prin dispariția numerarului, omul își pierde libertatea, deoarece nu va mai deține asupra lui banii municiți. Nu. Acești bani vor sta la o bancă, iar banca va putea impune diferite condiții pentru ca omul să-și cumpere cele necesare. Trebuie să înțelegem că scopul dispariției numerarului este necinstit și din punct de vedere lumesc și din punct de vedere duhovnicesc.

Din punct de vedere lumesc, această măsură este legată de ideea orașului de 15 minute și a reducerii consumului de carbon. Dacă banca vrea să stai în țarc, poate  să-ți restricționeze cumpărăturile în caz că ieși de acolo, ca măsură disciplinară! Apoi, sub pretextul reducerii consumului de carbon, banca poate să controleze ce cumperi chiar acolo, în perimetrul în care ți s-a dat voie să te miști. Asta presupune măsuri discriminatorii în funcție de diverse criterii: scor social, vârstă, vaccinuri, etnie etc. Unele țarcuri vor fi mai bine aprovizionate, iar în altele nu se vor mai vinde produse lactate și carne. În unele țarcuri oamenii își vor putea cumpăra de toate, iar în altele – doar trei articole de îmbracăminte pe an! Ca să reducem consumul de carbon, cică! Dacă îți cumperi un maieu, o pereche  de șosete și o pereche de chiloți, s-a dus rația de articole de îmbrăcăminte la care ai dreptul!!! Banca știe ce ai cumpărat deja. Astfel apar diferențe vizibile între conducători și cei conduși din mai multe puncte de vedere.

Din punct de vedere duhovnicesc, lucrurile sunt mult mai grave. Sistemul antihristic tânjește după un CONTROL TOTAL și acesta nu se poate realiza fără un microcip implantat. Unde? Pe mâna dreaptă sau pe frunte, așa cum scrie mai sus! Adică din banii tăi din bancă nu-ți vei mai putea cumpăra nimic dacă nu vei avea cip implantat pe mâna dreaptă sau pe frunte. Nu se va mai mulțumi să ai acest cip în documentele electronice. Când se vede stăpână pe banii tăi, banca este cea care își impune regulile. Cu un microcip implantat în creier, așa cum se preconizează, și modificat genetic prin vaccinuri, omul ajunge în situația de a se subordona inteligenței artificiale pentru a putea cumpăra și vinde. Adică și-a ales alt stăpân în locul lui Dumnezeu.

,,Însă Mântuitorul ne spune clar: ,,Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.” ( Matei, 6, 24)

Iată de ce se spune că acceptarea unui număr al cărui semn este 666 în locul numelui de Botez este incompatibliă cu mântuirea. Următorul citat este și mai clar în acest sens:

,,Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.” (Apocalipsa, 14, 9-12)

Tot Mântuitorul ne spune cum să facem față acestor vremuri în care nu ni se va mai putea permite să fim căldicei.

,,De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?” ( Matei, 6, 25-26)

Indiferent cât de mari vor fi provocările acestor vremuri, vor exista biruitori plăcuți lui Dumnezeu care nu se vor supune fiarei, nici lui Antihrist, iar răsplata lor va fi pe măsură:

,,Şi am văzut ca o mare de cristal, amestecată cu foc, şi pe biruitorii fiarei şi ai chipului ei şi ai numărului numelui ei, stând în picioare pe marea de cristal şi având alăutele lui Dumnezeu.” (Apocalipsa, 15, 2)

Așa cum am arătat, acceptarea identității electronice și dispariția numerarului reprezintă pericole pentru mântuire nemaiîntâlnite în istoria omenirii.

Dumnezeu să ne ajute să facem voia Sa în aceste vremuri!

Sora Pelaghia

De ziua Domnului Eminescu

Cine-i Domnul Eminescu?

Poetul fără pereche.

Cine-s detractorii lui?

Nebunii loviți de streche.

Un catren care-l definește pe H.R. Patapievici, scursoarea care-l defăimează pe Poetul nostru Național și rostește vorbe grele asupra Neamului Românesc:

Horia Roman Patapievici-

Un produs pe o cărare.

Să nu-l calci, să nu te-mpiedici,

Atenție la picioare!

Presbiter Iovița Vasile

„Mult mă mir, pentru ce să ne cuminecăm numai Duminica, iar în altă zi, când se întâmplă Liturghie, nu”

Tot așa lacrimile de umilință mult ajutor aduc, iar peste toate acestea, Sfânta Împărtășanie este cel mai mare dar Dumnezeiesc. Cu toate acestea, noi nu purtăm grijă să ne împărtășim destul de des, și mult mă mir, pentru ce să ne cuminecăm numai Duminica, iar în altă zi, când se întâmplă Liturghie, nu.

Căci se cuvine mai ales monahilor care se află în sânul vieții de obște, în toate zilele să se împărtășească, însă aceasta o zic despre cei curați și cu sufletul și cu trupul, dar cu nebăgare de seamă și fără mare cercare și luare aminte, să nu îndrăznească cineva. Că zice Apostolul Iacob: «Să se cerceteze omul pe sine de este vrednic și atunci să se cuminece; căci cel ce mănâncă și bea Trupul și Sângele lui Hristos cu nevrednicie, păcat și osândă mare pricinuiește sufletului său». Că Sfânta Cuminecătură este pâinea vieții.

Această pâine dă viață veșnică și fericit este cel care o mănâncă, știind că este fără prihană. Adică fără poftă rea sau vrăjmășie, beție, lăcomie, iubire de argint, sau orice altă necurăție. Și iată ce zice Hristos: «Eu sunt pâinea vieții, care M-am pogorât din cer și cel ce va mânca trupul Meu și va bea sângele Meu este împreună cu Mine și Eu împreună cu el».

„Cel ce nu se împreună cu Sfintele Taine, este despărțit de Hristos”

Vedeți, fraților, ce dar nespus și milă nemărginită, că nu numai a murit pentru noi Hristos, dar încă și trupul și sângele Său ni L-a dat să-L mâncăm și să-L bem. Oare ce semn poate fi mai mare, decât acesta, despre dragostea Lui către noi, și ce altă dovadă, că dorește mântuirea noastră a tuturor, poate fi mai luminată decât aceasta?

Și dacă cel ce este oprit de la masa de obște se mâhnește și-i pare rău, cu cât oare mai mult se cade să se mâhnească, să plângă și să se tânguie cel ce se oprește el însuși de la masa Dumnezeiască, fie pentru necurăție, fie pentru neînfrânare, ori pentru neascultare, sau pentru orice altă patimă. Căci nu se lipsește de hrană proastă și trecătoare, ci de pâinea vieții și de paharul mântuirii și, mai adevărat să zic, de Însuși Hristos; că de este în Hristos cel ce se împărtășește cu Sfintele Taine și Hristos este în el. Iată dar că, cel ce nu se împreună cu sfintele taine, este despărțit de Hristos.

Iar de n-am urmat până acum aceasta, de acum înainte să ne îndreptăm. Cunoscând puterea darului și curățindu-ne, când ne este cu putință, să ne împărtășim cu Preacuratele Taine, spre sănătatea trupului și a sufletului și spre moștenirea vieții veșnice.

„Dacă nu avem grija de a ne împărtăși, cădem în multele patimi ale păcatelor”

De se va întâmpla să fim chiar la muncă și ascultare afară și vom auzi toaca bisericii, să lăsăm treaba și să alergăm cu multă sârguință să ne cuminecăm, și mult ajutor vom câștiga. Căci cu această grijă fiind de-a pururea, ne vom feri de orice păcat și vom fi gata totdeauna, iar dacă nu avem grija de a ne împărtăși, cădem în multele patimi ale păcatelor.

Așadar se cade fraților totdeauna să ne gătim, ca să ne facem părtași vieții veșnice, învrednicindu-ne să o câștigăm cu darul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, a Căruia este slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Extras din Sf. Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Ed. Episcopiei de Alba-Iulia, 1994 , pag. 122-124)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

După cum bine a desluşit Sfântul Dionisie Areopagitul, miriadele de îngeri din ceruri sunt rânduite de Dumnezeu în trei ierarhii de câte trei cete fiecare:

          – Serafimi, Heruvimi, Scaune

          – Domnii, Puteri, Stăpânii

          – Începătorii, Arhangheli, Îngeri.

Îngerii din ierarhia cea dintâi sunt cei mai apropiaţi de Preasfânta Treime. Sfântului Prooroc Isaia i s-a arătat priveliştea cerească din jurul tronului, şi a văzut Serafimii, având fiecare câte şase aripi, cântând aşa cum şi noi cântăm la fiecare Sfântă Liturghie: ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui!’’(Isaia 6, 3).     

Sfinţii Îngeri numiţi ,,Domnii’’ din ierarhia a doua domnesc peste ceilalţi Îngeri şi slujesc cu multă bucurie lui Dunezeu Atotputernicul. ,,Puterile’’ dau celor vrednici darul facerii de minuni şi întăresc pe oamenii aflaţi în mari nevoi. ,,Stăpâniile’’ sunt numite astfel deoarece au stăpânire asupra diavolilor şi îngrădesc puterea acestora, pentru a nu aduce peste oameni ispite peste puterile lor. Sfinţii Îngeri din ierarhia a treia numiţi ,,Începătorii’ sunt păzitori ai împărăţiilor de pe pământ, ai popoarelor, neamurilor şi limbilor. Aşadar, sunt mai apropiaţi de noi pământenii. Arhanghelii ,,înmulţesc Sfânta Credinţă între oameni, luminând mintea lor cu lumina înţelegerii Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele Credinţei celei Drepte’’, după cum bine a scris Sfântul Grigorie Dialogul. Din această ceată fac parte cei doi Îngeri cărora le cunoaştem numele: Mihail şi Gavriil. ,,Îngerii’’ din ceata din urmă sunt cei mai apropiaţi de oameni şi ne păzesc în toate împrejurările vieţii.

Când o parte din îngeri s-au întunecat cu păcatul mândriei şi al răzvrătirii, Sfântul Arhanghel Mihail a adunat toate oştile îngereşti, şi-a înălţat glasul, spunând: ,,Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui Care ne-a făcut pe noi şi să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiţi şi până acum se împărtăşeau cu noi din Dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum îndată s-au prefăcut din lumină în întuneric pentru mândria lor şi din înălţime au fost aruncaţi jos în adânc. Să luăm aminte cum a căzut luceafărul cel ce răsărea dimineaţa şi s-a sfărâmat pe pământ’’(După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 106-111)

Adunarea Sfinţilor Îngeri s-a numit Sobor îngeresc, deoarece toate puterile  netrupeşti şi-au unit cugetele şi glasurile întru preamărirea Preasfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aceasta este semnificaţia sărbătorii de astăzi, cinstite cititorule.

Presbiter Iovița Vasile

Toată Legea e cuprinsă în aceste două mari porunci: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (cf. Luca 10, 27). Traiul duhovnicesc e de preţ şi cu rost de-l duci cu iubire de frate. De n-ai iubire, te osteneşti zadarnic. Dragoste de n-ai, omule, nu eşti decât „aramă sunătoare”.

Iar de iubeşti, iubeşte duhovniceşte, în Domnul, cu dragoste de El. Iubeşte-ţi fratele pentru Dumnezeu. Iubeşte-l de dragul Lui. Pe placul Lui, iar nu al tău, iubirea ta să fie. „Iubirea fără Dumnezeu – spune Părintele Serghie – este iubire de sine”. Cu rugăciunea dă iubirii tale chip dumnezeiesc.

Şi iată cum e iubirea:

Intâi, nu judecă şi nu osândeşte. Indelung rabdă, e binevoitoare. Stai, aşadar, tare în adevăr şi bine, fără să te mânii pe cel păcătos. De vezi păcat la altul, nu-l osândi şi nu-l dispreţui. Ia asupra ta păcatul lui. Spune ca Stareţul Zosima, din Fraţii Karamazov: „Fiecare din noi e vinovat pentru toţi”.

Iubirea nu se trufeşte, că-i smerită. Nu te înălţa, dar, că eşti creştin şi ai viaţă creştinească, iar cel de-alături nu. Tu îl ai, drept e, pe Hristos, Care e Adevărul, şi stai în Adevăr, dar nu spre slavă să-ţi fie asta, ci spre înfricoşare şi smerire. Vezi doar cât de nevrednic eşti de aşa o bogăţie. Stai, dar, în faţa celuilalt cu duh de căinţă, că multe rele ai, şi puţin bine.

Nu caută ale sale. Pătimeşte cu fratele, îl miluieşte, se milostiveşte şi se îndurerează pentru durerea lui. Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune… Ea cată la frate, gata mereu să-i sară în ajutor.

Fii blând şi bun cu toţi, ne îndeamnă Părintele Serghie, că toţi sunt în nevoi, bolnavi cu toţii. Nu-i nimeni sănătos la suflet. Deşi ne pare că le merge bine, de stai să cugeti ce i-a fost hărăzit omului să fie, şi ce-a ajuns, nu poţi decât să plângi de mila lor, şi-a ta. Pe lângă asta, sunt necazurile vieţii; citeşte numai ziarul, şi-ai să vezi cum omenirea se zbate în chin şi suferinţă. N-au, oare, toţi aceşti oameni nefericiţi nevoie de mila şi bunătatea ta? Fiecare om pe care Domnul ţi l-a scos în cale să simtă că ţi-e drag, că-i vrei binele şi ai dorinţa vie de a-l ajuta. Să simtă, adică, toţi iubirea ta.

Şi cum să nu-i iubeşti pe toţi, când sunt cu toţii de mare preţ în ochii lui Dumnezeu! Când fiecare, cum spune Dostoievski, mărunt şi neînsemnat cum e, are o soartă măreaţă şi zguduitoare, vrednic de luat în seamă şi de plâns. Că pentru toţi, până la unul, S-a întrupat şi S-a jertfit Hristos. Părintele Serghie spune sus şi tare că niciodată nu-i preţuim pe oameni aşa cum se cuvine, şi de aceea pe cei ce par că sunt mai de necinste, pe aceia cu mai multă cinste să-i întâmpinăm (cf. 1 Cor. 12, 23).

Să-ţi pese de fiecare om, ajută-l, doreşte-i mântuirea. Cu gingăşie însă să-l ajuţi. Nu-i ţine predici, că nu-i sunt de folos nici lui, nici ţie. Nici sfat nu da de nu ţi s-a cerut. De faci vreun bine, fă-l cu duh smerit. Să-ţi fie pildă adânca smerenie cu care Sfântul Serafim de Sarov îi întâmpina pe cei ce veneau la el, mic ori mare.

(Învăţătura Părintelui Serghie, ţine candela inimii aprinsă; Editura Sophia – Jean Claude-Larchet)

Selecție și editare : Dr. Gabriela Naghi

Începând cu cel de-al Doilea Război Mondial, strategia militară a Americii a vizat în mod deliberat civili, precum și „obiecte civile”, inclusiv spitale, școli, biserici, zone rezidențiale. Dovezile sunt copleșitoare.

În timp ce această practică este catalogată drept o crimă împotriva umanității, Statele Unite nu au făcut niciodată obiectul urmăririi penale de către Curtea Penală Internațională (ICC).

Istoria războaielor conduse de SUA confirmă că uciderea a milioane de civili este o parte integrantă a agendei de război globală a Americii.

În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite au ucis peste 40 de milioane de oameni într-un număr de țări, majoritatea civili, fie direct, fie prin împuternicire de către regimurile sale marionete:

• Germania – Al Doilea Război Mondial:  (mai multe orașe bombardate de SUA inclusiv Dresda, Nürnberg, Hamburg, Köln); Numărul de persoane ucise: 600.000 (conform declarației recente a oficialului israelian )
• Japonia-Al Doilea Război Mondial:   442.000 de civili  uciși de bombardamentele incendiare din SUA și Marea Britanie.
• Războiul din Coreea 1950-53:  trei milioane de civili uciși de bombardamentele americane.
• Războiul din Vietnam (1962-1975):  3,8  milioane de civili uciși de bombardamentele și invazia SUA . 
• Vietnam, Cambodgia și Laos (1962-1975):  Un total de 4,3 milioane  de oameni uciși de SUA în toate cele trei țări.
• Războiul din Irak (2003):  trei milioane de irakieni uciși de invazia SUA.
• Așa-numitul „Război împotriva terorismului” al SUA a ucis până la 4,6 milioane de oameni în Irak, Afganistan, Yemen, Libia, Siria, Somalia și Pakistan, potrivit unui raport al Universității Brown .   
• Pakistan 1971:  Până la trei milioane de etnici bengalezi uciși de armata pakistaneză (un mandatar al SUA) în Pakistanul de Est (cea mai mare provincie a țării). Datorită acestui fapt, Pakistanul de Est s-a separat de Pakistan și a devenit Bangladesh.  
• Invazia Republicii Democratice Congo de către mandatarii SUA Rwanda şi Uganda , începând din 1998 ,  a ucis peste 6,9 ​​milioane de civili. Acest genocid continuă.

Lista de mai sus este o listă parțială care nu include Afganistan, Sudan, Yemen, Libia, Siria, Indonezia, Angola, Mozambic și America Latină. De asemenea, sunt relevante și decesele rezultate din foamete și sărăcie în masă impuse de politicile SUA la nivel global, în special de sancțiuni. 

Fostul secretar de stat american Madeleine Albright (care și-a asumat această funcție în 1997)  a fost întrebat de intervievatorul CBS Leslie Stahl în 1996 despre efectul letal al sancțiunilor americane asupra copiilor irakieni. Stahl: „Am auzit că jumătate de milion de copii au murit. Merită prețul?”

Albright a răspuns:

„Cred că este o alegere foarte grea, dar prețul – credem că prețul merită.” 

Distribuie!

(Preluare după site-ul Ion Coja, cu mici adaptări și adăugiri)

Distribui și spun ceea ce spun și Părinții Bisericii: SUA vor fi lovite de mânia lui Dumnezeu.

Presbiter Iovița Vasile

Dar aceasta zic: Cel ce seamănă cu uşurinţă, va secera şi cu uşurinţă; iar cel care seamănă din belșug va secera și din belșug. Fiecare om după cum își propune în inima lui, așa să dea; nu cu poftă, sau de nevoie, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu bucurie. Și Dumnezeu este în stare să facă tot harul să prisosească față de tine; pentru ca voi, având totdeauna tot ceea ce trebuie în toate lucrurile, să vă înmulțiți pentru orice lucrare bună: (După cum este scris: Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac. Acum cel ce slujește sămânța semănătorului deopotrivă slujește pâinea pentru hrana ta și înmulțește sămânța ta semănată și sporește roadele neprihănirii tale;) Fiind îmbogățiți în toate pentru toată bunătatea, care aduce prin noi mulțumiri lui Dumnezeu (2 Cor. 9, 6–11).

Hristos este în mijlocul nostru, dragii mei cititori!

Lectura epistolei de astăzi [8 octombrie] ne învață milă, compasiune, capacitatea de a împărtăși cu cei apropiați de dragul lui Hristos nu numai căldura sinceră, ci și bogăție materială. Tema „preoților lacomi în Mercedes Benz” a fost la vremea ei preluată de mulți oameni care căutau un motiv pentru a urî Biserica. Nu voi oferi exemple – au fost foarte mulți în timpul vieții mele, când preoții slujeau în sărăcie extremă. Domnul ne conduce pe fiecare pe calea Lui către mântuire. Pentru o persoană lacomă, invidioasă, iubitoare de bani, averea vecinului său este ca un cuțit în inimă. În general, toate revoluțiile sunt construite pe acest lucru. „Vom construi propria noastră lume nouă, iar cel care a fost nimic va deveni totul”[unul dintre sloganurile revoluției bolșevice]. Dar nimic nu s-a schimbat. Proprietarii bogați au fost înlocuiți cu oameni de afaceri bogați, în locul elitei aristocratice a venit elita de partid, iar omul sărac care trăia în sărăcie a continuat să trăiască în sărăcie.

Atâta timp cât există dragoste pentru bani și dragoste pentru putere, vor exista întotdeauna oameni care sunt gata să obțină putere și bani cu orice preț. Pentru că în viziunea pământească, atee asupra lumii, aceasta este fericirea. Dar câte exemple există de oameni bogați care își sfârșesc viața prin sinucidere. Unii dintr-o viață suprasaturată de bunuri, alții pentru că din miliardari au devenit milionari „sărăciți” din cauza fluctuațiilor cursului de schimb. Nimic din exterior, oricât de abundent ar fi, nu poate oferi bucuria interioară. Între aceste două lucruri este un zid de nepătruns. Omul sărac poate avea paradisul în inimă în mijlocul sărăciei, în timp ce omul bogat are în inimă flăcările iadului.

Dumnezeu Se smerește pe Sine în fața voinței omului și îi permite să trăiască după cum vrea. Există mărturisiri în rândul heterodocșilor care sunt pur și simplu obsedați de ideea de îmbogățire. Ei adună mulțimi uriașe de bani la slujbele lor și îi cer bani lui Dumnezeu. Și funcționează. Cum poate fi asta? Avva Dorotei răspunde la această întrebare în învățăturile sale: „Cine îi cere lui Dumnezeu cele pământești, Dumnezeu îi dă cele pământești – numai El îi ia însă, cele cerești.”

Trebuie să ne uităm la inimile noastre. Cei care cred în Evanghelie știu că Domnul are grijă nu numai de crinii câmpului și de păsările cerului, ci și de om. De mult s-a observat că, dacă o persoană îi ajută pe săraci fără să se uite înapoi la propria avere, Dumnezeu Însuși va avea grijă de ea. Nu va avea dealuri de aur, nu va deveni un sac de bani, dar nu îi va lipsi niciodată ceea ce îi este necesar. Și contrariul este adevărat – de îndată ce inima unui om se înclină spre dragostea de bani, Domnul îl părăsește.

Cunosc un medic ultra specializat, care înainte de a fi chemat la o consultație întreba: „Pacientul are bani să-mi plătească consultația?” Domnul i-a dat ocazia să învețe profunzimile artelor medicale, dar a decis să le păstreze pentru el. Mai târziu, el însuși a început să aibă astfel de probleme care nu puteau fi rezolvate cu nicio sumă de bani. Și tot ce câștigase nu-i mai aducea nicio bucurie.

Din păcate, această abordare este acum cultivată în fiecare sferă a vieții omului ca o normă general acceptată. Dacă ai bani, vei obține ceea ce îți dorești; dacă nu, du-te și fii fericit cu ceea ce ai, sau mori. Dar sunt convins că dacă un om s-a specializat cu talantul dat de Dumnezeu, iar inima lui trăiește prin Hristos, nu va trăi după normele general acceptate, ci după Evanghelie. Și slavă lui Dumnezeu, că la noi și în toată lumea sunt încă nu puțini astfel de specialiști. Cineva merge în vacanță în Insulele Canare, în timp ce altul își ia rucsacul cu medicamente și merge în țări sărace să-i trateze fără plată pe cei care nu au acces la medic. Unii se vor odihni la soare pe un pat pe plajă, înghețându-și sufletul, în timp ce inima altuia va fi plină de lumină, dragoste și bucurie liniștită în mijlocul oamenilor săraci.

Așa este viața omenească. Omul lacom are o inimă de piatră, dar inima omului milostiv este vie. Când sufletul primului își părăsește trupul, va cădea în jos ca o piatră în iad, în timp ce sufletul celui din urmă va zbura ca o pasăre până la Dumnezeu. Și ni se oferă libertatea de a alege pe care drum vom merge .

(Mitropolitul Luca (Kovalenko) al Zaporozhye și Melitopol)

Traducere și adaptare: Dr. Gabriela Naghi
sursa: spzh.news